Elldor.Info

Agenţie de presă şi ziar online

Viorel Patrichi: Pas cu pas, China intră totuși în Europa. Investiţiile Ţării de sub Cer au devenit deja mărul discordiei

Publicat 23:57 | 23 Dec 2017 // Geopolitică, Mapamond, Opinii // 173 vizualizări

Există teama că prin „Poarta de Est“ China va intra în UE și va controla orice inițiativă în Europa. Nu numai economică, ci și politică.
Ţara de sub Cer este un termen chinezesc, folosit pentru a desemna teritoriul controlat de împăratul Chinei.

Viorel Patrichi

Viorel Patrichi

Spaima tardivă în fața Chinei

Viorel Patrichi

Într-o analiză publicată de RIA Novosti, se văd clar obiectivele strategilor chinezi. În această strategie, rușii vor continua să ofere mai mult… resurse.

Eu nu spun că nu se mai poate face nimic pentru a evita formarea imperiului mondial chinez, dar ceilalți lideri politici actuali nu pot contracara fenomenul fiindcă ei practică altă regie, joacă șah numai cu nebunii.

Mai întâi, Imperiul Roman a înțeles importanța logisticii în orice formă de expansiune, după ce romanii au priceput de ce a dispărut rapid imperiul lui Macedon.
Imperiul Britanic și Imperiul Austro-Ungar au perfecționat strategia romanilor, dar nu au fost creativi. Nu au adus nimic nou la această construcție nici americanii.
Noul Drum al Mătăsii este cea mai bună dovadă că Beijingul a perfecționat strategia expansiunii prin logistică, dar a mers mai departe: pune bazele primului imperiu cu expansiune socială participativă.

Mai precis, chinezii iau ca parteneri direcți în construcție popoarele pe unde investesc. Aici este arma lor secretă, etalată la lumina zilei. Concret: investesc într-o mină din Africa sau într-un canal din Nicaragua, apoi discută cu autoritățile locale.

„Nu vreți să facem împreună o mare fermă de legume și o fermă de vaci cu lapte? Ce ați zice de o fermă de porci? Vor lucre localnicii. Noi aducem inginerii și… banii”. Nimeni nu poate refuza asemenea oferte. Poate doar cei de la Bruxelles sau de la Washington, dar nu au nicio șansă de contracarare. Doar dacă fac la fel și, eventual, mai bine decât chinezii…

Situația este hilară prin isteria generată. O astfel de reacție a fost provocată la Bruxelles de summit-ul țărilor din Europa de Est și China, care a avut loc la Budapesta, supranumit “16 + 1”.

Eurodeputații și oficialii nu-şi mai ascund temerile: Beijingul “atrage în reţeaua lui” noile membre ale UE, distrugând astfel unitatea europeană. Mulți şi-au amintit imediat de predicția lui Sigmar Gabriel, ministrul german de Externe: în septembrie, el i-a avertizat pe colegii lui că, din cauza “expansiunii chinezești”, Uniunea Europeană ar putea fi dezmembrată.

“O singură cale” spre Europa

Summit-ul “16 + 1” este al șaselea la rând. Pe ordinea de zi a ultimei întâlniri, ca și la cele precedente, a fost discuția despre proiectul “One Belt, One Road” (O singură centură, un singur drum).

Faraonii erau mici copii… China plănuieşte să cheltuiască 124 miliarde de dolari cu proiectele de dezvoltare economică One Belt One Road în Asia, Africa şi Europa, cu accent pe infrastructura resurselor, nu mai puţin de 11 miliarde de dolari din această sumă urmând să fie investite în România în următorii cinci ani, conform unei prognoze.

Compania chineză CEFC a preluat în 2016 pachetul majoritar la KazMunayGas International (KMGI), tranzacţie care ar putea redefini situaţia resurselor în Regiunea Mării Negre. Rezultatul este un coridor ca lanţ de aprovizionare care leagă China de Kazahstan şi România.

Pentru implementarea proiectului, Beijingul intenționează să atragă 16 state est-europene, inclusiv 11 state membre ale UE și cinci țări balcanice, care nu sunt incluse în ea.

“16 + 1” înseamnă: Albania, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Croația, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Macedonia, Muntenegru, Polonia, România, Serbia, Slovacia și Slovenia. Plus China.

Vorbind la Budapesta, premierul chinez Li Keqiang le-a promis partenerilor săi investiții de miliarde de dolari, în principal pentru dezvoltarea infrastructurii de transport, pentru dezvoltarea tehnologiilor avansate și a surselor regenerabile de energie.

