Elldor.Info

Agenţie de presă şi ziar online

Lecția de iubire creștină din drama primului război mondial

Publicat 23:56 | 06 Dec 2017 // Accente Info, Cultură, Mapamond, Radar, Spiritualitate // 737 vizualizări

Un eveniment unic în istorie – Armistițiul de Crăciun din 1914

Scenă din “Crăciun Fericit”

Scenă din “Crăciun Fericit”

Oamenii care au trăit în anii 1900-1950 au traversat cea mai dificilă perioadă a istoriei moderne, cunoscând ororile și lipsurile celor două războaie mondiale, urmate de revoluții și represiuni.
Noi, pe de altă parte, suntem beneficiarii celor mai pașnice și mai confortabile vremuri.

Un profesor de teologie care a schițat această paralelă într-o lecție pentru seminariști transmisă la tv vorbea despre legătura spirituală tainică între generații, despre ajutorul reciproc.
S-ar părea, arăta profesorul, că bunicii și străbunicii noștri din acele timpuri au luat o povară foarte mare asupra lor, pentru ca noi să avem o viață mai ușoară.

După izbucnirea primului război mondial (1914 – 1918), generalul Lyautey, rezident general al Franței în Maroc, exclamase la adresa liderilor de atunci: “Sunt complet nebuni! Un război între europeni înseamnă un război civil, cea mai monumentală tâmpenie pe care lumea a făcut-o vreodată.”.

În acea atmosferă de haos și suferință – cine ar fi crezut? – și-a făcut loc dragostea frățească, dorința de a sărbători în pace și cu seninătate Nașterea Domnului Iisus Hristos, cel care s-a născut om pe Pământ pentru a ne învăța Legea Iubirii.
A fost un eveniment unic în istorie – Armistițiul de Crăciun din 1914.

Pe frontul de Vest, nemţii luptau contra francezilor, care erau sprijiniți de britanici.
De-a lungul liniei frontului (Ypres – Belgia şi până în Alsacia), în mai multe locuri, soldaţii germani, francezi și britanici au lăsat armele în tranşee, au pășit unii către alţii, şi-au strâns mâinile, au făcut schimb de ţigări sau ciocolată, spunându-și „Crăciun Fericit!”.
Această lecţie de omenie şi frăţietate creştină între “inamicii” din primul război mondial este povestită în filmul artistic „Joyeux Noel” (“Crăciun Fericit”, 2005, regia – Christian Carion ), o coproducţie Franţa – Germania – Marea Britanie – Belgia – România. (filmul întreg pe Youtube)

Citește pe Elldor.Info: Nemaipomenitul Crăciun din 1914 și un film ce merită văzut

România a intrat în al doilea război mondial în august 1916, pentru a recupera Transilvania, de partea Antantei (Anglia, Franţa şi Rusia) și împotriva Germaniei şi Austro-Ungariei.

Basarabeni_ostasi-armata-tarista-rusa-1914Moldovenii luptau pe frontul de Est, deoarece Basarabia era gubernie rusească şi bărbații din acest ținut erau înrolaţi obligatoriu în armata ţaristă rusă, pe un termen de până la 25 de ani.

Armata țaristă a luptat preponderent în Prusia de Est și în Caucaz, puține lupte desfășurându-se pe teritoriul statului rus.

Iată o fotografie din 1914 cu ostași moldoveni. De la stânga la dreapta: Sălăvăstru Vădănescu, Procopie Lisnicu, Feodosie Cucoş, Ştefan Zâmbreanu. Toţi sunt din satul Cobâlnea (Şoldăneşti), unde creşte „stejarul Domnitorului Ştefan cel Mare şi Sfânt”.

Fotografie colorată de Mircea, autorul blogului Honore et Patria.

Fotografie colorizată de Mircea, autorul blogului Honore et Patria.

Reveniţi la vatră, aceşti bravi bărbaţi povesteau că pe front nu au ţintit niciodată în alţi oameni, cu gândul precis să-i omoare. Împuşcau mai mult în aer, zicându-şi că „se va face voia lui Dumnezeu, care va cruţa pe cine vrea să cruţe”.
Mai povesteau că ostașii care ţinteau cu exactitate, pentru a curma la sigur viaţa unui om, şi-au găsit moartea pe câmpul de luptă.
Răutatea atrage răutate, conform principiului bumerangului. Aceasta era morala pe care doreau s-o întipărească în memoria familiilor lor.

Soldații care au luptat în primul război mondial nici nu prea înțelegeau care și pentru ce luptă. Până și istoricii spun că acest război a fost o derută generală, ”o cacealma” cu bilanț tragic – vreo 20 de milioane de soldați morți.

