Elldor.Info

Agenţie de presă şi ziar online

Arheologia atestă o uimitoare continuitate de tradiţii multimilenare între Prut şi Nistru

Publicat 00:05 | 19 feb. 2017 // Cultură, Interviu, Radar, Republica Moldova // 948 vizualizări

Interviu cu Ilie Borziac, conferenţiar universitar, doctor în ştiinţe istorice, autor a peste 200 de lucrări ştiinţifice, inclusiv 3 monografii. Este preocupat de cultura materială preistorică din spaţiul dintre Nistru şi Balcani şi de tipologizarea culturilor arheologice ale epocilor studiate la nivelul zonal, regional şi continental.

ziarulatac.ro

ziarulatac.ro

Boris Vieru
Nota autorului: Un interviu cu regretatul Ilie Borziac pe care l-am publicat în revista „Natura”. Cred că anume Cultura Cucuteni, pe care o putem numi şi civilizaţia Cucuteni, veche de aproximativ 7 mii de ani (5500 î.Hr. – 2750 î.Hr.), ne oferă şi explicaţia numelui de Moldova (Moleo Dava – moară + cetate).

Ilie Borziac: „Istoria fără date şi argumente convingătoare ori este o poveste, un mit, ori este făcută la comandă.”

– Stimate dle Ilie Borziac, Vă rugăm să faceţi o prezentare generală a civilizaţiei geto-dacice în spaţiul pruto-nistrean, în baza cercetărilor arheologice efectuate la noi.

– Având în vedere vastul teritoriu ocupat de vechii traci, inclusiv de geţi şi daci, care sunt de origine tracică, evoluţia lor în timp, imensele vestigii culturale, atestate ca fiind de provenienţă geto-dacică, arhitectura şi sistemele defensive, izvoarele antice scrise etc., într-adevăr ne convingem că vorbim de o autentică civilizaţie antică.
Geţii, ca o ramură mai arhaică a seminţiei acestei civilizaţii, au apărut în urma metamorfozelor culturale din prima epocă a fierului din comunităţile locale de tip Şoldăneşti, în sec 8-7 p.Hr. La început, ca formaţiuni săteşti vecinale de agricultori şi crescători de animale, plasate între Carpaţi şi Nistru. La sfârşitul sec.7 p.Hr. aceste comunităţi sunt supuse treptat unor influenţe externe, relativ paşnice, din partea coloniştilor şi comercianţilor greci din zona de litoral a Mării Negre şi mai puţin paşnice din partea sciţilor nomazi, veniţi dinspre răsărit. În urma ultimei „influenţe”, geţii din valea Nistrului (ei locuiau pe ambele maluri, mărturie fiind necropolele, aşezările şi cetăţuile de la gura Murafei, Raşcov, Ecaterinovka, Butuceni (r-nul Râbniţa), Ofatinţi etc.) au purces la edificarea întăriturilor, a cetăţuilor, redutelor, a zonelor delimitate întărite, care urmau să apere populaţia locală de invazia nomazilor.
Astfel au apărut cetăţuile defensive, care devin centre ale unor comunităţi locale proto-feudale, cu elemente de organizare statală, care le ofereau posibilitatea de a organiza apărarea, inclusiv imensele lucrări de edificare şi amenajare a întăriturilor. Deci, deja din sec.6 p. Hr. putem vorbi despre apariţia formaţiunilor prestatale la geţi şi despre înfiriparea unor relaţii prefeudale. Nu avem informaţii despre existenţa sclaviei la geţi, deşi cea patriarhală este admisă. Subliniez, totuşi, că efectuarea activităţilor de apărare coordonate, inclusiv de edificare a întăriturilor, presupune existenţa unor formaţiuni prestatale. Dar, deoarece ca obiective mai proeminente arheologic au fost cercetate cetăţuile, s-a creat impresia că geţii şi-au început existenţa lor în regiune în sec. 6-5 şi, astfel, artificial a apărut „hiatusul” dintre cultura Şoldăneşti şi geţii timpurii, pe care o speculează unii cercetători, care demonstrează că geţii sunt veniţi în zonă din dreapta Dunării.

– Aveţi o experienţă lungă şi foarte bogată ca cercetător, aţi efectuat săpături arheologice pe teren. Ce v-a uimit, ce v-a impresionat cel mai mult, legat de subiectul despre care discutăm, în cercetările Dvs.?

