Elldor.Info

Agenţie de presă şi ziar online

Mărţişorul – simbolul ce ne însoţeşte de mii de ani

Publicat 21:05 | 27 feb. 2012 // Cultură, Elldorscop, Republica Moldova // 4.058 vizualizări

Vârsta mărţişorului, simbolul alb-roşu prin care ne semnalăm unii altora că a venit primăvara, este de aproximativ 8.000 de ani, susţin etnografii.

Mărţişoarele dacilor erau salbe din pietricele de două culori sau monede purtate pe un şnur alb-negru din lână.

Moneda putea fi din aur, din argint sau din bronz şi indica statutul social.

Mai târziu simbolul primăverii a început să fie confecţionat din aţă.

Iniţial, culorile mărţişorului erau alb şi negru – dominante în natură la sfârşitul iernii şi începutul primăverii.

Apoi, negrul a fost înlocuit cu albastrul, după care, prin secolele 18-19, albul a fost combinat cu roşul.

Mărţişoarele alb-negru sugerau fertilitatea, unirea cerului cu pământul, împletirea luminii cu întunericul.

Culoarea roşie, a focului, sângelui și Soarelui, simboliza viaţa și femeia, iar albul era asociat cu limpezimea apelor și înţelepciunea bărbatului. Astfel, împletirea într-un șnur a firelor albe și roșii exprima armonia dintre cele două aspecte.

Pe parcursul timpului, mărţişoarele s-au purtat la gât, ca salbă, la mână, ca brăţară, iar acum se poartă preponderent la piept, lângă inimă.

În centrul Chişinăului, unii meşteri populari vând şi mărţişoare-brăţări împletite din fibre. Cei care doresc să poarte la gât sau la mână mărţişoare din pietricele au posibilitatea să-şi cumpere salbe sau brăţări din coral roşu şi să aleagă dintr-o mulţime de varietăţi de pietre semipreţioase de culoare albă.

În Republica Moldova, conform tradiţiei locale, mărţişorul este dăruit şi purtat şi de femei, şi de bărbaţi, şi de copii. Oricine, de la mic la mare, are dreptul să vestească sosirea primăverii şi să-şi felicite oamenii dragi cu acest prilej.

Unii obişnuiesc să poarte mărţişorul de la 1 martie până la 9 martie, alţii – pe parcursul întregii luni. După ce a fost purtat, mărţişorul se leagă de creanga unui pom, binecuvântându-l să fie roditor.

Elldor.Info

În preajma zilei de 1 martie, Elldor.Info vă propune să aflaţi şi alte amănunte interesante despre mărţişor şi simbolismul acestuia:

„Cele mai vechi mărţişoare erau făcute din lână albă şi neagră“

Mărţişorul este o sărbătoare tradiţională românească a primăverii, a prospeţimii, a bucuriei, a victoriei binelui împotriva răului. Cu această ocazie, tinerii, fetele, dar şi femeile şi bărbaţii, în funcţie de zona geografică, primesc mici cadouri, sub formă de mărţişoare, legate cu un şnur alb-roşu, ce aduce, aşa cum se spune în tradiţia populară, noroc, bunăstare, sănătate, rolul lor fiind unul de protecţie.

Tradiţia sărbătorii are o vechime de mii de ani, primele dovezi arheologice datând din vremea dacilor. Mulţi au asociat numele mărţişorului şi al lunii martie cu cel al zeului Marte din Roma antică, însă este amintit şi un zeu al dacilor numit Marsyas Silen. Dacă femeile dace purtau monede legate cu fire împletite, obiceiuri asemănătoare sunt semnalate şi în Bulgaria, Macedonia, Albania.

Românii numesc luna martie chiar mărţişor. Acum începe aratul şi semănatul, se curăţa livezile şi grădinile, se scot stupii de la iernat şi se „reteaza“ fagurii de miere utilizaţi ca leac în medicina populară.

„Mărţişoarele jucau un rol important în victoria noului anotimp, cel călduros, asupra celui vechi, friguros, reprezentat de ultimele capricii ale Babelor. Rolul cel mai important îl avea torsada, cele două fire împletite care iniţial erau alb şi negru, aşa cum erau şi oile babii“, a menţionat Marcel Lutic, de la Muzeul Etnografic al Moldovei din cadrul Complexului Naţional Muzeal „Moldova“.

Albul şi negrul reprezentau unirea cerului cu pământul, simbolul fertilităţii, a împletirii luminii cu întunericul, a iernii şi a verii. Ulterior, s-a folosit în loc de negru albastrul, iar mai recent, de prin secolul XVIII-XIX se foloseşte roşul. Mărţişoarele erau oferite în special copiilor sau tinerilor şi aveau un rol de protecţie, după cum a mai menţionat Marcel Lutic.

Culorile mărţişorului

„Prin 1914, Tudor Pamfile, ne asigura că vechile colori erau puţine: albul firesc, negrul firesc şi negrul cafeniu sau negrul curat, galbenul frumos şi roşul întunecat“, a menţionat Marcel Lutic, care a adăugat, amintind de spusele lui Tudor Pamfile, că „după gusturile de astăzi, vechile colori nu erau frumoase, adică nu erau aprinse şi de felurite nuanţe decât foarte rareori. Nu erau «ochioase», «nu săriau în ochi», «nu băteau la ochi»”.

