andreifornea.com

Analistul Roman Mihăeş a apreciat, într-o emisiune la „Vocea Basarabiei” (min. 45), că Natalia Morari „nu face parte din echipa Tkaciuk-Voronin, ci din echipa Lucinschi-Filat”.

Roman Mihăeş a spus că prezentatoarea de la Publika TV „este afiliată lui Chiril Lucinschi”, existând „probe indubitabile” în acest sens.

Totodată, Mihăeş a fost de părere că emisiunile din ultimul timp ale Publika TV conţin numeroase critici la adresa Guvernului, iar aceasta ar sugera că “s-a deschis un front” între deputatul PLDM Chiril Lucinschi şi premierul Vlad Filat, liderul PLDM.

Între altele, comentatorul politic a presupus că postul Publika TV este finanţat cu bani de la „Gazprom”, iar Natalia Morari a fostă lăsată recent să intre pe teritoriul Federaţiei Ruse „pentru merite faţă de Putin” înregistrate în calitate de prezentatoare a emisiunii „Fabrika”.

Totodată, Roman Mihăeş a subliniat că aplică principiul prezumţiei nevinovăţiei în cazul ipotezei potrivit căreia Natalia Morari ar fi agentă FSB.

În opinia analistului Roman Mihăeş, în 2009, Natalia Morari s-a apropiat de comunistul Mark Tkaciuk nu pentru un parteneriat, dar cu scopul de a face rost de anumite informaţii pe care să le transmită „echipei Lucinschi-Filat”.

Această părere a analistului pare a fi în acord cu finalul unui material prezentat drept corespondenţă prin sms-uri între Natalia Morari şi Mark Tkaciuk în anul 2009, inclusiv în primele zile ale lunii aprilie, publicat de Union.md.
Transcrierea sms-urilor ar fi fost pregătită pentru directorul SIS de atunci, comunistul Artur Reşetnicov.
Prin titlul articolului – „7 aprilie: incredibila poveste a lui Mark și Natasha”, Union.md ar dori să sugereze un parteneriat între Morari şi Tkaciuk, dar finalul dialogului pe care-l publică nu probează un asemenea fapt.
În seara zilei de 6 aprilie 2009, după ora 22:00, dacă discuţia este autentică, între cei doi a avut loc următorul schimb de sms-uri (traducere din rusă):

22:14 – Mark: „Iar acum răsturnaţi un microbuz cu oameni”
22:19 – Natalia: „Mark, noi de mult nu mai suntem acolo. Am declarat închiderea acţiunii încă la 8. Mâine la 10.”
22:44 – Natalia: „Corectare: iniţiator”
22:46 – Mark: „Provocări”
22:46 – Mark: „Provocări”
7 aprilie 2009
01:40 – Natalia: „Noapte bună.”

Ulterior emisiunii de la “Vocea Basarabiei”, Roman Mihăeş a scris pe blogul său:
“Nu cred că Mark Tkaciuk a organizat acţiunile din 6 aprilie 2009, folosind-o pe Natalia Morari şi alţii (…) Dar posibil ca implicarea lui Tkaciuk să fi fost importantă în ce priveşte evenimentele din 7 aprilie”.

Roman Mihăeş mai scrie că “evenimentele din 7 aprilie, care au condus în final la căderea regimului Voronin, nu ar fi putut să aibă loc fără cele din 6 aprilie la care N. Morari a avut un rol decisiv”.

Valabilitatea afirmaţiei analistului despre “rolul decisiv” al Nataliei Morari în activizarea “energiilor protestatare” ale cetăţenilor poate fi contestată, însă.
Simpla rememorare a evenimentelor şi stării de spirit a societăţii din acele zile arată că disponibilitate de a protesta exista în societate, iar PMAN fusese rezervată în prealabil pentru acest scop. Prin urmare, rămânea să fie anunţată ora convocării în PMAN şi conta cine se plasează în fruntea protestelor şi încotro le direcţionează.

foto.md

Natalia Morari a fost unul dintre iniţiatorii acţiunii din seara zilei de 6 aprilie 2009, oamenii fiind chemaţi în centrul Chişinăului, în PMAN, cu lumânări, la “o zi de doliu”, după ce comuniştii au învins în alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009. Acţiunea a decurs paşnic, participanţii fiind în majoritate covârşitoare tineri.

În situaţia în care forţele democratice vorbeau despre o posibilă fraudare a scrutinului de către comunişti, oamenii se aşteptau la proteste, iar unii erau pregătiţi moral, dar şi obişnuiţi deja să participe la ele.
Pe parcursul mai multor luni de zile, încă din 2008, în Chişinău şi în alte localităţi s-au desfăşurat mitingurile cu genericul “Moldova fără comunişti” ale PLDM.
PLDM obţinuse autorizaţie de la Primăria Chişinău pentru organizarea unor acţiuni de protest în intervalul 6 – 20 aprilie 2009. Aşadar, era autorizat un protest în PMAN şi pentru ziua de 6 aprilie, dar PLDM nu se grăbise să cheme la protest imediat în ziua în care devenise cunoscut rezultatul alegerilor.
La 7 aprilie 2009, când protestele paşnice s-au transformat în violenţe fără precedent pentru Republica Moldova, PLDM a anunţat că renunţă la autorizaţie, declinându-şi astfel responsabilitatea pentru violenţele ce s-au produs.

Forţele care au deturnat caracterul paşnic al protestelor n-au fost identificate oficial nici până astăzi, comuniştii şi democraţii acuzându-se reciproc.

Eleonora Lisnic
Elldor.Info