Preşedintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, a vorbit cu prioritate despre necesitatea eradicării corupţiei în şedinţa Consiliului Suprem de Securitate, pe care a convocat-o marţi, 5 iunie.

“Mesajul pe care vreau să-l lansăm astăzi pentru societate este că eradicarea corupției este o prioritate maximă pentru noi toți: politicieni, funcționari publici, procurori, judecători, cetățeni”, a spus în discursul său Nicolae Timofti.

“Corupția a devenit un pericol ce amenință securitatea statului. Ne place sau nu, dar nivelul de corupţie reflectă calitatea guvernării”, a declarat preşedintele.

Şeful statului a subliniat că activitatea Centrului anticorupție de până acum “nu a avut efectele așteptate”. Nicolae Timofti a spus că, în cei 10 ani de activitate, CCCEC, instituţia care va fi reformată în baza unei noi legi, nu a instrumentat şi nu a dus până la capăt niciun dosar de rezonanţă. (Din 1 octombrie 2012, CCCEC se va numi Centrul Național Anticorupție.)

“Documentul de bază privind eradicarea corupției este Strategia națională anticorupție. Este o strategie aflată în lucru, cu un plan de acțiuni definitivat, dar nu întotdeauna îndeplinit la timp, spre regret. Este important să conștientizăm că Strategia nu este exhaustivă”, a menţionat Nifcolae Timofti.

Preşedintele Republicii Moldova, care a fost judecător până la alegerea în funcţie, a propus ca salariile judecătorilor să fie majorate din banii europeni acordaţi statului pentru combaterea corupţiei. În opinia sa, judecătorii vor fi mai puţin coruptibili având salarii mai mari. Nicolae Timofti este de părere că Uniunea Europeană ar accepta propunerea sa.

“Consider că ridicarea gradului de responsabilitate a judecătorilor ca actori principali în luarea deciziilor, trebuie să fie însoțită de majorarea substanțială a salariilor. Sunt sigur că aceasta, în perspectivă, va costa bugetul mult mai puțin comparativ cu pierderile aduse de flagelul corupției”, a spus şeful statului.

“Pentru început, finanțarea (…) ar putea fi efectuată din sursele acordate de Uniunea Europeană pentru reforma Justiției. Discuțiile cu reprezentanții Uniunii Europene, inclusiv cu Şeful delegaţiei Uniunii Europene în Republica Moldova, domnul Dirk Schuebel, m-au determinat să cred că Uniunea Europeană este gata să accepte așa ceva, or miza este crucială pentru Republica Moldova”, a declarat Nicolae Timofti.

După şedinţă, preşedintele Parlamentului, Marian Lupu, a declarat presei că sprijină propunerea lui Nicolae Timofti.

Prim-ministrul Vlad Filat a spus însă că “nu putem aloca banii donatorilor externi pentru majorarea salariilor judecătorilor”.
Premierul a spus că, în schimb, Republica Moldova ar putea majora şi salariile judecătorilor ca efect al “acțiunilor de eficientizare a instituțiilor statului”.

Eleonora Lisnic
Elldor.Info

Discursul președintelui Nicolae Timofti la ședința Consiliului Suprem de Securitate
(05.06.2012)

Domnule Președinte al Parlamentului,
Domnule Prim-ministru,
Stimați membri ai Consiliului Suprem de Securitate,
Onorată asistență!

Desfășurăm astăzi prima ședință a Consiliului Suprem de Securitate în formatul său nou. Am ferma convingere că ședințele Consiliului vor avea un impact pozitiv asupra asigurării securității Republicii Moldova în toate aspectele cuprinse de noțiunea „securitate” și vor genera idei, abordări și soluții noi.

Chestiunea selectată pentru prima ședință – implementarea Strategiei Naționale Anticorupție pentru anii 2011-2015 nu este deloc întâmplătoare, deoarece corupția este, poate, cea mai dezbătută temă în societate.
De asemenea, astăzi vom pune în discuţie agenda ședințelor Consiliului pentru anul acesta.

Din start vreau să declar cu toată tăria că integrarea europeană, identificată ca strategie națională, va fi imposibilă dacă nu va fi dezrădăcinată corupţia care a pătruns adânc în toate sferele societății.
Anul acesta Republica Moldova a fost plasată pe locul 112 la capitolul nivelul perceperii corupţiei din 178 țări monitorizate. Consider că un astfel de loc este unul sfidător pentru o țară aspirantă la valorile europene.
Nu contează cum am ajuns în această situație și cui îi revine cea mai mare parte din vină pentru că am degradat atât de mult în perioada de guvernare 2001 – 2009.