Etnograful a remarcat că „asemenea înaintaşilor noştri de acum 100 de ani, mulţi dintre noi nu mai ştim de ce se confecţionează mărţişoarele sau de ce se păstrează cu încăpăţânare firul împletit în cele două culori“.

Acesta este motivul pentru care meşterii populari aduc, alături de mărţişoarele cu alb şi roşu şi pe cele cu alb şi negru sau alb şi albastru.

„Cele mai vechi mărţişoare erau făcute din lână albă şi neagră. Albul este semnul purităţii, fiind ca şi negrul, o sumă a tuturor culorilor. În valoare absolută, albul este egalul negrului, deşi, acum, se valorizează pozitiv numai albul. Etnologii au convenit că albul este o culoare de trecere, exprimând cel mai bine moartea şi renaşterea“, a precizat Marcel Lutic care a adăugat că atât negrul, cât şi albul sunt ambivalente, albul fiind folosit în vechime pentru doliu.

La fel, „Baba Dochia moare şi renaşte simbolic în cele 9 sau 12 zile ale sale de la începutul lunii martie. Iar această celebră babă nu ar fi altceva decât ilustrarea simbolică a timpului care se naşte, curge şi moare cu o ciclicitate stabilită cândva, demult, după ritmul lunii. Nu întâmplător, altădată, mărţişoarele se puneau la apariţia pe cer a Craiului Nou (lunii noi)“.

Fiind în legătură cu pământul, Dochia are legătură directă şi cu negrul, cealaltă culoare a mărţişorului arhaic, a precizat Lutic, care a adăugat că negrul reprezintă pământul roditor.

Astfel, „în torsada mărţişorului, albul cu negrul reprezintă o îmbinare fericită a luminii cu întunericul, a zilei cu noaptea, a iernii cu primăvara, redând timpul anului, al cerului şi al pământului. Albastrul, culoarea cerului şi a apei, era un substitut al negrului.

Culoarea roşie a exercitat şi încă mai exercită o fascinaţie deosebită asupra oamenilor. Etnologii consideră că ea produce cel mai puternic efect asupra simţurilor, fiind simbolul frumuseţii, tinereţii, sănătăţii şi bogăţiei. Este asociată în multe culturi arhaice venirii primăverii, naşterilor şi căsătoriilor, a începuturilor.Încă şi azi se pun canafi roşii la viţei, mânji, miei şi la copiii nou născuţi“, a precizat Marcel Lutic. (…)

Oana Rusu
Ziarul Lumina

Mărţişorul – simbol şi tradiţie

Sărbătoarea Mărţişorului are loc în prima zi a lunii martie, prima lună a primăverii. Mărţişorul este un element simbolic reprezentat de un şnur bicolor, care adună zilele, săptămânile şi lunile anului în două anotimpuri, iarnă şi vară, făcut cadou la l martie, ziua Dochiei, străvechi început de an agrar.

Deşi nu se ştie cu exactitate de când datează acest obicei, se ştie că prima zi a primăverii era celebrată încă de acum aproximativ 8.000 de ani, iar mărţişorul îşi are originea în credinţele şi practicile agrare de atunci.

Romanii sărbătoreau începutul primăverii la 1 martie, lună care purta numele zeului Marte, ocrotitor al câmpului şi al turmelor, zeu ce personifica renaşterea naturii.

Deşi obiceiul poartă numele acestuia, nu are nici un fel de conotaţie marţială.

Se spune că mărţişoarele sunt purtătoare de noroc şi fericire. Sunt formate dintr-o fundiţă roşu cu alb, roşul semnificând iarna, iar albul – primăvara.

La această fundiţă se adaugă alte simboluri ale norocului, cum ar fi trifoi cu patru foi, potcoavă, coşar sau inimă. Mărţişorul este purtat pe haină, la vedere, timp de câteva zile, începând cu 1 martie.

Pe vremea dacilor, simbolurile primăverii erau confecţionate în timpul iernii şi se purtau doar după 1 martie. Mărţişoarele erau atunci pietricele albe şi roşii înşirate pe o aţă şi se purtau la gât.

Culoarea roşie, dată de foc, sânge şi soare, simboliza viaţa, deci femeia, iar culoarea albă, conferită de limpezimea apelor, era specifică înţelepciunii bărbatului. Şnurul mărţişorului reprezintă, prin urmare, împletirea armonioasă a celor două.

Potrivit altor surse, mărţişoarele constau în monede care erau atârnate de fire subţiri de lână, negru cu alb. Alegerea monedei, din aur, argint sau bronz, indica statutul social. Dacii credeau că aceste amulete aduc fertilitate, frumuseţe şi previn arsurile din cauza soarelui.

Erau purtate până când înfloreau copacii, apoi erau atârnate de crengile acestora.

După unele tradiţii, firul Mărţişorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile la munte. Asemănător Ursitoarelor care torc firul vieţii copilului la naştere, Dochia toarce firul primăvara, la naşterea anului agrar.

Astfel, întrucât Mărţişorul este inseparabil de tradiţia Dochiei carpatice, se poate spune cu certitudine că acesta este un obicei vechi românesc, atestat în toate zonele locuite de români şi aromâni, preluat apoi de alte popoare din centrul şi sud-estul Europei.

Sursa: Agerpres

Luna mărţişorului

Comentarea e interzisă

Subscribe to our RSS Feed! Follow us on Facebook! Follow us on Twitter! Visit our LinkedIn Profile!