Elldor.Info

Agenţie de presă şi ziar online

Copilul nedorit

Publicat 09:18 | 09 feb. 2012 // Opinii, Spiritualitate // 1.292 vizualizări

Pixdaus.com

Am avut ocazia să întâlnesc persoane care mi-au mărturisit deschis faptul de a fi fost un copil nedorit. Un copil care, la timpul respectiv, nu doar că nu s-a aflat în „planul” părinţilor, dar care chiar a „încurcat” şi „complicat” planurile lor.

Am crezut atunci că aflarea unui astfel de adevăr, chiar şi la maturitate, poate însemna pentru persoana în cauză o grea povară de purtat, pentru tot restul vieţii.

În cele mai multe cazuri, nu a fost însă aşa.

Aceştia au putut creşte fără resentimente faţă de părinţi care, într-un moment de îndepărtare de Dumnezeu şi de întunecare a minţii, i-ar fi putut lăsa pradă morţii.

Mai mult, îşi manifestă o recunoştinţă aparte faţă de gestul acestora – până la urmă unul normal – acela de a-i fi lăsat în viaţă.

Aceste persoane au văzut în actul naşterii lor lucrarea directă a purtării de grijă a lui Dumnezeu. De fapt, în fiecare caz, decizia salvatoare, cea care a trasat graniţa dintre viaţă şi moarte, a apărut în chip minunat, fie prin persoana duhovnicului, a unui apropiat al familiei sau prin poziţia fermă a unuia dintre soţi.

Sunt însă cazuri când această decizie salvatoare nu este niciodată luată, deşi întotdeauna există premisele ei. Cazuri când părinţii se cred suverani peste viaţa şi moartea copilului care urmează a se naşte. Se uită faptul că un copil nedorit de părinţi este, mai întâi de toate, un copil dorit şi dăruit de Dumnezeu.

Omeneşte cugetând, nu înţelegem de ce există persoane care doresc copii, dar nu primesc, şi persoane care, fără să îi dorească, îi primesc de la Dumnezeu.

De asemenea, nu înţelegem de ce Dumnezeu cheamă la existenţă prunci nu doar în urma legăturilor din sânul familiei, ci şi din legături extraconjugale. Ba chiar îngăduie Dumnezeu să existe copii care nasc copii.

Prin actul credinţei, mărturisim însă că prin toate aceste lucruri Dumnezeu îşi manifestă pedagogia Sa.

Este o absurditate să credem că aducerea pe lume a unui copil este rodul întâmplării. Acest fel de a vedea lucrurile presupune ca însăşi existenţa noastră să fie pur întâmplătoare şi chiar existenţa întregului neam omenesc.

Dumnezeu rânduieşte naşterea de prunci având în vedere finalitatea noastră, actul suprem la care suntem chemaţi, mântuirea.

Asumat responsabil, orice dar de la Dumnezeu, prin urmare şi pruncul, este o binecuvântare şi un sprijin, în vederea dobândirii mânturii.

Din această perspectivă, a considera un copil ca fiind nedorit înseamnă de asemenea a întoarce spatele lui Dumnezeu, a-i respinge ostentativ darul, gesturi prin care manifestăm în fond nedorirea mântuirii.

Din acest motiv, din perspectiva gestului, avortul – şi celelalte forme ale uciderii pruncilor – este atât o crimă, cât şi un act întrucâtva „sinucigaş”.

În fond, părinţii care împreună cad de acord asupra avortului, ucid „trup din trupul lor”.

Trăim vremurile când aducerea pe lume a unui copil a ajuns să fie privită ca un eveniment de evitat, chiar şi în sanul familiei. Cu atât mai mult este privită astfel în afara ei. Este o perspectivă nefirească şi păcătoasă, care arată înstrăinarea noastră de Dumnezeu.

Omul zilelor noastre a devenit parcă deranjat de faptul că Dumnezeu nu îl întreabă mai întâi dacă îşi doreşte acest prunc sau nu.

Fiind sclav al propriilor sale planuri, obsedat să gestioneze totul cu succes, acestuia nu îi place să fie luat prin surprindere.

Dumnezeu este însă constant şi drept în manifestările Sale.

Precum în cazul minunilor Mântuitorului, relatate în Evanghelii, actul însuşi al dăruirii pruncului este un tainic „credeţi voi?” adresat părinţilor.

„Minunea” se naşte acolo unde Domnul întâlneşte măcar puţină credinţă.

Radu Alexandru
CrestinOrtodox.ro

1 Comentariu

  1. Artur spune:

    Din pacate, desi avem credinta in Dumnezeu, de multe ori, ne lipseste increderea in El. Trebuie sa invatam sa credem ca Dumnezeu va avea grija de pruncul nostru si de noi. Nu poate fi nimic mai frumos decat binecuvantarea de a fi parinte. Problemele sociale insa, sau cele din familie, le fac pe multe femei, incurajate de barbati, sa-si ucida pruncii

Subscribe to our RSS Feed! Follow us on Facebook! Follow us on Twitter! Visit our LinkedIn Profile!