Elldor.Info

Agenţie de presă şi ziar online

Calendarul civil şi calendarul bisericesc

Publicat 20:09 | 01 ian. 2012 // Spiritualitate // 1.750 vizualizări

Foto: basilica.ro

La Catedrala Patriarhală din București, după slujba de mulţumire oficiată la trecerea în Anul Nou civil 2012, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a vorbit despre istoricul sărbătoririi Anului Nou civil şi calendarele civil şi bisericesc:

“Se ştie că Anul Nou civil începe la 1 ianuarie, iar anul nou bisericesc începe la 1 septembrie. Anul Nou civil ne vine din timpul Imperiului Roman.

Anul Nou era serbat în Imperiul Roman la 1 martie, când era lăudat zeul Marte, care era zeul războiului. Împăratul Iulius Cezar, care a trăit în secolul I înainte de Hristos şi a fost asasinat în anul 44 înainte de Hristos, a schimbat Anul Nou şi a ordonat ca Anul Nou să înceapă la 1 ianuarie, de la zeul păgân roman Ianus, ocrotitorul Romei.

Acest zeu păgân roman avea două feţe. Cu una privea înainte şi cu cealaltă în urmă.

De aceea, la trecerea dintre ani, romanii se gândeau la ceea ce au făcut în anul trecut şi ceea ce au ca intenţie pentru anul nou în care au intrat.

Mai târziu, când a apărut creştinismul, creştinii nu serbau aceste praznice păgâne, ci pentru ei Hristos Domnul era Lumina vieţii şi Călăuza lor pe calea mântuirii. În secolul al IV-lea, când s-a stabilit ca sărbătoarea Naşterii Domnului să fie celebrată în data de 25 decembrie, pentru că de la 25 martie la 25 decembrie sunt 9 luni.

Deci, de la zămislirea Pruncului Iisus până la Naşterea Sa sunt 9 luni. Când s-a hotărât ca sărbătoarea Naşterii Domnului să fie ziua de 25 decembrie s-au numărat 8 zile şi am ajuns la sărbătoarea Tăierii împrejur a Mântuitorului Iisus Hristos care coincide cu 1 ianuarie, prima zi a Anului Nou civil”, a explicat PF Patriarh Daniel.

Despre „calendar vechi” şi „rit vechi”

“Calendarul vechi” nu trebuie confundat cu “ritul vechi”, care desemnează credinţa ortodoxă a ruşilor lipoveni (“starîi obread” şi “staroverî”, în rusă)

În Republica Moldova sunt două grupuri principale de creştini ortodocşi – din Mitropolia Basarabiei (subordonată Patriarhiei de la Bucureşti) şi Mitropolia Moldovei (subordonată Patriarhiei de la Moscova). De asemenea, există o mitropolie a creştinilor ortodocşi staroveri (lipoveni, creştini ortodocşi ruşi de rit vechi), precum şi comunităţi de ortodocşi bulgari, armeni, ucraineni etc.

Oficial, Mitropolia Moldovei şi Mitropolia Basarabiei se conduc de calendarul bisericesc de stil vechi (iulian).

În cazul Mitropoliei Basarabiei, subordonată canonic Bisericii Ortodoxe Române, adoptarea calendarului iulian i-a fost impusă de către stat la înregistrare.

Totuşi, din ambele mitropolii fac parte creştini care merg după calendarul de stil nou (gregorian). Unii făceau acest lucru şi pe vremea URSS, iar alţii au adoptat calendarul Bisericii Ortodoxe Române la începutul anilor 90 ai secolului trecut, odată cu reactivarea Mitropoliei Basarabiei, pentru a fi într-un pas cu românii din dreapta Prutului.

Conform “Enciclopediei Române”, calendarul gregorian (nou) a fost adoptat de România în 1919, substituindu-l pe cel iulian (pe stil vechi). Numele celui dintâi vine de la Papa Grigore al XIII-lea, ai cărui astronomi constataseră că s-a acumulat o întârziere semnificativă (până în 1582 erau circa 10 zile) din cauza unei erori de calcul în calendarul iulian. Papa Grigore a dispus reformarea acestuia şi a introdus noul calendar, corectat, care îi poartă numele.
Astfel, calendarul gregorian de la 1582 a fost rapid adoptat în mai toată lumea catolică, mai târziu de lumea protestantă şi deloc de ţările ortodoxe, din raţiuni dogmatice.

În ţările ortodoxe, printre care şi România, calendarul iulian s-a păstrat până în primele decenii din secolul XX, după care a fost abandonat în favoarea calendarului gregorian.
Biserica Ortodoxă din Bulgaria a trecut la calendarul gregorian în 1916, dar unii episcopi cer revenirea la vechiul calendar.
Biserica Ortodoxă Rusă, din care face parte Mitropolia Moldovei, n-a adoptat noul calendar.

Între cele două calendare bisericeşti ortodoxe există un decalaj de 13 zile, dar credinţa şi sărbătorile sunt aceleaşi. “Calendarul vechi” nu trebuie confundat cu “ritul vechi”, care desemnează credinţa ortodoxă a ruşilor lipoveni (“starîi obread” şi “staroverî”, în rusă).

S-a întâmplat ca preoţi din România, care nu cunosc bine realităţile din Republica Moldova, să confunde calendarul vechi cu ritul vechi şi să creadă în mod greşit că ortodocşii din Republica Moldova ar avea nevoie mai întâi de o Mirungere pentru a putea fi cununaţi în Biserica Ortodoxă Română. Nu este aşa. Enoriaşii din cadrul Mitropoliei Moldovei (subordonată canonic Patriarhiei Ortodoxe de la Moscova) şi cei din Mitropolia Basarabiei (subordonată canonic Patriarhiei Ortodoxe de la Bucureşti) au aceeaşi credinţă şi acelaşi rit.

Ritul ortodox vechi este un cult distinct chiar şi în Federaţia Rusă. El este păstrat încă din timpul creştinării Rusiei Kievene, în 988, de către cneazul Vladimir Sveatoslavici.
Staroverii au refuzat să accepte reformele religioase şi sociale ale patriarhului Nikon şi ale ţarului rus Petru cel Mare. În dorinţa de a beneficia de libertate religioasă ei au figit din Rusia, stabilindu-se inclusiv în România, prin secolul al 17-lea.

Ritul vechi se conduce de calendarul vechi, dar elementele mai importante care-l deosebesc de Biserica Ortodoxă majoritară sunt altele. În primul rând, staroverii îşi fac semnul crucii cu două degete (arătătorul şi degetul mijlociu). Pentru ei, cele două degete reprezintă dubla ipostază a Mântuitorului Iisus Hristos: natura divină şi cea umană. (În Biserica Ortodoxă, trei degete împreunate simbolizează Sfânta Treime).

Totuşi, este important de reţinut, deosebirile dintre credinţa ortodocşilor staroveri (“de credinţă veche”) şi a ortodocşilor majoritari ţin de rit, dar nu de dogmă.

Eleonora Lisnic
Elldor.Info

Comentarea e interzisă

Subscribe to our RSS Feed! Follow us on Facebook! Follow us on Twitter! Visit our LinkedIn Profile!