Este important să conștientizăm că eradicarea şi prevenirea corupţiei devine chiar vitală pentru însăși existența Republicii Moldova ca stat.
Pe parcursul ultimilor zece ani, țara noastră a beneficiat de fonduri de zeci de milioane de dolari din exterior pentru implementarea programelor anti-corupţie.

În scopul realizăriii angajamentelor asumate în lupta cu corupția a fost adoptat un cadru legislativ destul de complex. A fost creată, iar recent reformată, o structură care să combată şi să preîntâmpine corupţia – Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției. De la 1 octombrie a.c. acesta se va numi Centrul Național Anticorupție. A fost aprobată Strategia Națională Anticorupție pentru anii 2011-2015.
Consider, însă, că lupta contra corupţiei nu a adus rezultatele aşteptate de cetăţeni. Dimpotrivă, situația la acest capitol s-a înrăutățit. Corupția a devenit un pericol ce amenință securitatea statului.

Ne place sau nu, dar nivelul de corupţie reflectă calitatea guvernării.
Activitatea Centrului anticorupție de pînă acum nu a dus efectele așteptate. În cei 10 ani de activitate a CCCEC nu a fost instrumentat şi dus pînă la capăt nici un dosar de rezonanţă.
Recentele modificări operate în Legea CCCEC cuprind mai multe prevederi utile, care ar fi în stare să ajute la schimbarea situației în bine.
Mesajul pe care vreau să–l lansăm astăzi pentru societate este că eradicarea corupției este o prioritate maximă pentru noi toți: politicieni, funcționari publici, procurori, judecători, cetățeni.

Lupta cu corupția nu trebuie să fie una de conjunctură și cu atât mai puțin nu trebuie să fie mimată, de ochii lumii occidentale.
A lucra onest, fără a comite acte de corupție, de protecționism, de sfidare a ordinii prevăzute de lege, fără a tergiversa intenționat adoptarea unor decizii în așteptarea favorurilor necuvenite este o datorie, o stare normală aș spune, a unui funcționar public, a unui om de stat. Cred că apropiindu-ne de un asemenea model în primul și în primul rând vom fi stimați de cetățenii noștri.

Documentul de bază privind eradicarea corupției este Strategia națională anticorupție. Este o strategie aflată în lucru, cu un plan de acțiuni definitivat, dar nu întotdeauna îndeplinit la timp, spre regret. Este important să conștientizăm că Strategia nu este exhaustivă.
Trebuie să vedem dacă planul de implementare a strategiei este unul suficient și eficient, care sunt realizările intermediare și ce trebuie de îmbunătățit.

În acest context, aş vrea să scot în evidenţă priorităţile majore, aşa cum le văd eu, în această direcţie.
Este necesar să continuăm și să aprofundăm reforma în justiție prin consolidarea calității, eficienței și transparenței actului de justiție. Aceasta cuprinde, în primul rând: ridicarea calității cadrului legislativ și garantarea aplicării uniforme a acestuia de toate instanțele judecătorești, creşterea responsabilității Consiliului Superior al Magistraturii, precum și îmbunătățirea infrastructurii și managementului instanțelor judecătorești.
Un alt aspect ce ţine de efectuarea justiţiei este aplicarea corectă a jurispudenţei CEDO şi unificarea practicii justiţiare naţionale, eliminând practică neuniformă a instanțelor judecătorești, minimizând astfel factorul coruptibil;
Noi trebuie să înțelegem, că fără o justiție independentă, imparțială dar și eficientă, nici o strategie nu va avea efectul dorit.