Ilie-Borziac– În procesul de investigaţii din teren, practic, totul uimeşte, dar referitor la civilizaţia geţilor antici cel mai mult m-a surprins imensul volum de lucrări de fortificaţie, care putea fi înfăptuit doar prin prezenţa unei organizări statale spaţiale. De exemplu, pentru a construi cetăţuile de la Cosăuţi, Saharna Mare, Butuceni ori Stolniceni era nevoie de concentrarea a mii de braţe de muncă, rupte de la muncile diurne, întreţinute şi dirijate timp îndelungat. M-a uimit că acest teritoriu n-a fost abandonat, ci păzit, protejat timp de secole. Confruntarea geţilor cu sciţii, deşi cu intermitenţe, a durat încontinuu timp de peste 3 secole. Astfel putea fi apărată doar o patrie, un pământ străbun, de obârşie.

– Există o statistică arheologică, un inventar privitor la cetăţile dacice de pe teritoriul Republicii Moldova?

– Desigur. Încă în anii 70 ai sec. XX L. Polevoi, I. Niculiţă şi V. Romanovskaia au efectuat cercetarea şi au creat baza de date referitoare la sistemele ofensive antice din spaţiul dintre Nistru şi Prut. În continuare, aceste tipuri de monumente arheologice au fost tot timpul în atenţia cercetătorului I. Niculiţă şi a elevilor săi A. Zanoci şi Th. Arnăut de la USM, a cercetătorului V. Haheu de la AŞ a Moldovei. Acum sunt cunoscute peste 40 de cetăţui antice, dar cu părere de rău niciuna dintre ele nu este restaurată, altele sunt mereu supuse deteriorării. Aceasta este o rană sângerândă a istoriei noastre milenare.
Trebuie spus că se descoperă noi aşezări şi cetăţui getice. De exemplu, în 2007 , împreună cu V. Burlacu şi I.Vartic am descoperit o nouă cetăţuie de refugiu lângă satul Vâşcăuţi, r-nul Orhei, alta – faţă în faţă cu satul Holohniţa, raionul Soroca, pe malul stâng al Nistrului.

– Sunt la noi denumiri de localităţi care credeţi că provin din perioada geto-dacică? De exemplu, actualul sat Napadova, nu a fost cumva Napa-dava? Sau altele?

– Referitor la toponimele moştenite de la geţi, este un lucru extrem de dificil stabilirea lor exactă. Limba geto-dacilor, ca şi alte limbi antice, este considerată ca fiind dispărută, iar acele reminiscenţe care există în română deseori pot fi confundate cu altele, moştenite din masivul comun indo-european. Posibil, unele toponime, care nu au legătură cu limbile turanice ale nomazilor şi cu cele de origine slavă, mai târzii, pot să reflecte unele realităţi lingvistice antice, moştenite de la geţi, printre care posibil și cele de tip Napadava ş.a. Dar aici este necesară o profundă analiză paleo-lingvistică.

 

Există tradiţii care s-au păstrat neîntrerupt din perioada cucuteniană, au trecut la geţi, iar apoi la moldoveni

– Există tradiţii, obiceiuri, meşteşuguri, „secrete” în viaţa românilor basarabeni care se consideră că s-au perpetuat de la strămoşii daci?

Civilizatia-Cucuteni-Tripolie– Fiecare popor are tradiţii, care de fapt sunt amprente ale trecutului extrapolate în prezent. Şi la populaţia română din Basarabia sunt astfel de amprente. Mă refer la tot ce ţine de creşterea oilor, prelucrarea produselor, provenite din această ocupaţie – a lânii, laptelui, pieilor. Aceste tradiţii nu le-au avut alte popoare nomade, şi nici acele neamuri care s-au perindat pe aici. Anume aceste tradiţii sunt moştenite de la geţi şi daci. Sunt tradiţii lingvistice, legate de aceste ocupaţii. De exemplu, „coliba”, „cuşma”, „gluga”,”buciumul” sunt termeni preluaţi de „guţulii” din Carpaţi de la „dacii liberi”.

– Recent, într-un interviu acordat revistei “Natura”, dr. arh. Valentin Dergaciov afirma că populaţia civilizaţiei Cucuteni avea „tradiţii arhitecturale, care până acum s-au păstrat şi la moldoveni, în zona Codrului. Carcasa pe stâlpi, pe la colţuri, împletitura de nuiele a pereţilor, acoperită de o lipitură de lut”. Între cultura Cucuteni şi civilizaţia dacilor există un hiatus de aproape 2000 de ani. Dl Dergaciov nu a putut să ofere o explicaţie a păstrării acestei „tradiţii arhitecturale” la moldoveni ţinându-se cont de acest hiatus enorm în timp, dar şi de faptul că, în general, cultura materială se transmite cu greu de la o civilizaţie la alta. Dvs. aveţi o explicaţie pentru păstrarea atât de îndelungată a „tradiţiilor arhitecturale cucuteniene”?

