Elldor.Info

Agenţie de presă şi ziar online

Dughin, sirena lui Putin și destinul românilor

Publicat 16:12 | 26 aug. 2013 // Accente Info, Mapamond, Opinii, Politică, România // 1.117 vizualizări
Foto: 4pt.su

Foto: 4pt.su

Viorel Patrichi

Prăbușirea comunismului a însemnat pentru neostaliniștii ruși totala derută ideologică. În loc să caute un model de salvare națională, generat de specificul poporului rus, pentru a intra astfel în marele concert al națiunilor creative ale lumii, asemenea gânditori urmează proiecte revolute și autarhice. Desprindem practic două direcții pentru supraviețuirea poporului rus din perspectiva acestor gânditori:
– Religia pravoslanică. Din această perspectivă, „Moscova este a treia Romă”, care va domina Europa. Într-o lume tot mai laicizată, e jenant să mai susții astăzi o asemenea idee. Pe de altă parte, dacă Moscova este a treia Romă, după Bizanț, ne aflăm astăzi deja în era celei de-a patra Rome. Nu întâmplător, Washingtonul a transpus peste Atlantic inclusiv copia Capitoliului de la Roma…
– Hoarda de Aur. Oricât ar părea de bizar, există astăzi intelectuali ruși, care susțin că țara lor ar putea fi continuatoarea civilizației mongole. Și că Hoarda de Aur ar fi construcția simbolică a libertății, unde nu interesează pe nimeni drepturile omului, contează numai meritocrația. Ezoteriștii ruși pretind că Vladimir Putin ar fi „Țarul cel Alb”. De aici, arhitectura proiectului dobândește un profil halucinant. „Ai noștri“ („NAȘI“) diferă total de „Ai lor”. „Ai noștri“ reprezintă civilizaţia europeană terestră și sedentară, în opoziție cu civilizaţia anglo-saxonă, de tip maritim, invadatoare, care trebuie aruncată peste Atlantic. Numai așa putem scăpa de influența americană. La fel ca în plan pravoslanic, Europa va fi nevoită să accepte mâna generoasă și salvatoare a Rusiei în domeniul economic, militar și politic. Într-un asemenea delir, s-a prins și Aleksandr Dughin, cu tot cu filosofia lui.

Ce destin vor avea românii într-o asemenea arhitectură a forței de la Vladivostok la Lisabona? Invitat la Chișinău de Iurie Roșca – mai nou, teoreticianul „părții care devine întreg“ – la PublikaTV, proprietatea lui Sorin Ovidiu Vântu, Alekandr Dughin a precizat că Rusia își va declanșa întreaga mânie dacă ar fi atacați „pacificatorii ruși” din Transnistria. De la generalul Alexandr Lebedi, nimeni nu a mai folosit un limbaj atât de agresiv la adresa românilor, provocând reacții vituperante la „Revista 22”, „Ziua Veche” sau Romanian Global News: „trompeta ofensivei pravoslavnice”, „Schizofrenicul lui Putin ameninţă R. Moldova cu războiul chiar de la Chişinău” etc.

Văzând reacțiile românilor „rusofobi”, Dughin revine cu un interviu la postul de radio Golos Rossii și încearcă să dreagă busuiocul. El reia teza apărării popoarelor mici prin invaziile țariste contra Imperiului Otoman sau a Imperiului Austro-Ungar:
„Scenariul georgian a arătat un lucru esenţial: americanii nu sunt capabili să asigure suveranitatea ţărilor din spaţiul post-sovietic. Cheia consolidării suveranităţii lor se află la Moscova, care deţine pârghiile reale în această situaţie: politice, economice, sociale, culturale. Acest lucru este conştientizat de mulţi în Republica Moldova, pe care Moscova o percepe ca pe un stat prieten. De fapt, nu există niciun motiv să rezolvăm problema transnistreană în maniera Saakaşvili. Eu nu cunosc niciun om din Chişinău, care să dorească să se procedeze aşa. Dar dacă (ipotetic) s-ar găsi un asemenea maniac în Republica Moldova şi va fi provocat un conflict, atunci desigur puterea militară a Rusiei ar fi suficientă pentru a scoate problema de pe ordinea de zi.
În general, tema unui conflict militar în Transnistria este o speculaţie. Forţele politice din România, orientate spre UE şi spre NATO, o aduc în discuţie. Acestea însă pierd rapid sprijinul populaţiei. Ele au nevoie de chipul unui duşman. Şi cine este mai potrivit pentru acest rol, dacă nu Rusia care îşi dezvoltă puterea? Şi ei sperie populaţia cu „pericolul rusesc” pentru a se menţine în politică, pentru a continua aceeaşi orientare mortală, dezastruoasă, de dependenţă faţă de un Bruxelles, vizibil tot mai slab. De aici şi toate aceste reacţii isterice la declaraţia mea din timpul vizitei de la Chişinău.”

