Elldor.Info

Agenţie de presă şi ziar online

Despre ființa și locul lui Dumnezeu – Sf. Ioan Damaschin

Publicat 22:31 | 10 nov. 2017 // Accente Info, Mapamond, Radar, Spiritualitate // 959 vizualizări

Biserica-ortodoxaSfântul Ioan Damaschin (676 – 749) ne spune că Dumnezeu, fiind imaterial și necircumscris, nu este în vreun loc anume: “El este însuși locul Lui, căci umple toate, este mai presus de toate și ține toate”.

Dumnezeu „străbate prin toate fără să se amestece și împărtășește tuturor energia Lui, potivit capacității fiecăruia și puterii de receptivitate, adică potrivit curățeniei naturale și voliționale”.

Spunem că Cerul este Tronul lui Dumnezeu, pentru că lumea imaterială, nevăzută are capacitatea de a participa mai mult la energia și la harul Lui – „În cer sunt îngerii, care fac voia Lui și care îl slăvesc”.

Totodată, în lumea văzută, spunem că biserica este loc al lui Dumnezeu, pentru că am închinat acest loc spre slăvirea Lui.

Dumnezeu este o singură ființă, în trei ipostase: Tatăl și Fiul și Sfântul Duh. Ipostasele sunt unite fără să se amestece și despărțite fără să se despartă.

Fiul este icoana Tatălui, iar Duhul este icoana Fiului, prin care Hristos, locuind în om, dă acestuia asemănarea cu Dumnezeu.

Pentru că nu S-a mulțumit Să Se contempleze pe Sine Însuși, dar a dorit Să dăruiască binefacerile Sale și Să împărtășească dragostea și bunătatea Sa, Dumnezeu a creat Universul (aducându-l de la neexistență la existență) – lumea nevăzută, apoi lumea văzută, ne explică Sf. Ioan Damaschin.

Sf-Ioan-DamaschinSf. Ioan Damaschin despre Dumnezeu:

Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul, Unul-Născut, care este în sânurile Tatălui, acela L-a făcut cunoscut” (Ioan I, 18).
(Nimeni, nu numai dintre oameni, dar nici dintre puterile suprapământești, adică chiar dintre Heruvimi și Serafimi. )

Prin urmare, Dumnezeirea este inefabilă și incomprehensibilă, „căci nimeni nu cunoaște pe Tatăl afară de Fiul și nici pe Fiul afară de Tatăl” (Matei XI, 27).

Sfântul Duh, însă, cunoaște cele ale lui Dumnezeu, în chipul în care duhul omului cunoaște cele ce sunt în el (I Corinteni II, 11). (…)

Dumnezeu s-a făcut apoi cunoscut, atât cât ne este cu putință să-l înțelegem, mai întâi prin lege și prin profeți, iar în urmă prin Fiul Lui, Unul-Născut, Domnul și Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. (…)

Noi cunoaștem și mărturisim că Dumnezeu este fără de început, fără de sfârșit, veșnic, pururea dăinuitor, nezidit, neschimbat, neprefăcut, simplu, necompus, necorporal, nevăzut, impalpabil, necircumscris, infinit, incomprehensibil, indefinit, insesizabil, bun, drept, creatorul tuturor făpturilor, atotputernic, atotstăpânitor, atoatevăzător, atoatepurtător de grijă, stăpânitor și judecător.

Cunoaștem și mărturisim că este un singur Dumnezeu, adică o singură ființă; că este cunoscut și este în trei ipostase, adică Tatăl și Fiul și Sfântul Duh; (…)

Este evident că Dumnezeu este necorporal. Căci, cum ar avea corp ceea ce este infinit, nemărginit, fără de formă, impalpabil, nevăzut, simplu și necompus? (…)

Căci compunerea este principiul luptei; lupta – principiul dezbinării; dezbinarea – principiul descompunerii; iar descompunerea este cu totul străină lui Dumnezeu.

Dacă Dumnezeu ar fi corporal, cum se va putea respecta dictonul că Dumnezeu străbate prin toate și umple toate, după cum spune Scriptura: „Nu umplu Eu, oare, cerul și pământul, zice Domnul?”
(Ieremia XXIII, 24).

