Elldor.Info

Agenţie de presă şi ziar online

Ce simbolizează ramurile de salcie şi florile din Duminica Floriilor

Publicat 10:32 | 28 apr. 2013 // Accente Info, Radar, Social, Spiritualitate // 4.153 vizualizări

Salcia-Duminica-Floriilor-Intampinarea-DomnuluiÎn Duminica Floriilor, Duminica Intrării Domnului în Ierusalim, creştinii merg la Liturghie cu ramuri de salcie şi flori, pentru a-L întâmpina în mod tainic pe Iisus Hristos.
La intrarea în Ierusalim, Mântuitorul Iisus Hristos a fost întâmpinat de mulţimea de oameni cu strigăte de bucurie, flori şi ramuri de palmier sau măslin, care simbolizează biruinţa asupra morţii, nemurirea.

Salcia pe care noi o purtăm şi o sfinţim de Florii este considerată simbol al renaşterii, curăţiei duhovniceşti dobândite prin rugăciune.

Florile simbolizează “florile credinţei, florile virtuţilor, florile bunătăţii sufleteşti şi ale luminilor nevăzute, dar reale, din sufletul omului care s-a pocăit şi curăţit”, potrivit Patriarhului Daniel.

Ramurile de salcie sunt sfinţite de preot prin rugăciune şi stropirea cu agheasmă, apoi creştinii le iau acasă şi le pun la icoane, păstrându-le până la Floriile din anul următor. Preoţii recomandă ca ramurile de acum un an să fie arse, iar cenuşa să fie aruncată pe o apă curgătoare.

În primul rând se consideră că ramurile de salcie sfinţite în Duminica Floriilor au menirea să-i ferească pe oameni de duhurile rele.
Se mai obişnuieşte ca ramurile sfinţite să fie puse şi pe pomii fructiferi, pentru a fi rodnici, dar şi pe stupi, pentru ca şi albinele să fie binecuvântate.
Unii oameni au tradiţia de a mânca trei “mâţişori” de salcie sfinţită, crezând că astfel vor fi feriţi de boli, mai ales de răceli.
Vârstnicii se încing cu rămurele de salcie sfinţită pentru a scăpa de durerile de şale.
Există şi obiceiul ca de Florii părinţii să-şi lovească simbolic copiii cu o crenguţă de salcie sfinţită, pentru ca aceştia să crească sănătoşi şi înţelepţi.

Florii-ramuriSemnificaţia duhovnicească a ramurilor de finic şi de salcie, dar şi a florilor cu care creştinii merg la biserică de Florii este explicată astfel de Patriarhul Daniel al Bisericii Ortodoxe Române, citat de „Ziarul Lumina”:
Salcia plângătoare ne aduce aminte de pocăinţa din timpul postului, de multele metanii, de multele rugăciuni, de multele lacrimi ale pocăinţei şi de plecarea noastră în genunchi sub epitrahilul preotului duhovnic spre a ne mărturisi păcatele, a primi iertarea de păcate şi a ne curăţi de păcate.
Ramura de finic şi ramura de salcie, potrivit tâlcuirii Sfântului Ioan Gură de Aur, reprezintă semnul biruinţei lui Hristos asupra morţii lui Lazăr şi apoi a propriei morţi prin înviere, ca şi semnul biruinţei credinciosului care a postit şi s-a rugat 40 de zile asupra morţii păcatului, prin pocăinţă, rugăciune şi iertare.

Florile pe care le purtăm în mâini cu prilejul sărbătorii Floriilor, după cele 40 de zile de post care s-au terminat cu Vecernia de vineri seara, înseamnă florile credinţei, florile virtuţilor, florile bunătăţii sufleteşti şi ale luminilor nevăzute, dar reale, din sufletul omului care s-a pocăit şi curăţit de păcate prin rugăciune, post şi spovedanie.

Aceste flori ale credinţei, ale rugăciunii smerite şi ale pocăinţei sincere le aducem noi Mântuitorului Iisus Hristos întru întâmpinare ca să-L primim pe El, Cel ce ne întâmpină cu bucurie în Împărăţia cerurilor, în arvună, încă începând de aici, din biserică, şi în deplinătate la învierea cea de obşte”.

