Elldor.Info

Agenţie de presă şi ziar online

De la minciună la infarct

Publicat 22:57 | 08 dec. 2012 // Opinii, Racursiu, Radar, Social, Spiritualitate // 1.112 vizualizări

Pr. Ioan Valentin Istrati

(…) Citeam deunăzi o analiză sociologică a „Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii” cu privire la incidenţa bolilor pe planetă şi la mortalitatea cauzată de boală pe naţiuni.
Am rămas perplex când am văzut că prima cauză mondială a morţii nenaturale este boala de inimă.
De ce oamenilor le cedează inima? Care este înţelesul ascuns al acestei maladii?

Eram acum câteva săptămâni la un service de maşini, aproape de un tânăr mecanic care lovea frenetic o piesă auto cu un ciocan imens. Ştiţi senzaţia. Zgomotul era asurzitor.
Eu, printre urletele materiei, am zis: mă doare inima de la atâta zgomot.
Iar unul dintre inginerii care lucrează acolo, un om de o credinţă foarte puternică, mi-a zis: „De ce toată lumea suferă de inimă în zilele noastre?”
Pentru că suferă de prefăcătorie, trăiesc o altă viaţă decât cea pe care o gândesc, îşi mint inima în fiecare zi, pretinzând că sunt buni, sociabili, amabili, muncitori, blânzi, civilizaţi, ei fiind tocmai contrariul. Şi inima, rănită în fiecare zi, minţită mereu, cedează.

Am realizat atunci excepţionala valoare de adevăr a cuvintelor unui doctor de maşini.
Hristos a condiţionat „vederea de Dumnezeu” de „curăţia inimii”: „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu”.
Acest adevăr înseamnă într-adevăr prospeţime a valorilor interioare, nevinovăţie creativă, realism firesc al începuturilor, slujire credincioasă a firii (aşa cum face inima), sinceritate absolută, deschidere a sinelui pentru lumea celorlalţi, iubire adevărată pentru toţi oamenii, lacrimi de dor pentru raiul pierdut şi aşteptat.

Omul curat cu inima nu numai că vede lumina oriunde, ci luminează lumea din el şi din jurul lui, preface noaptea în lumină, apa în vin, nervii în râvnă pentru sfinţenie, lăcomia în milostenie, iubirea trupească în viaţă născătoare şi în jertă de sine, moartea în viaţă.
Modelul suprem de inimă curată este Hristos, Inima cea veşnică a umanităţii, care din iubire de oameni a mers până la iad, pentru a restaura pe om în demnitatea de fiu al lui Dumnezeu.

Aşa că, dacă vreţi să nu mai suferiţi de inimă, apucaţi-vă să iubiţi cu toată inima, să înţelegeţi slăbiciunea celorlalţi, să apăraţi pe cei slabi în tribunalul vostru interior, să plângeţi durerile acestei lumi, să vă bucuraţi pentru binele celuilalt, să dăruiţi din inimă celor ce nu au, să vă rugaţi pentru toţi oamenii.

Şi singurul infarct pe care-l veţi suferi va fi infarctul morţii voastre, adică dezintegrarea răului din voi şi primii zori ai unei vieţi în care aerul pe care-l respirăm este iubirea eternă a lui Dumnezeu.

Sursa: Ziarul Lumina

Comentarea e interzisă

Subscribe to our RSS Feed! Follow us on Facebook! Follow us on Twitter! Visit our LinkedIn Profile!