Elldor.Info

Agenţie de presă şi ziar online

Sinuciderea. Gândurile sinucigaşilor

Publicat 12:44 | 13 apr. 2012 // Opinii, Radar, Sănătate, Social // 2.225 vizualizări

earthtimes.org

Sinuciderea este cel mai mare păcat faţă de sine, căci prin ea omul îşi închide definitiv calea spre pocăinţă, explică Biserica Ortodoxă. „Iuda a jignit pe Domnul mai puţin vânzându-L, decât îndoindu-se de bunătatea Lui; el a pierdut nu atât din pricina nelegiuirii sale, cât din pricina deznădejdii sale”, spune Fericitul leronim. Canonul îndeamnă la o cercetare atentă a fiecărui caz în parte, pentru a-i deosebi pe sinucigaşii care nu erau în deplinătatea facultăţilor mintale de sinucigaşii de bunăvoie sau cu ştiinţă (cărora nu li se săvârşeşte slujba înmormântării).

Ce se întâmplă în mintea sinucigașului

Ce stare sufletească trebuie să aibă o persoană, cât de singură trebuie să se simtă, ce probleme sau neînţelegeri să aibă cu cei din jur ca să vadă ieşirea din situaţie prin moarte?!

Ce traiectorie psihologică poate conduce spre suicid?
Psihologii spun că sinuciderea nu este aproape niciodată o decizie ad-hoc. Puţine persoane, dacă nu suferă de o boală psihică gravă sau nu se găsesc în circumstanţe extreme, se sinucid în urma unui raptus de disperare. În general, sinuciderea este o staţie terminus a unui itinerar mental lung şi sinuos. Persoana meditează îndelung la posibilitatea de a-şi curma viaţa şi vede moartea ca fiind cheia rezolvării propriei situaţii. Cântăreşte argumentele pro şi contra sinuciderii şi într-un final decide să-şi pună capăt existenţei.

Când o persoană începe să admită gândul sinuciderii, vede moartea ca o posibilă rezolvare a tuturor problemelor. Suicidarul începe să se acomodeze cu ideea morţii, începe să nu-i mai fie frică, ba chiar își vede sfârșitul vieții ca pe o uşurare. Deseori, își vede sfârşitul într-o cheie romantică.

O tânără, de exemplu, îşi imagina în cele mai mici detalii ziua în care se va sinucide. Ar fi plecat în Anglia, pe o pajişte, îmbrăcată într-o minunată rochie de mireasă. După ce ar fi înghiţit o doză excesivă de somnifere, ar fi adormit dulce, spunând adio acestei lumi nemiloase.

În faza succesivă, potenţialul sinucigaş începe să ia în considerare în cel mai serios mod ideea de a se ucide, găsind argumente pro şi contra, zbătându-se între dorinţa de a trăi şi cea de a muri, între disperare şi speranţă.

După această luptă interioară, decizia se coace şi este hotărât să meargă până la capăt. De multe ori, instinctul de supravieţuire învinge în ultima clipă şi actul în sine nu are loc.

De ce o persoană cu o viaţă aparent normală doreşte să moară?
Unii suicidari sunt persoane care suferă de tulburări psihice grave, alţii aleg această cale pentru că sunt în vârstă, singuri şi/sau grav bolnavi.
Cu toate acestea, foarte multe sinucideri sunt realizate de persoane tinere şi sănătoase, dar care suferă de depresie. Există o multitudine de motive care determină pe cineva să facă acest pas, problema este extrem de complexă.

Alţii o fac din motive existenţiale – unele persoane nu reuşesc să dea un sens propriei vieţi, nimic nu le mai pasionează, nimic nu le mai emoţionează.
Nu se simt deprimate, dar se simt stinse, cu sufletul golit. Aparent, au o viaţă normală sau chiar de multe ori satisfăcătoare, dar sub masca normalităţii se ascunde o profundă insatisfacţie. Aceste persoane nu mai cred în nimeni şi în nimic, se simt cinice, fără vise.
Viaţa nu mai este un dar preţios pentru ele, ci o agitaţie fără rost înaintea morţii. Şi atunci de ce să nu grăbească inevitabilul, fără a se mai obosi să trăiască?

