Fiul avea emoţii mari pentru prima lui întâlnire.
Văzând asta, tatăl i-a dat un sfat:
Ascultă, fiule, să o priveşti în ochi şi să-i spui: când îţi privesc chipul, timpul se opreşte în loc.

Pleacă tânărul la întâlnire.
După un timp, se întoarce acasă, foarte supărat şi cu ochiul vânăt.

Tatăl: Să înţeleg că nu a mers prea bine… Dar i-ai zis ce te-am învăţat?
Fiul: Tată, ideea era aceeaşi, numai că nu-mi aminteam bine cuvintele.
Tatăl: Şi ce i-ai spus?
Fiul: Ai o faţă de-mi stă ceasul!

***

Maria era bătrâna satului şi era foarte mândră de condiţia ei.
Ştiindu-se cu o vârstă înaintată, se duce la pietrar şi-i spune:
– Când voi muri, să-mi faci o cruce de piatră pe care să scrie: „Sub această pietrişoară/ Doarme-a noastră Mărioară. /S-a născut fecioară, /A trăit fecioară, /Şi-a murit fecioară”.

După câteva luni, moare Maria.
Pietrarul nu mai ţinea minte exact ce i-a spus femeia să scrie, dar i-a rămăs în minte sensul, aşa că a săpat pe cruce: „E Maria dedesubt, /Şi nu are sigiliul rupt.”