Elldor.Info

Agenţie de presă şi ziar online

Legenda castanelor: Purtate în buzunare, îţi dau putere

Publicat 17:23 | 04 nov. 2012 // Accente Info, Elldorscop, Radar // 2.127 vizualizări

totusipovestile.blogspot.com

Castanele sălbatice nu sunt comestibile, dar sunt folosite de secole în medicina populară. Savanţii moderni le confirmă calităţile terapeutice. Extractul de castan este utilizat atât în produse farmaceutice, cât şi în produse cosmetice.

Dincolo de acestea, revista „Formula As” relatează o credinţă veche despre castane:
„Au fost considerate dintotdeauna un adevărat talisman, aducător de forță și sănătate. Bătrânii de la sate îi sfătuiau pe cei triști și lipsiți de vlagă să poarte 4-5 castane în buzunar, pentru a prelua din forța lor benefică.
Secretul era ca, o dată pe săptămână, castanele vechi să fie schimbate cu altele proaspăt culese, încărcate de energia naturii”.

Această credință străveche este susţinută şi de specialiștii în silvoterapie, cei care studiază acțiunea binefăcătoare a arborilor și arbuștilor asupra oamenilor bolnavi sau obosiți.

Silvoterapeuţii afirmă că oamenii care stau în preajma unui arbore de castan îşi tonifică sistemul nervos, îşi dezvoltă imaginația și îţi favorizează gândirea pozitivă.

„Prin urmare, nu întâmplător castanul își oferă fructele toamna, ca îndemn să îi căutăm apropierea în anotimpul melancoliilor și al tristeții”, concluzionează revista.

„Puterile tămăduitoare ale castanului nu se răsfrâng numai asupra sufletului.
De veacuri, vindecătorii din popor îl consideră un remediu eficient pentru durerile de piept, un medicament pentru bolile picioarelor (în special pentru varice) și un balsam pentru pielea vătămată de răni sau zgârieturi.
Fiertura din frunze de castan era folosită atât pentru a calma tusea și a reduce febra, cât și pentru a obloji mâinile sau picioarele fracturate”, mai scrie „Formula As”.

Din acelaşi articol, aflăm că există un basm românesc despre castane:
„Numele de Castan era purtat de un țăran sărac, dintr-un sat de prin părțile Dobrogei. De câte ori nu mai putea suporta lipsurile și foamea, Castan mergea la marginea pădurii și își alina amarul la umbra unui copac înalt, care nu înflorea și nu dădea rod niciodată. Se gândea că pomul seamănă cu el, căci părea așa, fără nici un rost pe pământ.

Când bătrâna mamă a lui Castan s-a stins din viață, sărmanul om l-a rugat pe preotul din sat să îi facă slujba de îngropăciune.
Abia spre seară, când s-a așezat să se odihnească la umbra copacului cel înalt, și-a dat seama că nu avusese bani nici cât să poată aprinde creștinește o lumânare la mormântul mamei lui. Și-a plâns durerea cu voce tare și a adormit așa, jelind.
Dimineața, când s-a trezit, copacul cel sterp se transformase într-un altar verde, din care se ridicau sute de lumânări albe, împodobite cu flacăra galbenă a polenului.
Câteva luni mai târziu, din florile pomului s-au ivit roade, numai bune de vindecat suferințele celor bolnavi.
Însă numai Castan știa cum să se folosească de ele și astfel a devenit cel mai căutat om din sat.
Curând, faima lui s-a răspândit în toată Țara Românească, iar după ce Castan a murit, prietenul său, copacul cu ramurile transformate primăvara în candelabre, a rămas să îi poarte numele”.

“Formula As” scrie detaliat despre proprietăţile terapeutice ale castanelor şi afecţiunile care pot fi tratate cu ajutorul lor într-un articol intitulat “Medicamentul toamnei: Castanul”.

Elldor.Info

Comentarea e interzisă

Subscribe to our RSS Feed! Follow us on Facebook! Follow us on Twitter! Visit our LinkedIn Profile!