• Un caz mai recent, care a fost suficient mediatizat, privind refuzul meu de a numi un judecător în funcţia de preşedinte al unei instanţe de judecată pentru motive ce discreditează, în opinia mea, justiţia, a scos în evidență un paradox legislativ: Președintele Republicii este obligat prin lege să emită un decret ilegal de numire în funcție a unui funcționar din justiție.
O asemenea situație confuză ar trebui discutată de către toate organele implicate și societatea civilă.
Susțin că toate organele abilitate prin lege cu selectarea și promovarea cadrelor din justiție și din orice alte structuri ale statului trebuie să folosească mai eficient pârghiile acordate prin lege pentru a exclude numirea sau menținerea în asemenea funcții a persoanelor compromise.
Ca jurist înțeleg cât de complicat este să instrumentezi un caz de corupție până la sentința de condamnare. Este și foarte costisitor. Din aceste considerente, trebuie ca fiecare autoritate competentă să folosească pe larg toate posibilitățile alternative oferite de lege, pentru a ne debarasa de persoanele care sunt suspectate întemeiat în acte de corupere pasivă și reprezintă verigi slabe din punct de vedere al coruperii.
Nu este o invenție de a noastră.
Aici mă refer la posibilitățile largi pe care ni le oferă normele deontologice, procedurile de verificare a compatibilității pentru funcțiile de demnitate publică și serviciul public, dar și normele elementare legate de disciplina muncii.

Consider că ridicarea gradului de responsabilitate a judecătorilor ca actori principali în luarea deciziilor, trebuie să fie însoțită de majorarea substanțială a salariilor. Sunt sigur că aceasta, în perspectivă, va costa bugetul mult mai puțin comparativ cu pierderile aduse țării de flagelul corupției.
În acest sens, mă pronunț pentru elaborarea unui cadru normativ separat pentru salarizarea sistemului judecătoresc.
Pentru început, finanțarea acestor poziții de creștere ar putea fi efectuată din sursele acordate de Uniunea Europeană pentru reforma justiției. Discuțiile cu reprezentanții Uniunii Europene, inclusiv cu Şeful delegaţiei Uniunii în Republica Moldova, domnul Dirk Schuebel, m-au determinat să cred că Uniunea Europeană este gata să accepte așa ceva, or miza este crucială pentru Republica Moldova.

De asemenea, este necesară continuitatea reformei organelor implicate în combaterea corupției – și anume regândirea și ajustarea rolului și competențelor Procuraturii Anticorupție. Convenția Europeană privind corupția, pe care țara noastră a ratificat-o, stipulează expres în art. 20 că entitățile specializate în lupta împotriva corupției trebuie să dispună de independența necesară. Consider că orice reformă trebuie să fie simetrică – și odată ce am reformat CCCEC, e logic ca reforma să nu se finalizeze aici.

• Ce ține de reforma Ministerului Afacerilor Interne – una din structurile de stat cel mai des acuzate de acte de corupție, conducerea Ministerului trebuie să aibă în vedere că reformarea instituției înseamnă și eliminarea actelor de corupție. Măsurile trebuie să fie nu doar declarative, dar și rezultative.
• De asemenea, este necesar să fie sincronizat procesul legislativ cu angajamentele asumate de către Republica Moldova. Trebuie lichidate restanțele la acest capitol și în special mă refer la promovarea recomandărilor GRECO.
• Mai multe nedumeriri în societate au fost legate de modul de control al averii funcționarilor. Parlamentul a decis anul trecut crearea unei structuri noi în acest sens, care spre regret, este încă nefuncțională.
Prin urmare, ar trebui să urgentăm formarea și funcționarea Comisiei Naţionale de Integritate;

• Nu sunt eu prima persoană care am remarcat paradoxul că numărul de planuri și acțiuni de combatere a corupției este invers proporțional cu nivelul de corupție. De aceea optez pentru revizuirea modului de evaluare a riscurilor de corupţie în instituţiile publice în conformitate cu practica țărilor care au rezultate notabile la acest capitol, cu eliminarea formalităților inutile și învechite.
• Sunt de părere că un factor ce în mod indirect contribuie la nivelul corupţiei şi diminuează încrederea societăţii în competenţa instituţiilor statale, este împărţirea pe motive politice a organelor de drept. Astfel desemnarea conducătorilor MAI, Procuraturii, CCCEC, SIS trebuie să aibă în prim-plan competența profesională a persoanei numite.
• Și ultima idee: lupta împotriva corupției este eficientă în proporție directă cu existența unui control riguros din partea societății civile și mass-media și ar trebui să contăm pe sprijinul acestor două entități.
• Aș menționa și responsabilitatea cetățenilor, care trebuie să tindă să-și realizeze orice drept prevăzut de lege doar pe căi legitime, excluzând darea de mită.
Vă mulțumesc.