Deja acum, în partea europeană a proiectului, se investesc circa trei miliarde de dolari: două miliarde vor fi primite prin Banca Chineză de Dezvoltare, alt miliard – în cadrul programului de cooperare pentru investiții.

“Cooperarea noastră este deschisă și transparentă, garantăm că aceasta se va dezvolta în cadrul mai larg al relațiilor dintre China și UE”, a subliniat Li Keqiang.

Prim-ministrul ungar Victor Orban, gazda summitului, a numit investițiile chineze “o oportunitate excelentă”, care “va aduce beneficii întregii Europe”.

“Lumea se schimbă și China are toate mijloacele necesare pentru a oferi Europei o astfel de dezvoltare care nu ar fi posibilă numai cu resursele UE”, a spus el.

Și acum nu numai Europa de Est și Centrală, dar și Occidentul s-au întins la plăcinta chineză apetisantă. Austria s-a arătat serios interesată: elita de afaceri dorește “o singură cale” care să treacă prin țara lor.

Camera Economică din Viena și compania feroviară austriacă ÖVV au mers la autorități cu inițiativa de a se alătura proiectului, iar primul lucru este să construiască un terminal puternic, care va permite să rearanjeze componentele de pe calea ferată largă din est spre calea ferată îngustă din vestul continentului.

Acest lucru a tulburat serios apele la Bruxelles. Există teama că prin „Poarta de Est“, așa cum au numit-o participanții la summit-ul din Budapesta al lui Viktor Orban, China va intra în UE și va controla orice inițiativă în Europa. Nu numai economică, ci și politică.

Cine comandă muzica

Din 2012, companiile chineze, cu sprijinul băncilor de stat, au anunțat investiții în infrastructură și în industriile conexe din Europa Centrală și de Est, în valoare de 15 miliarde de dolari.
Suma este relativ mică, chiar în comparație cu fondurile structurale ale UE, care numai în Polonia, în perioada 2010 – 2014, intenționează să investească aproximativ 80 miliarde de euro.
Cu toate acestea, analiștii occidentali sunt siguri că nu numai aceste 16 țări partenere sunt importante pentru Beijing, ci mai ales șansa de a intra în spațiul european.

Capacitatea Chinei de a investi în dezvoltarea statelor membre ale UE este limitată de cerințele de reglementare, în special de prevederile Pactului de stabilitate și de creștere privind politicile fiscale și bugetare.

Un alt lucru – țările balcanice, cum ar fi Serbia, Muntenegru, Bosnia și Herțegovina, care nu sunt incluse în Uniunea Europeană și care nu respectă regulile UE. Acolo, Beijingul este mai activ și mai de succes: în Serbia, chinezii au achiziționat cu ușurință o serie de întreprinderi, au finanțat construcția de drumuri, poduri, căi ferate și instalații energetice.
În 2015, China Pacific Construction Group a semnat un acord privind construcția unui drum de mare viteză între Muntenegru și Albania, în valoare de trei miliarde de euro.

Cu toate acestea, pas cu pas, Ţara de sub Cer intră totuși în Europa.
În ultimii șapte ani, în conformitate cu informaţiile oferite de publicaţia germană “Deutsche Wirtschafts Nachrichten” și de revista economică “Polgári Szemle” din Ungaria, China a fost în măsură să investească masiv în țările importante din UE, fără a întâmpina nicio rezistență din partea Bruxelles-ului.

Iată câteva tranzacţii de acest gen.
2010 – Geely, producătorul de automobile din China, a achiziționat concernul auto suedez Volvo. Suma tranzacției este de 1,5 miliarde de dolari
2011 – Three Gorges Corporation (CTG) a cumpărat 21,3% din acțiunile companiei portugheze de electricitate Energias de Portugal. Suma tranzacției este de 3,51 miliarde de dolari
2011 – China Investment Corporation (CIC) a devenit proprietarul unui pachet de 30% din compania franceză de energie GDF Suez. Suma tranzacției este de 3,24 miliarde de dolari
2011 – grupul industrial Wanhua a cumpărat compania chimică maghiară Borsod Chemicals. Suma tranzacției este de 1.552 miliarde de dolari
2011 – Petro Corporation din China a achiziționat o participație de 50% în compania britanică chimică INEOS. Suma tranzacției este de 1.015 miliarde de dolari
2012 – producătorul de produse alimentare Brightfoods a devenit proprietarul unui pachet de 60% din brandul britanic de muesli Weetabix. Suma tranzacției este de 1,94 miliarde de dolari
2012 – gigantul energetic Sinopec a cumpărat o participație de 49% în compania britanică de energie Talisman Energy. Suma tranzacției este de 1,5 miliarde de dolari.

