Elldor.Info

Agenţie de presă şi ziar online

“Românii naufragiaţi” şi “criza identitară” a moldovenilor. Concepte de supravieţuire naţională în era globalizării (IV)

Publicat 07:20 | 22 ian. 2013 // Cultură, Geopolitică, Interviu, Mapamond // 1.429 vizualizări

Concepte de supravieţuire naţională în era globalizării – Mircea Druc în dialog cu Viorel Patrichi (IV)

Mircea Druc. Foto: Viorel Patrichi

Mircea Druc. Foto: Viorel Patrichi

Să-l spânzurăm pe căpitan!

– De două decenii, politicienii români au pretins şi încă pretind că au creat un model strategic pentru România – aderarea şi integrarea în Uniunea Europeană. Eu cred că aderarea la structurile euro-atlantice este doar un mijloc, iar nu interesul naţional obiectiv. Cum vor supravieţui românii ca naţiune într-o lume, care va cunoaşte crize tot mai puternice?

– Când pluteşti pe o navă „multiculturalistă” în derivă, ce poţi să faci? Germanii ar propune verificarea motoarelor, repararea, sau chiar înlocuirea lor. Britanicii, probabil, ar căuta să plece pe altă navă. Convinse că nava nu poate fi salvată, unele seminţii ar începe să înveţe a înota.
Primul lucru pe care l-ar face unii români, ar fi să-l spânzure pe căpitan. „Noi am plătit bani grei, domnule, şi trebuie să ne daţi şampanie, pişcoturi şi program de croazieră!”. Un singur matelot va formula corect problema: „Dacă nu ştim exact încotro se îndreaptă nava, toate soluţiile sunt inutile!”
De şapte ani, tot strigăm „Jos Băsescu!”. Românii naufragiaţi rar când îşi pun problema direcţiei.
După ce elitele au băgat România în impas, l-au chemat pe mareşal s-o salveze. Iar peste patru ani, l-au dat pe tavă sovieticilor. Ca să-l împuşte.
Ungurii l-au ajutat pe Horthy să scape, să plece în Portugalia. Şi-i fac monumente şi astăzi.
Ne-am mândrit cu Ceauşescu că nu a intrat în Cehoslovacia. Că a scos ţara din mizerie, după care l-am împuşcat, ca pe un câine.
Husak a trădat „Primăvara de la Praga”, a chemat tancurile sovietice, dar cehii nu l-au executat.
Nici pe Todor Jivkov nu l-au omorât bulgarii. Kadar l-a trădat pe Imre Nagy, care a fost spânzurat, dar nu i-au făcut nimic ungurii.
Noi nu ne batem capul cu proiecte pentru propria salvare. La nimereală! Avem o mentalitate conjuncturistă, de talcioc.

– Nu sunteţi prea dur cu românii?

– Sunt ai mei şi îmi permit să îngroş culorile, am dreptul. Vorbesc de mine, nu mă menajez. Aşa-i la noi! Apare o chestiune vitală, cineva vine cu soluţia. Intervine specificul nostru naţional: prima reacţie a românului este să caute probleme la această soluţie. Beţe-n roate! La noi nu merge! Sau lasă, bă, că merge şi aşa! Mai ales la moldoveni.

„Agentul Papei”

– Este la modă „criza identitară” a moldovenilor. Că moldovenii nu ştiu nici ei ce sunt, că nu sunt în stare nici să se unească cu România, dar nici propriul stat artificial nu şi-l preţuiesc. Ziariştii ruşi susţin că niciun politician de la Chişinău nu vrea unirea cu România, deşi nu cred că este aşa. Este reală criza identitară a basarabenilor, e motivată?