SalcieÎntr-un articol din “Ziarul Lumina”, semnat de Constantin Ghiţă, citim despre semnificaţia creştină a ramurilor de salcie:

„Urmând evlaviei mulţimii din cetatea Ierusalimului care l-a întâmpinat pe Domnul Hristos cu frunze de palmier sau finic, Biserica Ortodoxă a rânduit ca, după săvârşirea Sfintei Liturghii, prin rugăciune şi stropirea cu agheasmă, să se sfinţească ramurile de salcie aduse de credincioşi.

Rânduiala sfinţirii constă în rugăciuni de sfinţire a salciei de către slujitorii Bisericii, care ţin în mâini aceste ramuri înmugurite, cu lumânări aprinse, ce simbolizează biruinţa vieţii asupra morţii.

În studiul “Salcia: simbolul morţii şi al vieţii”, prof. dr. Remus Rus afirma: “Folosirea în cult a salciei nu este doar o simplă acomodare la mediu, ci îşi are bogăţia ei, funcţia ei simbolică în viaţa rituală a Bisericii creştine”. Pot fi evidenţiate cel puţin trei semnificaţii principale ale salciei: ea simbolizează pe Domnul Hristos şi mlădiţele Sale, adică sufletele credincioase şi bune, taina fecioriei Mariei, sufletele renăscute prin baia botezului.

Unul din fragmentele biblice referitoare la salcie este Isaia 44, 3-4: “Că Eu voi vărsa apa peste pământul însetat şi pâraie de apă în ţinut uscat. Vărsa-voi Duhul Meu peste odrasla ta şi binecuvântarea Mea peste mlădiţele tale. Şi vor odrăsli ca iarba pe malul pâraielor şi ca sălciile de-a lungul apelor curgătoare”.

Cassiodor, comentând acest text, compara funcţia regeneratoare a salciei cu sufletele sfinte şi credincioase: “Sălciile sunt copaci ce cresc pe malurile râurilor şi acolo dau viaţă celui mai proaspăt verde, şi chiar dacă cineva taie mereu o parte din rădăcină şi o îngroapă în pământul umed, ea va arunca imediat rădăcini proaspete. Cu aceste sălcii trebuie să comparăm sufletele sfinte şi credincioase, care, după cum spune Isaia, aruncă mlădiţe ca sălciile de pe malurile pâraielor”.

Mitropolia.md

De asemenea, Fericitul Ieronim vedea în salcie simbolul credincioşilor renăscuţi prin baia botezului: “Iar apoi profetul îi compara pe cei care s-au renăscut prin baia botezului cu plantele nou-înverzite şi cu salcia, care arunca mlădiţe pe marginea apei curgătoare”. Urmând o credinţă a vremii, după care salcia produce infertilitate, Fericitul Ieronim continua: “Căci această salcie dă rod, iar aceasta este contrar naturii sale obişnuite, căci de obicei salcia este fără de rod, iar cel care mănâncă din sămânţa ei devine el însuşi neroditor”.

Prof. dr. Remus Rus observa: “În tradiţia patristică a Bisericii răsăritene, salcia (…) va deveni simbol al fecioriei, iar caracteristica ei de a fi “distrugătoare de rod”, o preînchipuire a morţii mistice care, prin renunţarea la perpetuarea vieţii pământeşti supusă morţii, tinde spre dobândirea puterii cereşti de procreare”. “Pretutindeni, Sfintele Scripturi, spunea şi Metodiu de Olimp, iau salcia ca simbol al castităţii.”

Albertus Magnus interpreta salcia ca simbol pentru fecioria Maicii Domnului. Aceasta “a ales fecioria şi astfel a ales viaţa fără rod, dar după cum salciei îi place să crească pe malul râurilor, tot aşa şi Preamărita Fecioară a înflorit lângă apele harului şi ale darurilor cereşti. Şi, după cum salcia este un semn al castităţii, tot la fel şi ea, plină de castitatea rece, pentru sămânţa ei, care este Fiul lui Dumnezeu, prin mesajul său îi face pe mulţi neroditori în fructul trupului chemându-i la o viaţă de feciorie”.”.

Intrarea Domnului în Ierusalim: Să primeşti aclamaţii… din smerenie!

Elldor.Info

Comentarea e interzisă

Subscribe to our RSS Feed! Follow us on Facebook! Follow us on Twitter! Visit our LinkedIn Profile!