Căci este cu neputință ca un corp să treacă prin corpuri, fără să taie și să fie tăiat, fără să se împletească și să întâmpine împotrivire, după cum se amestecă și se combină toate corpurile lichide.

Dar dacă unii zic că Dumnezeu este un corp imaterial, ca așa-numitul, de înțelepții greci, al cincilea corp, vom spune că este cu neputință, deoarece, negreșit, el se va mișca ca și cerul. Căci acesta spun ei că este al cincilea corp.
Cine este, însă, acela care îl mișcă pe acesta?
Căci tot ce se mișcă este mișcat de altcineva.
Și pe acela, cine?
Și aceasta la infinit, până vom ajunge la ceva nemișcat. (…)

Pentru aceea, numai Dumnezeirea este nemșcată, mișcând toate prin mișcarea sa. Deci, trebuie să conchidem că Dumnezeirea este necorporală. (…)

Credem într-o singură ființă, într-o singură Dumnezeire, într-o singură putere, într-o singură voință, într-o singură activitate, într-un singur principiu, într-o singură stăpânire, într-o singură domnie, într-o singură împărăție, cunoscută în trei ipostase desăvârșite, dar adorată într-o singură închinăciune, mărturisită și adorată de toată făptura rațională.

Ipostasele sunt unite fără să se amestece și despărțite fără să se despartă, lucru care pare și absurd.

Credem în Tatăl și în Fiul și în Sfantul Duh, în care ne-am și botezat.
Căci astfel a poruncit Domnul apostolilor să boteze, zicând: „Botezându-i pe ei în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”
(Matei XXVIII, 19).

Credem într-unul Tatăl, principiul și cauza tuturora; nu s-a născut din cineva; singurul care există necauzat și nenăscut; este făcătorul tuturora.

Iisus-Hristos-ca-ingerEste prin fire Tatăl singurului Unuia-Născut, Fiul Său, Domnul și Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos și purcedătorul prea Sfântului Duh.

Credem și într-unul Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Domnul nostru Iisus Hristos, care s-a născut din Tatăl înainte de toți vecii, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, deoființă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut.

Când spunem că Fiul este mai înainte de toți vecii, arătăm că nașterea Lui este în afară de timp și fără de început. (…)

Așadar, Dumnezeu, fiind imaterial și necircumscris, nu este în vreun loc. El este însuși locul Lui, căci umple toate, este mai presus de toate și ține toate.

Se spune, însă, că se află într-un loc și se vorbește de loc al lui Dumnezeu, acolo unde se face cunoscută energia Lui.

El străbate prin toate fără să se amestece și împărtășește tuturor energia Lui, potivit capacității fiecăruia și puterii de receptivitate, adică potrivit curățeniei naturale și voliționale.

Căci sunt mai curate cele imateriale decât cele materiale și cele virtuoase decât cele întovărășite de viciu.

Se numește, așadar, loc al lui Dumnezeu acela care participă mai mult la energia și la harul Lui. Pentru aceasta cerul este tronul Lui. (…)

Și biserica se numește loc al lui Dumnezeu, căci am afierosit acest loc spre slăvirea Lui ca pe un loc sfințit, în care ne facem rugăciunile noastre către El.
De asemenea, se numesc locuri ale lui Dumnezeu și locurile în care ni s-a făcut cunoscută energia Lui fie prin corp, fie fără corp. (…)

Fiul este icoana Tatălui, iar Duhul icoana Fiului, prin care Hristos, locuind în om, dă acestuia asemănarea cu Dumnezeu. (…)

Dumnezeu este o ființă veșnică și neschimbătoare, creatoarea existențelor și este adorată cu gând cucernic. (…)

Poate să facă pe toate câte le voiește; dar nu voiește să facă pe toate câte le poate, căci poate să piardă lumea, dar nu vrea.

(În articol sunt preluate fragmente din “Dogmatica“ Sfântului Ioan Damaschin (Ed. Scripta, 1993). Cartea poate fi citită pe site-urile CrestinOrtodox.ro și Biserica.org)

Îngerii sunt puternici, gata spre a îndeplini Voința Divină (din Dogmatica Sf. Ioan Damaschin)

Eleonora Lisnic
Elldor.Info

Elldor_Info-Avansam

Comentarea e interzisă

Subscribe to our RSS Feed! Follow us on Facebook! Follow us on Twitter! Visit our LinkedIn Profile!