Aleksandr Dughin repetă mereu şi mereu: nu există nicio premisă politică, juridică, militară, psihologică nici în Republica Moldova, nici în Transnistria, nici în Rusia pentru „scenariul georgian” privind rezolvarea problemei transnistrene. Este evident că proiectul construcţiei Uniunii Eurasiatice este o tendinţă geopolitică reală de „perestroikă” (Reconstrucţie) pentru estul Europei, consideră Dughin:
„Proiectul eurasiatic – Uniunea Economică Eurasiatică – dobândeşte popularitate. Ţările din spaţiul post-sovietic, din estul Europei manifestă tot mai mult interes pentru el, la fel cum şi puteri regionale ca Iranul, Turcia, Grecia care se gândeşte serios să iasă din Uniunea Europeană. Premierul ungar Viktor Orban vorbeşte despre perspectivele apropierii de Uniunea Eurasiatică. Într-un cuvânt, proiectul eurasiatic este o stea în ascensiune, în timp ce Uniunea Europeană este o stea care se stinge. Şi eu personal nu mă îndoiesc că Republica Moldova, după alegeri (posibil anticipate), în cazul în care s-ar forma o coaliţie a comuniştilor şi patrioţilor, se va orienta spre integrarea în spaţiul eurasiatic”.

Gânditorul rus are dreptate când presupune că unele țări mici o pot coti la 180 de grade dacă Uniunea Europeană s-ar prăbuși. Oricât ar părea de ridicol, trebuie să luăm în calcul și un asemenea scenariu, măcar pentru că alții nu-l omit. De exemplu, Bulgaria, Grecia, Ungaria au jucat la două capete în cazul proiectului Nabucco. Grecii fac marșuri contra Germaniei. Ungurii se revoltă contra tuturor.

România să adere la Uniunea Eurasiatică și se va uni cu Basarabia!

Dughin își imaginează o strategie imposibilă: întoarcerea României de la Uniunea Europeană spre Federația Rusă:
„România este în mod clar la periferia Uniunii Europene, ea este un musafir nepoftit acolo, ea e considerată de rang inferior ţărilor defavorizate, cum ar fi Spania, Italia, Grecia, Portugalia, Irlanda. Aceste ţări sunt desconsiderate şi au fost botezate la grămadă „Grupul PIIGS”, adică, iertaţi-mă, „grupul porcilor”. Ce este în acest caz România, dacă nu o ţară de rangul al zecilea? În Europa există o percepţie distorsionată despre români, o imagine negativă. Ei nu sunt bineveniţi ca oaspeţi. Nu li se deschide uşa spre Spaţiul Schengen pentru circulaţie liberă. Pentru cazuri izolate, individuale, de corupţie, este condamnată o naţiune întreagă.

Este o situaţie ruşinoasă pentru o naţiune care posedă o mare cultură ortodoxă, pe care eu aş numi-o cultură autentică, o bijuterie a culturii europene din secolele XIX-XX! De fapt, societatea română este una din cele mai interesante societăţi europene, mai profunde, mai inteligente şi mai apropiate de noi din punct de vedere spiritual.
Mi se pare că integrarea României în spaţiul eurasiatic s-ar putea realiza sub semnul identităţii culturale pravoslavnice. Ca parte a comunităţii eurasiatice, această ţară va fi capabilă nu numai să-şi rezolve problemele economice, teritoriale, dar, de asemenea, şi ceea ce este extrem de important pentru conştiinţa naţională, va fi primită acolo cu bucurie, demnitatea ei va fi apreciată, va fi tratată ca un partener egal, apropiat prin civilizaţia sa”.

Nici chiar Dughin nu crede într-un asemenea scenariu, dar îl flutură. „Faptul că noi am fost multă vreme separaţi de a treia forţă – de atlantişti – desigur a jucat un rol. Ei încearcă să ne contrapună unul celuilalt, construiesc intrigi mărunte, creează o atmosferă de ostilitate. Dar toate acestea vor trece. Rusia şi România au aşa de multe lucruri în comun! Avem încă posibilitatea să ne întâlnim şi să ne cunoaştem pe planul civilizaţiei generale. Deja se fac primii paşi în această direcţie. Vor avea loc schimburi de vizite. Elita intelectuală este capabilă să schimbe atmosfera, să creeze un climat de înţelegere reciprocă. Noi avem nevoie de un dialog intercultural, de schimburi în domeniul literaturii. Noi cunoaştem puţine lucruri despre minunata literatură română, iar românii, la fel, nu ştiu literatura rusă contemporană.
Eu sunt mândru că, printre puţinele cărţi ale autorilor ruşi, care au apărut în ultimii ani la Bucureşti, se află şi lucrarea mea, „Bazele politologiei”, cu o prefaţă scrisă de eminentul filozof român Ilie Bădescu, directorul Institutului de Sociologie al Academiei de Ştiinţe din România. Paradigma convergenţei inevitabile determină foarte multe aspecte. Ruşii, românii, moldovenii, transnistrenii sunt creştini pravoslavnici, popoare legate de un spaţiu regional comun, care poate să devină o platformă economică unică, eurasiatică, unde fiecare îşi va găsi un loc demn”.

România să iasă din NATO, din Uniunea Europeană și se va uni cu Basarabia, care este spațiu strategic pentru Rusia. Se va putea uni atunci și cu Transnistria, dar să renunțe la… „atlantiști“.

Doar și Ghinghis Han tolera toate religiile, orice formă de gândire, dar cu o singură condiție: să se plece în fața Hordei de Aur.

Elldor_Info-Avansam

Comentarea e interzisă

Subscribe to our RSS Feed! Follow us on Facebook! Follow us on Twitter! Visit our LinkedIn Profile!