– Referitor la moştenirea cucuteniană în arhitectura caselor cu carcasa din lemn a moldovenilor din Codri, dacă V. Dergaciov n-a găsit explicaţie, nu înseamnă că ea nu există. Construcţiile din „chirpici” sunt o preluare târzie a arhitecturii rurale locale. Se ştie că cultura Cucuteni a apărut, s-a consolidat şi extins din zona premontană a Carpaţilor Orientali. Toate popoarele din zonele montane ori premontane au, datorită modalităţilor ecologice de viaţă, tradiţii arhitecturale similare. Cele apărute la cucutenieni au fost preluate de comunităţile epocii bronzului, care locuiau sedentar şi aveau nevoie de locuinţe mai durabile, geţii şi dacii au preluat aceste tradiţii de la locuitorii din epoca bronzului, iar cei care au locuit tot timpul în zonă le-au păstrat până în prezent. De exemplu, la geţi palisadele cetăţuilor, casele erau de asemenea din bârne, plasate vertical, golul dintre ele era completat cu nuiele, iar ca tencuială se folosea lutul. Pe locul aşezărilor getice se găsesc din abundenţă fragmente de lipitură a caselor, construite după „tradiţiile” cucuteniene.

„Descălecatul” – revenirea la pământurile strămoşeşti ale „dacilor liberi”

– Revista „Natura” a avut un serial de materiale despre tăbliţele de la Sinaia, considerate a fi de către cercetătoarea Aurora Peţan drept o cronică autentică a regilor daci. Între altele, în unele tăbliţe figura şi numele de Moleo Dava (Ţara Morilor), descifrat de cercetătoare ca fiind numele Moldovei. Sau se afirma că regatul lui Burebista se întindea până la Polto Dava (descifrat ca Poltava). Ce părere aveţi despre aceste lucruri?

– Discuţii asupra momentelor legate de scrisul şi limba geto-dacilor au existat de la V. Pârvan încoace. E şi natural. Poporul, intelectualitatea doreşte să-şi ştie istoria. Istoria fără date şi argumente convingătoare ori este o poveste, un mit, ori este făcută la comandă.
Referitor la tăbliţele de la Sinaia şi la termenii „Moleo Dava, Polto Dava”, nu mă voi pronunţa. Este o chestiune a paleo-lingviştilor, să se descurce. Voi menţiona doar că geţii, în perioada lor de înflorire, locuiau şi în interfluviul Nistru – Bug, cum am menţionat şi mai sus, şi că ei au întreprins campanii militare masive împotriva oraşelor greceşti din zona Pontică, ocupând Olvia din delta Niprului, alte oraşe şi colonii greceşti de pe litoral.

– Sunteţi adeptul „teoriei” „descălecatului” lui Dragoş Vodă sau consideraţi că vechimea noastră pe aceste pământuri este neîntreruptă şi mult mai adâncă?

– Nu sunt adeptul aşa-numitei „descălecări”. Vestigiile arheologice sunt destul de elocvente în acest sens: populaţia locală a existat în zona dintre Nistru şi Prut tot timpul, inclusiv în intervalul temporal dintre ocupaţia romană, invazia hunilor şi perioada de constituire a statului medieval moldovenesc. Despre acest lucru extrem de detaliat a scris Gh. Postică în cartea recent apărută „Civilizaţia medievală în spaţiul dintre Nistru şi Prut (sec.V-XIII)”.
Aici mă voi referi şi la altă interpretare posibilă a legendei despre Dragoş Vodă. Este cunoscut că legendele de acest tip sunt reflectări ale evenimentelor mult mai vechi decât timpurile la care se atribuie. De exemplu, evenimentele din „Iliada” şi „Odiseea” lui Homer reflectă realităţile nu din secolul 9-8, când, potrivit tradiţiei, ele au fost create, ci altele, din epoca bronzului, fapt demonstrat prin cercetarea Troiei, ale altor centre miceniene din vechea Eladă. Este posibil ca legenda despre „descălecare” să reflecte revenirea la pământurile strămoşeşti ale „dacilor liberi”, după perioada de refugiu din zonele muntoase din timpul ocupaţiei romane, revenire inclusiv în spaţiul dintre Nistru şi Prut. Despre existenţa dacilor liberi în zonă ne mărturisesc descoperirile de la Pruteni, raionul Făleşti, unde arheologii N. Telinov şi V. Vornic au cercetat un centru de olărit al dacilor liberi. În opinia mea, nu se putea ca o astfel de legendă, lipsită de evident suport cronologic, să se nască în sec.14, când istoria Europei era deja alcătuită pe temeiul documentelor scrise.

Comentarea e interzisă

Subscribe to our RSS Feed! Follow us on Facebook! Follow us on Twitter! Visit our LinkedIn Profile!