Elldor.Info

Agenţie de presă şi ziar online

Caz uimitor şi fără precedent: Zâmbetul de după moarte (foto)

Publicat 17:51 | 18 apr. 2012 // Radar, Spiritualitate // 3.447 vizualizări

razbointrucuvant.ro

Fostul stareţ al Mănăstirii Vatoped (Muntele Athos, Grecia), Gheronda Iosif (foto), a trecut la cele veşnice în ziua de 1 iulie 2009, exact în ziua în care împlinea 88 de ani, el fiind născut la 1 iulie 1921.

Trecerea în cealaltă lume a acestui stareţ şi duhovnic cunoscut în toată lumea şi foarte căutat de pelerini a fost însoţită de o întâmplare fără precedent: la aproximativ o oră de la deces, chipul Gherondei Iosif s-a luminat de un zâmbet, de „un surâs din veşnicie”, cum a fost numit.
Cazul a fost documentat prin fotografii.

Cunoaştem că unii răposaţi au feţe luminoase, cu o expresie de seninătate şi împăcare, dar un mort care să zâmbească este un fapt imposibil din punct de vedere biomedical, deoarece după deces muşchii devin rigizi.

Dar stareţul Iosif Vatopedinul zâmbeşte după moarte. Şi nu doar cu buzele, ci cu întreaga expresie a feţei – zâmbetul poate fi intuit şi în ochii săi închişi.

În momentul în care a decedat, bătrânul Iosif, care suferise de o boală grea, nu zâmbea. Mai mult, gura îi era întredeschisă, iar călugării nu reuşiseră să i-o închidă şi se jenau că Gheronda Iosif va fi văzut astfel.

Cum i-a apărut zâmbetul pe chip, povesteşte Panagiotis Koutsou, citat de Razboiintrucuvant.ro:

“După o discuţie avută cu câţiva părinţi de la Vatoped vă relatăm desfăşurarea evenimentului.

Cei doi monahi care au fost cu el până în ultima clipă, s-au grăbit să-l anunţe pe Egumenul Efrem şi pe ceilalţi părinţi şi nu au observat cum arăta răposatul, care a rămas într-adevăr cu gura parţial deschisă.

Au venit deci să-l pregătească conform tipicului monahal. Egumenul Efrem a poruncit să nu i se acopere faţa. Părinţii au încercat să-i închidă gura, dar era târziu, ea rămânea în continuare deschisă. Mai mult, i-au legat o faşă pe sub bărbie ca să-i ţină gura închisă, dar după ce au desfăcut legătura, gura s-a redeschis. Trecuseră vreo 45 de minute de la adormire.

– Gheronda, o să arate urât aşa cu gura deschisă, ce să facem?
– Aşa cum este, nu-i acoperiţi faţa!
L-au cusut în mantie după obicei. Întregul proces de punere şi coasere în mantie a durat încă vreo 45 de minute.


Apoi au tăiat materialul în jurul feţei, după poruncă, şi l-au găsit pe Bătrân zâmbind, aşa cum aveau să-l vadă toţi apoi.

I-a auzit vorbind şi le-a făcut această mică favoare, ca să nu fie întristaţi?

Sau a vrut să ne ajute să ne facem o idee despre ce a văzut şi despre starea în care se află după plecarea sa din această lume?

Zâmbetul Bătrânului Iosif este primul eveniment supranatural petrecut după moartea sa şi a devenit pentru toţi o mare mângâiere.”

Să precizăm că atunci, în iulie 2009, Mănăstirea Vatoped era de câteva luni ţinta insultelor şi acuzaţiilor cu privire la schimburile imobiliare dintre mănăstire și stat, care continuă şi acum.
Zâmbetul din veşnicie al Gherondei Iosif a fost o adevărată mângâiere şi întărire pentru obştea vatopedină.

Eleonora Lisnic
Elldor.Info

Razboiintrucuvant.ro: Interviu cu Părintele Efrem, stareţul Mănăstirii Vatoped: “Nu e lucru uşor să fii ortodox în vremea de azi!”

Comentarea e interzisă

Subscribe to our RSS Feed! Follow us on Facebook! Follow us on Twitter! Visit our LinkedIn Profile!