Elldor.Info

Agenţie de presă şi ziar online

OZN-ul secret din Estonia: Obiectul „M”

Publicat 23:13 | 28 feb. 2012 // Elldorscop, OZN, Ştiinţă // 1.693 vizualizări

Tallinn, capitala Estoniei

Descoperit în perioada când Estonia se număra printre republicile URSS, OZN-ul din Tallinn a intrat în atenţia publicului după 1989, odată cu deschiderea arhivelor KGB. O poveste misterioasă, cu o fântână şi zeci de morţi.

Enigma din fântână

În anul 1984, un grup de câţiva muncitori din Tallinn, capitala Estoniei, s-au deplasat într-un cartier mărginaş, aflat în apropierea parcului Merivalja, pentru a-şi ajuta un coleg de la locul de muncă, pe nume Virgo Mitt, să sape în curtea casei sale un puţ.

Zis şi făcut, oamenii s-au pus veseli pe muncă, stimulaţi şi de un şnaps cu ienupăr şi piper.

Când, la o adâncime de 6-7 metri, aparatul de foraj a început să scrâşnească şi mai apoi s-a blocat într-o piedică dură, de netrecut.

Casa lui Virgo Mitt

Muncitorii au insistat, dar rezultatul a fost ruperea aparatului, deşi sfredelul era dintr-un oţel special. Un corp masiv şi foarte dur împiedica continuarea săpăturilor.

Cu ajutorul unui clivor (un instrument special de tăiat diamantele), muncitorii au reuşit până la urmă să desprindă un fragment din obiectul îngropat în pământ, pe care, uimiţi de aspectul lui (ceva între metal şi cristal), l-au trimis ulterior unui laborator de analize local, care nu a reuşit să afle originea sa.

În câteva ore (conform centralismului sovietic), probele au fost expediate cu un curier special la Moscova şi la Leningrad.

Mai târziu, institutul tehnic de fizică din Moscova a afirmat că era vorba despre un obiect făcut dintr-un aliaj foarte rar de titan, argint, galiu, thoriu, indiu şi niobiu, în vreme ce institutul de tehnică aeronautică din Leningrad informa autorităţile comuniste că metalul analizat era „imun” la acizi şi avea o protecţie uriaşă împotriva temperaturilor înalte.

Duritatea lui era, de asemeni, remarcabilă: suporta o presiune de 1277 de kilograme pe metrul pătrat. După rezultatele experţilor sovietici, li s-a permis şi cercetătorilor de la academia de ştiinţe a Estoniei să cerceteze obiectul din fântâna lui Virgo Mitt. Bineînţeles, rezultatele au fost comunicate tot Moscovei.

Astfel, pe 16 iulie 1987, Evgheni Popov, secretarul cu probleme industriale al comitetului central al PCUS a primit un raport din partea lui Herbert Wijding, geologul estonian însărcinat cu studierea descoperirii de la Tallinn, în care acesta afirma: „Toţi oamenii de ştiinţă estonieni implicaţi în cercetarea obiectului au căzut de acord că nu este vorba de un obiect natural, ci de un artefact cu structura elaborată tehnic, dintr-o compoziţie metalică necunoscută. Pe scurt, un corp artificial, îngropat la şapte metri sub pământ.”

 

Un obiect vechi de zece mii de ani

Cercetările ce au urmat au avut drept scop stabilirea, pe baza unor noi probe extrase din fântâna lui Virgo Mitt, a formei şi mărimii exacte a obiectului.

În documentul redactat la finalul expertizei se afirma: „S-a stabilit prin intermediul metodelor geofizice că este vorba despre o anomalie tehnică, a cărei prezenţă în pământ nu poate fi explicată”.

GETTY/telegraph.co.uk

În privinţa dimensiunilor artefactului, un alt specialist, mineralogul Nikolai Setcevanov a ajuns la concluzia că obiectul are „un diametru de 15-20 de metri, cu o grosime la mijloc de 3-4 metri, care se subţiază spre margini în mod uniform. Întregul corp este înconjurat de un puternic câmp magnetic”.