Mircea-Druc-1– Este o exagerare, dar, într-un fel, au şi dreptate. Cam aşa era prin 1990: nomenclatura sovietică nu se gândea la unirea cu România. Transnistrenii voiau să împartă între ei complexul militaro-industrial, iar basarabenii – complexul agro-industrial. Să pună mâna.
Criza identitară e valabilă pentru intelectualii din sfera umanitară. Până şi preoţii vor cu Moscova. În decembrie 1990, le-am propus în parlament să sărbătorim şi noi Crăciunul ca europenii, pe 25 decembrie. Câţiva „deputaţi ai poporului” – popi şi preşedinţi de colhozuri, au sărit ca arşi.
Râdea atunci ministrul Ion Ungureanu: ”Agrarienii şi interfrontiştii au decis că prim-ministrul Mircea Druc este agentul Papei!”.
Aşa mi-a rămas porecla: “Agentul Papei”. După două decenii, Mihai Ghimpu vine în Parlamentul de la Chişinău cu aceeaşi propunere, să sărbătorim Crăciunul pe 25 decembrie, ca să fie respinsă vehement. Despre ce vorbim noi?
Să nu umblăm cu zei de împrumut, să cuantificăm, dacă vrem să ştim ce este naţiunea. Unitatea de măsură pentru o naţiune este dorinţa de a trăi în libertate. Cât de mult vrei să fii liber este un indice de manifestare a personalităţii, la nivel individual, şi a naţiunii, la nivel global.
Aşa cum calitatea vinului depinde de poziţia dealului faţă de soare. Naţiunea, în esenţă, reflectă capacitatea de autoguvernare a unui popor şi dorinţa lui de libertate, de manifestare creativă.

– Şi românii vor să fie liberi. Fug în toată lumea…

– E de preferat ca, timp de 10 ani, să nu-i acuzăm pe ruşi, pe ucraineni şi pe români că emigrează. Nimic nu a fost mai frustrant, mai distructiv, decât anii de captivitate, de ţarc din comunism. Era umilitor pentru ei să ceară aprobări de la komsomol, de la sindicate, de la partid. Este o amprentă pentru două generaţii.
Toate popoarele captive din lagărul comunist ar trebui să emigreze, să plece un timp. Omul vrea să vadă cum este în Dubai şi se întoarce la el în Ferentari. Au emigrat italienii, spaniolii, portughezii. Foarte bine. Ar putea să mai migreze două milioane de români în străinătate.
Acum, românii din Basarabia trimit un miliard de euro pe an acasă. Cu mult mai mult decât fondul de salarii şi de pensii al Moldovei sovietice din 1985. Eu aveam 120 de ruble pe lună ca profesor la Universitatea din Cernăuţi. Cât câştigau oamenii în Uniunea Sovietică şi cât câştigă acum? Eu, la 16 ani, eram tractorist la frontiera cu China, iar tinerii basarabeni de azi merg la lucru în Portugalia. Ce e rău în asta?
Eram odată, în studenţie, la gara finlandeză din Leningrad. Discutam cu regretatul Petru Dudnic, născut în Transnistria, viitorul poet şi ziarist: „Eu am să mă fac marinar, Mircea, şi am să ajung la Rio de Janeiro. Dar tu ce vrei?” „Să pot evada. Să traversez desculţ Europa, cu bocancii pe umăr, până la coasta Atlanticului. Să-mi răcoresc picioarele rănite în apa Oceanului. Apoi să scriu o carte…”
Mai târziu, am ajuns la Atlantic, în Portugalia. Am început să plâng. Nu mă vedea nimeni. Mi-am amintit de tinereţea mea captivă în cazarma comunistă. Fratele mamei a murit în România şi eu nu am avut dreptul să-l văd. Nici pe Gheorghe Valuţă, fratele bunicăi, profesor universitar în România, nu mi-au dat voie să-l văd. Abia la 50 de ani am putut să trec Prutul. Setea de libertate este normală şi pentru ruşi, iar eu nu-i condamn pentru că emigrează.

A consemnat Viorel Patrichi

Partea a III-a: “Ruşii să decidă mai întâi care este spaţiul lor geografic”. Concepte de supravieţuire naţională în era globalizării

Partea a V-a: “Ruşii îşi vor însuşi o altă viziune asupra lumii”. Concepte de supravieţuire naţională în era globalizării

Elldor.Info

Comentarea e interzisă

Subscribe to our RSS Feed! Follow us on Facebook! Follow us on Twitter! Visit our LinkedIn Profile!