Elldor.Info

Agenţie de presă şi ziar online

Un suflet liber: Nu frică de Lege, ci respect

Publicat 13:48 | 17 feb. 2014 // Accente Info, Opinii, Racursiu, Radar, Social, Spiritualitate // 1.027 vizualizări

Mesajul cititorului

Mare-tarm-copil-mal-hotar-apa-pamant-stanca-Oc4eanul-AtlanticPedeapsa este graniţa, hotarul libertăţii

Ion Bivol
(comentariu postat la Cercul legilor absurde)

Cineva, spuse cândva că omul se goneşte după libertate până când devine robul ei. În toate să fii liber, poţi fi numai într-un spaţiu mare, deschis, haotic şi nelegal.

”Iubeşte şi fă ce vrei” – expresia lui Augustin – e mai mult o dorinţă spre libertatea adevărată, decât o realitate. Dacă-mi place muzica şi vreau s-o ascult tare – sunt împedicat de lege.
Mie nu-mi place, dar trebuie să-mi iubesc aproapele ca pe mine însumi, care este o chemare a lui Hristos şi-i mult mai presus decât grija de trup sau de nevoile fiziologice.

Prin urmare, Augustin n-are întru totul dreptate, deoarece legea despre respectarea liniştii nu ignorează, ci consfinţeşte atitudinea iubitoare dintre oameni, toleranţa dintre oameni.
Pedeapsa este graniţa, hotarul libertăţii.

Biblia spune că plata păcatului este Moartea. Cel ce încalcă hotarul vitezei de 50 km, uită că poate omorî oameni, ca şi el se expune morţii, dar a-ţi lua viaţa singur, viaţă ce nu e a ta, ci Dumnezeu ţi-a dat-o, e un păcat şi mai mare decât toate păcatele!

Şi atunci ce face Legea? Încurcă sau întăreşte credinţa? Legea pământească te protejază de păcate, astfel venind în ajutorul omului, apropiindu-ne de idealurie creştinătăţii.
Ce este Frica? E un sentiment ce-ţi indică hotarul unor fenomene de comportament ale omului. Nu te apropia de curentul electric, că vei fi…
În apă… sub nuc… fulgerul…

Frica de Dumnezeu în numele Judecăţii de Apoi nu stabileşte duhul vicleniei, ci duhul răspunderii faţă de paşii pe care-i faci prin viaţă.

Noi trecem grăbiţi prin lume, uitând de lege, mai ales cât suntem tineri, şi doar ajunşi la bătrâneţe (dacă ajungem), ne gândim cum am trăit prin legile scrise şi nescrise ale vieţii.

Viaţa a trecut, chiar de n-am iubit pe nimeni, chiar dacă n-am ascultat şi n-am învăţat rostul vieţii, chiar dacă am încălcat legile societăţii, ducându-mi zilele prin închisori.

Şi aici, aproape de sfârşitul drumului pătimirilor pe acest Pământ, îmi pun întrebarea: Pentru ce e dată viata? Şi am trăit-o eu creştineşte sau…?

Şi dacă aveam nu frică de lege, ci respect, pentru a nu cădea în păcat, unde eram eu azi? Desigur, în partea pozitivă – acolo unde e majoritatea.

Aşadar, Legile lumeşti trebuie să se împletească cu cele creştineşti armonios şi ambiant, respectarea lor va duce la micşorarea păcatelor, precum şi la sentimentul de linişte psihologică, asigurându-ne un suflet liber, neîmpovărat de griji sufleteşti.

 

Comentarea e interzisă

Subscribe to our RSS Feed! Follow us on Facebook! Follow us on Twitter! Visit our LinkedIn Profile!