S-au furnizat ipoteze legate de provenienţa obiectului, explicate prin structura geologică a locului, compus dintr-o morenă, un amalgam de piatră, prundiş şi lavă, format în perioada ultimei glaciaţiuni.

Cu alte cuvinte, obiectul misterios din Tallinn avea o vechime de zece mii de ani!

Dar cine putea la vremea aceea să producă un obiect format din nişte aliaje descoperite abia în vremurile moderne? Locuitorii din Atlantida sau o altă civilizaţie necunoscută? Sau e vorba, poate, despre un ozn eşuat pe Pământ din vremuri stravechi?

Forma artefactului din Tallinn duce cu gândul, chiar dacă descrierile geologice sunt uneori vagi, la aşa-numitele popular „farfurii zburătoare”.

 

Morţi bizare

Să fie descoperirea din Tallinn un obiect SETA? (cercetarea artefactelor extraterestre – Search for Extraterrestrial Artefacts – un domeniu al ufologiei care se ocupă de căutarea de inteligenţe extraterestre, de semnale radio din univers sau de alte urme materiale).
Una din tezele de baza ale SETA susţine că extratereştrii care cândva, demult, au coborât pe Pământ, au lăsat aici relicve care merită căutate şi cercetate. Or, raportul oamenilor de ştiinţă estonieni confirmă o asemenea ipoteză şi în cazul obiectului din Tallinn.

Iată ce spune el: „Structura şi însuşirile aliajului au reprezentat o enigmă pentru specialiştii noştri, pentru că tehnologia obţinerii unui astfel de aliaj este de dată recentă. Duritatea lui şi rezistenţa la temperaturi ridicate îl recomandă ca o materie primă pentru construcţia de rachete”.

Dar misterul obiectului din fântâna din Tallin nu se reduce la aliaj. Găsirea lui a fost însoţită de câteva morţi dramatice şi inexplicabile, iar primul care a plătit pentru „îndrăzneala” lui a fost chiar proprietarul locului în care a fost săpată fântâna, Virgo Mitt.

La rândul lui, inginerul estonian Ernest Parva a decedat la scurt timp după ce a transportat primele probe luate din obiect. S-a plâns o vreme că nu se simte prea bine, după care a murit brusc.

O simpla întâmplare? Sau există o legătură cu obiectul misterios?

Şi trimisul sovietic, cercetătorul Valeri Bogoliubov, care a transportat proba mai departe, la Leningrad, s-a confruntat cu probleme grave de sănătate, paralizând de amândouă picioarele. Tot o întâmplare?

Şi mai bizare au fost însă evenimentele ce s-au abătut asupra locatarilor din casa învecinată curţii din strada Hobekuuse nr. 34, unde se găsea obiectul.

La scurt timp, ei s-au confruntat cu fenomene poltergeist, nemaiîntâlnite până atunci în Estonia. Zgomote ciudate, strigăte nocturne, obiecte deplasate de la locul lor i-au îngrozit pe bieţii oameni.

Marina Popovici

Venită special de la Moscova pentru a cerceta fântâna misterioasă, celebra Marina Popovici, unul dintre cei mai renumiţi piloti de încercare din fosta URSS, nu a scăpat, nici ea, de evenimentele inexplicabile din Tallinn.

Aflată în maşina pe care o conducea personal, după ce plecase spre Moscova din capitala estoniană, a avut tot felul de viziuni cu apariţii ectoplasmatice, iar în cele din urmă, „cineva” i-a răsucit volanul maşinii la nouazeci de grade, proiectând-o în afara drumului, într-un stâlp. Asta, în ciuda faptului că maşina era un Volvo, o extravaganţă în Uniunea Sovietică de atunci.

În lunile care au urmat, anomaliile petrecute în zona obiectului din fântână s-au înmulţit atât de mult încât unii localnici şi-au părăsit domiciliul, mutându-se în alte localităţi.

