Elldor.Info

Agenţie de presă şi ziar online

Henri Coandă: “Farfuria zburătoare eu am construit-o!” (video)

Publicat 21:19 | 07 Jun 2012 // Mapamond, OZN, Radar, România, Ştiinţă // 6,726 vizualizări

Astăzi, 7 iunie 2012, se împlinesc 126 de ani de la naşterea ilustrului savant român Henri Coandă (n. 7 iunie 1886 – d. 25 noiembrie 1972) – inginer, fizician, pionier al aviaţiei, inventator al motorului cu reacţie şi al efectului care-i poartă numele.

Cu acest prilej, Elldor.Info vă propune două articole preluate cu prescurtări din publicaţii româneşti şi o relatare video despre descoperirile marelui inventator.
Aflăm amănunte despre aerodina lenticulară, “farfuria zburătoare” a lui Henri Coandă, precum şi despre “Laserul lui Coandă”, “arma secretă a României”, despre care circulă istorioare cu adevărat senzaţionale.

Se spune că, în 1968, în timpul intervenţiei sovieticilor în Cehoslovacia, aceştia ar fi încercat să intre şi în România, dar că invazia tancurilor ruseşti ar fi fost atunci oprită la graniţa estică cu ajutorul “Laserului lui Coandă”, care le-ar fi topit instantaneu carcasele din oţel.

Despre „farfuriile zburătoare” ale lui Henri Coandă se relatează că aveau fiecare diametrul de aproximativ cinci metri, cântăreau o tonă şi aveau un debit de aer de 500 kg/sec. Aparatele, proiectate să poată ridica o persoană, au fost pregătite pentru zbor şi au zburat, scrie George Olteanu într-un articol publicat pe Go4it.ro.

Vă recomandăm şi acest articol: Henri Coandă: “Când am fost foarte tânăr, am fost foarte impresionat de vânt…”

Henri Coandă – cel mai cunoscut inventator român

“Farfuria zburătoare eu am construit-o!” Această declaraţie “de paternitate” îi aparţine lui Henri Coandă şi a fost dată în faţa ziaristului Gh. Brătescu, în cadrul unui interviu pe care acesta i l-a luat savantului cândva, în 1969.

Un vehicul SF

Nenumăratele mărturii ale unor oameni care au susţinut de-a lungul timpului că au fost martorii unor apariţii OZN afirmă că “Obiectele Zburătoare Neidentificate” se comportau ca nişte vehicule aeriene formidabile cu nişte calităţi de zbor, care aparent încălcau chiar legile fundamentale ale fizicii. Printre acestea, sunt enumerate adeseori viteza ascensională remarcabilă şi posibilitatea de a face viraje rapid, fără schimbarea vitezei, de parcă pentru ele inerţia nici nu ar exista.

Extratereştrii? Puţin probabil! Şi asta pentru că, fără să fi venit din beznele spaţiului cosmic, “Aerodina lenticulară” a lui Coandă, funcţionând pe baza principiului care-i poartă numele, poate să facă şi ea aceleaşi lucruri.

După ani de studii complexe, Henri Coandă a înregistrat în Franţa, la 19 mai 1958, Brevetul nr. 1156516, privitor la un vehicul aerian de excepţie, de formă circulară. În compunerea acestuia intrau nişte ajutaje speciale care, absorbind aerul de pe faţa superioară a aparatului, îl evacuau cu mare viteză către sol, manevră care asigura urcarea sau coborârea aparatului.

La 16 iunie 1958, savantul a înregistrat, tot în Franţa, Brevetul nr. 1158539, privitor la comanda automată a unor elemente aerodinamice speciale, prin interme­diul cărora aparatul dobândea o manevrabilitate extraordinară, aproape similară celei atribuite “OZN”-urilor.

În documentaţia anexată brevetului, Coandă aprecia că un astfel de vehicul, greu de o tonă, ar putea ajunge în trei secunde la o mie de metri înălţime. În plus, “Aerodina” putea să decoleze şi să aterizeze la punct fix, fără să ruleze pe o pistă construită special. Motiv pentru care Coandă însuşi era convins că: “Nu peste mult timp, întâiul avion discoidal va aduce răspuns la numeroase întrebări legate de viitorul aviaţiei”.

Efectul Coandă

În 1910, Henri Coandă avea 24 de ani. Validitatea soluţiilor constructive adoptate de el în proiectarea avionului cu reacţie au fost confirmate tot în cadrul “Salonului”, în cursul unui zbor experimental, în cursul căruia el însuşi s-a aflat la manşă.