Pentru alţii, sinuciderea este un gest dictat de disperare. Pierderea unei persoane dragi, dezamăgirea în dragoste sau prietenie, pierderea locului de muncă, exmatricularea de la şcoală. De multe ori, aceste motive, văzute dintr-o parte, pot părea destul de banale. Ceea ce în ochii lumii poate părea un mic insucces, o banalitate, pentru persoana aflată în situaţia respectivă poate avea un efect devastator.

Uneori, sinuciderea din disperare se înfăptuieşte din motive „altruiste”: cel care-şi ia viaţa este sincer convins că a eşuat şi n-a îndreptățit aşteptările celor din jur. Crede că este o povară pentru persoanele dragi şi este convins că le va face un bine dacă işi curmă viaţa.

Sinuciderea ca răzbunare
Deseori, persoanele care se gândesc la sinucidere nu se simt iubite şi apreciate la justa lor valoare. Sinuciderea devine, în opinia lor, singura cale de a fi remarcate şi apreciate de cei din jur.
Suicidarul este convins că doar cu un gest extrem ca acela de a-şi lua viaţa se va asigura ca ceilalţi să-l observe în cele din urmă. Sinuciderea devine un mod de răzbunare pe rude, prieteni sau colegi: vor fi obligaţi să trăiască toată viaţa lor în vinovăţie şi remuşcări.

Moartea devine, astfel, arma cu care vrea să-i lovească pe cei care l-au făcut să sufere mai mult în viaţă: fie că este vorba de un părinte, de partenerul de viaţă, de un coleg sau prieten.

Dar în spatele furiei este mereu o cerinţă de dragoste: cu moartea sa speră să obţină afecţiunea şi aprecierea pe care nu le-a avut în timpul vieţii.
Sinuciderea ca o modalitate de a restabili legătura cu persoana iubită
Cine suferă foarte mult pentru pierderea persoanei iubite, poate decide să-și pună capăt existenţei pentru a putea să o reîntâlnească pe lumea cealaltă.

Dacă te gândeşti la sinucidere…
Cine se sinucide, nu doreşte cu adevărat să moară, vrea doar să pună capăt unei suferinţe. Dar atunci când suntem disperaţi, nu vedem lucrurile în mod obiectiv, credem că trecutul a fost urât, prezentul este dur şi viitorul va fi la fel de solitar şi lipsit de dragoste.
Dar în viaţă toate se pot schimba, nu trebuie niciodată să ne pierdem speranţa. Cine se gândeşte la sinucidere, vede în moarte soluţia tuturor problemelor, dar sinuciderea nu este un răspuns. Ideea de a rezolva totul printr-un gest atât de extrem poate fi schimbată în orice moment și niciodată nu este prea târziu.

”Sunt fericită că mor, dar în acelaşi timp, îmi pare rău să mor”, această frază pare banală, dar este ceea ce simţi în acele clipe. O bucurie euforică la gândul că vei abandona toate durerile, pentru a merge să cauţi remediu dincolo de această viaţă. Dar, totodată, simţi o tristeţe profundă, pentru că acest gest seamănă foarte mult cu o crimă, încercarea de a te ucide pe tine însuţi. Există ceva în acele momente, care sare din interior şi-ţi şopteşte: nu, nu e drept. Aceasta nu este soluţia cea bună! Chiar dacă ai luat hotărârea să te sinucizi, o parte din tine vrea să trăiască. O parte din tine vrea să lupte şi păstrează o mică speranţă că lucrurile pot lua o altă întorsătură. Mă adresez acelei părţi din mine ” – acestea sunt cuvintele unei tinere care a încercat să se sinucidă în repetate rânduri.

Dacă te gândeşti la sinucidere, cere ajutor.

Ceea ce îţi trebuie nu este moartea, dar împărtăşirea durerii tale unei persoane care să te poată înțelege şi ajuta.

Evită singurătatea.

Într-un moment atât de delicat, disperarea şi singurătatea se hrănesc reciproc, dar tu ai nevoie să simţi căldură şi prietenie.

Alege viaţa şi vei vedea că în viitorul nu foarte îndepărtat vei înţelege că ai făcut alegerea cea bună.

Olga Pârău
Elldor.Info

Comentarea e interzisă

Subscribe to our RSS Feed! Follow us on Facebook! Follow us on Twitter! Visit our LinkedIn Profile!