 

Operaţiuni militare secrete

După ce părea să fi fost îngropată în uitare, în anul 2008, povestea obiectului din Tallinn a ieşit iarăşi la suprafaţă, cu prilejul unei conferinţe dedicate artefactelor arheologice de origine necunoscută, ţinută la Bremen, în Germania.

Cu acel prilej, inginerul Enn Vels, fost consul al Austriei în Estonia, a făcut câteva declaraţii surprinzătoare în legătură cu evenimentele din Tallinn.

Conform afirmaţiilor sale, în perioada descoperirii obiectului, atât capitala Estoniei, cât şi împrejurimile oraşului, s-au aflat sub supraveghere militară.

În multe locuri, armata sovietică a instalat radare speciale şi aparatură de transmisie care funcţiona pe timpul nopţii, iar arealul circumscris locului unde se afla obiectul îngropat în pământ a fost la un moment dat interzis accesului public, spre surprinderea şi neliniştea locuitorilor zonei.

Igor Volke

Alte amănunte au ieşit la iveală din relatările făcute la acelaşi congres de către inginerul Igor Volke, conducătorul actual al EUFON (asociaţia estoniană de cercetare a fenomenului ozn), care a fost martor al evenimentelor din 1984, inclusiv al prezenţei aviatoarei Marina Popovici la locul găsirii obiectului.

Conform afirmaţiilor lui Volke, obiectul din Tallinn a intrat în atenţia „Comisiei Stoliarov”, o organizaţie moscovită de rang înalt, care se ocupa de fenomenele neobişnuite de pe spaţiul URSS.

Cazul Tallinn a fost studiat serios, iar artefactul din curtea nefericitului Virgo Mitt a fost clasat sub numele de „obiectul M”.

În urma unor noi expertize tehnologice, pe lângă calităţile observate în anii ’80, s-a mai adăugat şi supoziţia că „obiectul a fost fabricat în stare de imponderabilitate şi nu provine de pe Pământ”.

Fotografiile şi relatările legate de „obiectul M” au fost strict interzise, ceea ce nu a împiedicat, totuşi, apariţia în chiar organul de presa al tineretului comunist de atunci, „Komsomolskaia Pravda”, a unei noi relatări legate de toxicitatea obiectului din Tallinn.

Conform articolului respectiv, un lucrător al „Comisiei Stoliarov”, trimis să ia noi probe de la faţa locului, a fost lovit brusc de o rază verde, în piept. Omul şi-a pierdut cunoştinţa. Pe pieptul său a apărut o arsură în formă de triunghi.
Starea sa înrăutăţindu-se din ce în ce mai tare, a fost dus de urgenţă la Moscova, unde a şi murit.

După descoperirea arhivelor KGB, institutul de geologie de la academia de ştiinţe din Estonia a ţinut să prezinte un punct de vedere oficial, aşa după cum reiese din afirmaţiile lui Herbert Viidjing, unul dintre cercetătorii de bază ai artefactului din Tallinn.

„Nu încape nici o îndoială: obiectul este un aparat de zbor de origine extraterestră, de formă elicoidală, apt pentru a fi pilotat, şi care a eşuat, în urma unei defecţiuni, pe un gheţar din zona actuală din nordul Finlandei.
Prin dislocarea ulterioară a gheţurilor, el a alunecat spre ţărmul Estoniei, fiind înghiţit de o morenă”.

Un comunicat exact, dar care nu împiedică totuşi o mulţime de întrebari: dacă este adevărat că obiectul de pe strada Hobekusse nr. 34, din Tallin, este un artefact extraterestru, cu o vechime de peste zece mii de ani, cine a fost în stare să-l construiască?

Cine avea, în perioada de glaciaţiune a Europei, cunoştinţe la nivelul astronauticii actuale? Unde se obţineau aliajele care intră, astăzi, în componenţa rachetelor spaţiale?

Semne de întrebare care fac ca problema extraterestră să rămână, în continuare, pe masa ştiinţei şi să ceară un răspuns.

Andrei Cheran
Formula-as.ro

Comentarea e interzisă

Subscribe to our RSS Feed! Follow us on Facebook! Follow us on Twitter! Visit our LinkedIn Profile!