Desfăşurat la Issi-les-Mulineaux, zborul a durat puţin şi a fost la un pas de a se încheia cu o nenorocire.

Mult mai târziu, Coandă avea să descrie evenimentul astfel: “Nu mi-am dat de fel seama ce se petrece în jurul meu. Dar am ridicat capul şi am văzut că nu mai eram pe pământ. În acelaşi timp mi-au apărut zidurile Parisului – da, Parisul avea în acea vreme ziduri împrejmuitoare – zidurile cetăţii Paris, care veneau cu o viteză enormă asupra mea”.

Încheiat cu un accident în urma căruia Coandă s-a ales doar cu nişte fracturi minore, primul zbor al unui avion cu reacţie a durat doar câteva secunde. Timp îndeajuns cât “pilotul” să observe un fenomen neaşteptat: în loc să se îndrepte spre exterior, flăcările care ieşeau din ajutajele motorului erau deviate şi se lipeau de pereţii fuselajului.

Ciudatul fenomen i-a rămas în minte şi, în anii care au urmat, i-a studiat toate implicaţiile posibile. Iar la începutul anilor ’30 l-a descris şi l-a brevetat: este ceea ce de atunci încoace este cunoscut în lumea ştiinţifică sub numele de “Efectul Coandă”.

Enigme pe cerul României

Coandă însuşi nu a făcut niciodată un secret din munca sa. La prima vizită în România, în 1967, a acordat un interviu ziaristului şi scriitorului V. Firoiu. Întrebat despre un vehicul de formă circulară, el a declarat atunci: “Îl am chiar gata, e în plin lu­cru şi urmează să facă o probă de zbor în 1969”.

Conform spuselor sale, acel vehicul ae­rian revoluţionar ar fi folosit propanul drept combustibil, deşi considera că ar fi putut, la fel de bine, să folosească şi un sistem de pro­pul­sie energo-nucleară. Anumite infor­ma­ţii ­neoficiale, afirmă că după re­ve­ni­rea în ţară, Coandă ar fi continuat să se ocu­pe de rea­lizarea unui aparat de zbor similar “Aerodinei”. Oameni care au fost în casa lui afir­mă că acolo au văzut desene tehnice, dar şi o machetă funcţională a unui asemenea aparat.

Mai mult decât atât, neoficial, s-a mai spus că Intreprinderea ­”Turbomecanica” ar fi fost implicată în realizarea unui asemenea vehicul aerian. Poate că sunt doar zvonuri. Cert este însă că, odată cu sfârşitul anilor ’60, dar şi în deceniile care au urmat, pe cerul României au fost semnalate, din ce în ce mai des, apariţia unor OZN-uri care aveau caracteristici de zbor şi manevrabilitate similare celor pe care Henri Coandă le prevedea pentru “Aerodina Lenticulară”.

Vasile Surcel
Jurnalul Naţional

Proiectele secrete ale lui Henri Coandă

În 1961, inventatorul român a fost contactat de aviaţia americană, pentru care a lucrat la diferite proiecte “Top Secret” timp de şapte ani. Doar cei care studiază arhivele mai ştiu că, înainte de lansarea ipotezei originii extraterestre a “farfuriilor zburătoare”, Henri Coandă a inventat un aparat care semăna izbitor cu un OZN.

În anii ’60, românul a lucrat pentru US Air Force şi pentru NASA, în programe secrete de cercetare. Atât de secrete încât nici acum nu se ştie exact care a fost contribuţia lui la dezvoltarea tehnicii aerospaţiale americane. Coandă nu este însă decât unul dintre “vizionarii” care şi-au depăşit cu mult epoca. La începuturile aviaţiei, cu mult înainte ca “Stealth”-ul să fie construit în secret de americani, un alt român s-a preocupat de realizarea unui avion “invizibil”.

Eşecul canadian

“Aerodina” a fost un proiect fantastic, ce depăşea posibilităţile tehnice ale timpului în care a fost conceput. Studiile au fost reluate după două decenii, de un consorţiu canadian, finanţat de americani.
Era un program ştiinţific ultrasecret despre care nu se ştie decât că s-a încheiat în 1961, printr-un eşec. Se pare că şef al colectivului de cercetători a fost englezul John Frost care însă a “uitat” să-l coopteze şi pe Coandă în acest proiect.