Austro-Ungaria declarase război Serbiei, Rusia s-a ridicat în sprijinul sârbilor, Germania a dorit inițial să fie mediator între austrieci și ruși, după care le-a declarat război Franței și Belgiei, iar Marea Britanie a declarat război Germaniei.

Părțile beligerante estimau că luptele vor dura cel mult câteva luni, dar războiul a nenorocit Europa timp de patru ani.

Viața europenilor și planurile lor au fost date peste cap de acest război. Bărbații capabili să muncească pe câmp erau buni și să țină arma în mâini, așa încât au fost mobilizați pe front. Agricultura a fost afectată grav în toate statele europene, oamenii rămași în spatele frontului confruntându-se cu lipsa produselor alimentare, agravată și de lipsa banilor.
Populațiile subnutrite au devenit mai vulnerabile în fața bolilor – gripă spaniolă, tifos, tuberculoză etc.

Localitățile distruse prin bombardamente au rămas fără condiții elementare de igienă, aprovizionarea cu apă potabilă și canalizarea fiindu-le compromise. În aceste condiții, focarele de infecții au proliferat, iar epidemiile s-au extins, transformându-se într-un „război biologic” involuntar, cu mai multe victime decât luptele armate.

Potrivit datelor de pe Wikipedia, în primul război mondial, sub focul armelor au decedat 11 milioane de soldați și 7 milioane de civili.
Peste 10 milioane de soldați au murit nu din cauza rănilor, dar pentru că s-au contaminat cu diverse boli în tranșeele mizerabile ori au băut apă din băltoace. Infecțiile mai erau transmise și de păduchi sau șobolani.

Din cauza epidemiilor au murit sute de milioane de civili pe toate continentele – 100 de milioane din cauza gripei spaniole (din 500 de milioane de infectați), iar tifosul a făcut ravagii mai ales în Rusia, fiind raportați un milion de morți.

Inclusiv sub efectul propagandei, soldații se resemnau, se disciplinau și luptau pentru a-și răzbuna camarazii căzuți, dar și pentru a grăbi vremurile de pace. Înaintea bătăliilor importante, ostașii primeau alcool.

Nemaiputând suporta chinurile fizice și presiunea psihologică, gemetele răniților care se stingeau din viață în tranșee, unii ostași căutau diverse modalități de ieșire din luptă, dar cazurile de dezertare erau totuși rare, fiind aspru pedepsite.

Pentru a fi lăsați la vatră, soldații se răneau singuri sau își expuneau voit anumite părți ale corpului tirurilor inamice. Cei care se decideau pentru asemenea metode urmăreau să-și provoace răni serioase, dar care să nu le pună viața în pericol. Unii își amputau un braț, un picior, alții se împușcau astfel, încât glonțul să nu le atingă oasele sau arterele.

Sinuciderea era dificilă – țeava armelor era lungă, astfel încât trăgaciul putea fi acționat doar cu degetul de la picior. Oficial, armatele nu raportau sinucideri, pentru că familia răposatului nu ar fi avut dreptul la pensie.

În teritoriile ocupate, civilii își trăiau calvarul lor, fiind nevoiți să aleagă între a muri sau a colabora cu inamicul. Au fost deportați, trimiși la muncă forțată, luați prizonieri de război, folosiți ca scut viu, femeile erau duse în bordelurile armatei.

Din 50 de milioane de soldați mobilizați pe front în întreaga lume, 23 de milioane au fost răniți. Dintre aceștia, aproximativ 70% erau bărbați de 20-30 de ani, mutilați și imobilizați pe viață. După război, bărbații în vârstă rămași în viață au fost nevoiți să-i înlocuiască pe răniți la muncile câmpului, în fabrici și uzine.

”Imperiul Austro-Ungar, care a declanșat conflictul pentru a-și păstra statutul de mare putere, s-a năruit, iar trei dintre cele patru dinastii care domneau la începutul conflictului (cea austriacă, cea germană și cea rusă) au fost răsturnate, singura care a reușit să-și păstreze poziția fiind cea britanică.
În urma acestui bilanț devastator, un singur lucru era greu de stabilit: ce anume declanșase războiul”, concluzionează Iulian Sîmbeteanu într-un articol publicat de Historia.ro.

Același autor subliniază că, ”început aproape din greșeală, Primul Război Mondial avea să fie mai sângeros decât orice alt conflict de până atunci”.

Peste doar 20 de ani, europenii au fost sacrificați într-un al doilea război mondial declanșat de lideri politici avizi de teritorii, slavă și putere.
Spunem că popoarele își merită conducătorii, iar Europa era deja sedusă de ideea unei lumi fără Dumnezeu.

Eleonora Lisnic
Elldor.Info

Elldor_Info-Avansam

Lasă un comentariu

Trebuie să fii Logat pentru a comenta.

Subscribe to our RSS Feed! Follow us on Facebook! Follow us on Twitter! Visit our LinkedIn Profile!