Din 2012 până în 2014, companiile chineze au cheltuit 10,881 miliarde de dolari pentru achiziții în Europa. Tranzacțiile au fost încheiate în Spania, Germania, Ungaria, Italia, Regatul Unit al Marii Britanii și Olanda.

Pe locul întâi, în ceea ce privește investițiile directe ale Beijingului, este Marea Britanie, care, din 2010 până în 2014, a primit 12,212 miliarde de euro din China.
Pe locul al doilea este Portugalia, cu 5.138 miliarde, iar pe locul al treilea este Franța, care a obținut 5.902 miliarde de euro.

Judecând după toate aspectele, temerile celor de la Bruxelles, dar şi temerile unor capitale europene nu sunt nefondate.

Investiţiile Ţării de sub Cer au devenit deja mărul discordiei.

Nu degeaba, Sigmar Gabriel a cerut Beijingului să respecte conceptul “Europa unită”. “Dacă nu vom putea dezvolta o strategie unitară pentru China, atunci China va reuși să dezmembreze Europa”, a avertizat ministrul de Externe al Germaniei.

Ţara de sub Cer este un termen chinezesc, folosit pentru a desemna teritoriul controlat de împăratul Chinei. Din vremurile lui Dong Zhongshu, împăratul chinez era privit în ideologia confuciană ca reprezentant al cerului pe Pământ. Potrivit concepției confuciene, toată lumea era sub controlul lui. Principalul sanctuar al capitalei imperiale a fost numit templul Cerului.
Conform acestor concepte, centrul lumii este o instanță, curtea împăratului chinez, care este înconjurat de cercuri concentrice succesive: politicieni, funcționari inferiori, cetățeni obișnuiți și, în cele din urmă, regatele vasale și „barbarii“.

Doctrina politică clasică chineză susținea că împăratul chinez este conducătorul întregii lumi, iar toate regatele străine cunoscute sunt doar vasalii lui.
În filosofia clasică chineză, termenul “Ţara de sub Cer” este folosit ca sinonim pentru civilizație și ordine în înțelegerea chineză a acestora și denotă locul poporului chinez în lume.

De exemplu, în expresia “totul este în ordine sub cer”, care a apărut mai înainte ca înşişi chinezii să înceapă să înțeleagă clar că ei sunt doar o parte a lumii, de aceea inițial această combinație însemna pur și simplu “pământ, lume” și nu doar China.

Idei similare cu privire la un monarh local, ca un conducător al „tuturor de sub ceruri“, a existat în Japonia, precum și în Coreea și Vietnam, controlate de împăraţii chinezi.

În prezent, acest termen este folosit în China în sensul de “întreaga lume”, dar în Rusia este desemnată aşa China. Termenul apare mai întâi în timpul dinastiei Shang, dar ia o formă completă numai sub dinastia Zhou.

În documentele din această perioadă, se întâlneau expresiile „Patru Sferturi“ și „Zece mii de Regate“, care se refereau la teritoriul controlat de dinastia chineză, dar și pământurile non-chineze ale „barbarilor“.

Înțeleptul Zhou-gun a păstrat cultul venerării strămoșilor, în timp ce promova o nouă idee fatidică – conceptul de Mandat al Cerului. Se referea la faptul că tocmai cerul (în care s-au contopit spiritele străbunilor) aduce la putere pe cel mai demn, oferind același drept și urmașilor lui până în momentul în care aceştia îi pierd virtutea și harul lor, fiind fascinaţi de desfrâu și de fapte rele (ca ultimul guvernator Shang).

Într-un asemenea context, Cerul îşi ia Mandatul şi îl transmite celui mai demn şi mai bun conducător, care devine astfel noul împărat.

Fiindcă Cerul este unul pentru întreaga lume, el dă Mandatul unui singur conducător al unui singur stat universal – Ţara de Sub Cer. Statul universal nu este stăpân peste toate celelalte, el este centrul spiritual, concentrarea tuturor căilor și a semnificațiilor.

Datorită lui Zhou-gun, China devine Imperiul de sub Cer – țara în care conducătorul este fiul și protejatul Cerului, iar virtutea este singurul său sprijin.

Din perspective acestei strategii, înțelegem și mai bine viermuiala fără sens de la București. Dar și agonia lui Donald Trump care se cantonează într-un posibil conflict cu miză strategic minoră în Coreea de Nord, dar care ar putea însemna alte milioane de morți. Oricum, America are ocupație…

 

Elldor_Info-Avansam

Lasă un comentariu

Trebuie să fii Logat pentru a comenta.

Subscribe to our RSS Feed! Follow us on Facebook! Follow us on Twitter! Visit our LinkedIn Profile!