De la început, cercetătorii au întâmpinat mari dificultăţi, pe care doar românul i-ar fi putut ajută să le depăşească. L-au contactat doar într-un târziu, când deja se cheltuiseră o groază de bani, fără rezultate concrete. Se pare însă că acesta a refuzat să le acorde atunci sprijinul.
Cercetările canadiene s-au încheiat în 1961 prin construirea unui prototip, care însă nu a funcţionat. Probabil, pentru a justifica banii cheltuiţi între 1953 şi 1961, canadienii au afirmat că “Efectul Coandă” nu poate fi folosit în acest domeniu.

Savantul român nu a fost însă prea impresionat de nereuşita canadienilor.
În 1956 şi-a brevetat din nou invenţia, într-o formă dezvoltată, tot în Franţa. De această dată, aparatul se numea clar: “Soucoupe volante” – farfurie zburătoare. La fel ca majoritatea proiectelor lui Coandă, şi acesta era “TOP SECRET”.

“Am văzut obiectul într-o bază ultrasecretă”

Nu este exclus ca eşecul canadian să fi fost doar un nor de fum, menit să “ascundă” oficial proiectul aerodinei. După 1961 nu s-a mai vorbit despre această invenţie decât ca despre o ciudăţenie. Coandă însuşi a intrat într-o perioadă tainică a vieţii, despre care nu se cunoaşte mare lucru.

Tot ce se mai ştie acum este că, între 1961 şi 1968, a lucrat pentru US Air Force şi NASA, în programe aerospaţiale. Până recent, nu s-au aflat mărturii certe despre acea perioadă.

După unele opinii, “isteria OZN” este întreţinută chiar de cercurile militare care încearcă să abata atenţia publicului de la aparatele de zbor secrete încă neomologate.

O confirmare, târzie şi neoficială, a participării lui Coandă la crearea unor astfel de aparate stranii a venit abia prin 2001. Prof. Valeriu Avram, cercetător la Muzeul Aviaţiei, ne-a relatat că, în 2001, muzeul a fost vizitat de un grup de studenţi militari americani, condus de gen.(r) prof. James T. Curie, şef de catedră la “Industrial College of The Armed Forces”.

La “Sala Coandă”, unde este expusă şi o schiţă a “aerodinei”, americanul a relatat că, în 1965, a văzut “farfuria zburătoare” în hangarul unei baze militare americane secrete.
“Am văzut-o de la mare distanţă şi ni s-a spus că a fost construită de Coandă. Era un disc de culoare cenuşie, care arăta exact ca acelea pe care le vedeam prin reviste sau la Discovery, când se vorbea despre OZN-uri”.

Americanul mai ştia că la acest proiect s-a lucrat până în 1969. Este singura referire, repetăm, neoficială, care leagă numele lui Coandă de astfel de cercetări.

Invazia tancurilor ruseşti, oprită în 1968 de “arme secrete”

În 1968, în timpul intervenţiei sovieticilor în Cehoslovacia, s-a spus că ei ar fi încercat să intre şi în România. Invazia tancurilor ruseşti ar fi fost atunci oprită la graniţa estică cu ajutorul unei arme secrete care le-ar fi topit instantaneu carcasele din oţel.

Se mai spunea că această armă teribilă ar fi fost construită pe baza unor proiecte oferite de Coandă în 1967, la prima lui venire în ţară. Poate că asta nu este decât o simplă legendă. Coandă s-a întors definitiv în România în 1970 şi a fost primit cu mari onoruri de puternicii zilei. A murit în 1972 şi, după doi ani, fiica lui a oferit statului toată arhiva lui: peste 600 de kg de documente. Erau sute de brevete omologate în toată lumea, însemnări tehnice, multe înregistrate “TOP SECRET”, şi acte personale.

Un adevărat tezaur ştiintific oferit gratuit statului român, care însă nu a ştiut ce să facă cu el. Coletele au fost depuse la INCREST, unde au stat neatinse, timp de câteva decenii. Abia în 1998 au intrat în custodia Muzeului Aviaţiei. Aici, cercetătorii au început o muncă titanică de studiere şi clasificare a fiecărui document. Muncă nu lipsită de pericole. Hârtia veche a devenit casantă şi se poate deteriora în orice moment. În afară de asta, în ea s-au “instalat” tot felul de ciuperci şi mucegaiuri, încât unii cercetători s-au îmbolnăvit grav după ce au atins-o.

Sursa: “Evenimentul Zilei”

Lasă un comentariu

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Subscribe to our RSS Feed! Follow us on Facebook! Follow us on Twitter! Visit our LinkedIn Profile!