Elldor.Info

Agenţie de presă şi ziar online

Diavolul era responsabil de păzirea Pământului, înainte de cădere

Publicat 23:03 | 14 Jan 2018 // Accente Info, Racursiu, Radar, Spiritualitate // 363 vizualizări

Diavolul este în măsură să acționeze doar atât cât îi permite Dumnezeu

Diavolul și apoi Omul pe care l-a ispitit au căzut din rangul și splendoarea lor inițială după ce au avut gândul trădător de a rupe legătura cu Dumnezeu, de a nu mai depinde de El. Făpturile și-au imaginat că pot fi asemenea Creatorului lor și s-au răzvrătit.

Sfântul Ioan Damaschin menționează că, pe când era înger luminos, diavolul avea ca responsabilitate păzirea Pământului. Aceasta ar explica de ce, după cădere, diavolul se pretindea stăpân al acestei lumi.

Iată ce scrie Sf. Ioan Damaschin:
”Dintre aceste puteri îngerești, înainte stătătorul cetei terestre, căruia Dumnezeu i-a încredințat păzirea pământului, nu a fost făcut rău prin natură, ci a fost bun, a fost făcut pentru bine și nu avea în el de la creator nici cea mai mică urmă de răutate;
cu toate acestea n-a suferit luminarea și cinstea pe care creatorul i-a dăruit-o, ci, prin voința lui liberă, s-a îndreptat de la starea sa naturală la o stare contra naturii sale și s-a ridicat împotriva lui Dumnezeu care l-a făcut, voind să se împotrivească Lui.
El este cel dintâi care s-a depărtat de bine și a căzut în rău.
Răul nu este nimic altceva decât lipsa binelui, după cum și întunericul este lipsa luminii.
Căci binele este lumină spirituală; în chip asemănător și raul este întuneric spiritual. (…)
Mulțimea nenumărată de îngeri așezați sub el s-a dezlipit, i-a urmat lui și a căzut împreună cu el.
Așadar, cu toate că erau de aceeași natură cu îngerii, totuși au devenit răi, înclinându-și de bunăvoie voința lor de la bine spre rău.

Demonii nu au nici stăpânire, nici putere contra cuiva, decât numai dacă li se îngăduie de Dumnezeu în scopul mântuirii, cum este cazul cu Iov (Iov I, 12.) și după cum este scris în Evanghelii despre porci (Matei VIII, 30-32; Marcu V, 12-13; Luca VIII, 32-33.).
Dar odată ce Dumnezeu le îngăduie, au putere, se schimbă și iau forma pe care o vor, după fantezia lor. (…)

Li s-a îngăduit să ispitească pe om, dar nu au putere să forțeze pe cineva. Căci noi avem facultatea de a primi ispita sau de a nu o primi.
Pentru acest motiv s-a pregătit diavolului și demonilor lui și celor care îl urmează focul nestins și pedeapsa veșnică (Matei XV, 41.).

Dar trebuie să se știe că ceea ce este moartea pentru oameni, aceea este căderea pentru îngeri. După cădere ei nu mai au posibilitatea pocăinței, după cum nu o au nici oamenii după moarte.”.

Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că ”dacă priveghem, diavolul se face pricină de urcuş duhovnicesc. Dacă suntem mereu cu luare-aminte şi atenţi, iubiţilor, diavolul ne şi ajută să sporim duhovniceşte. (…) Dumnezeu l-a lăsat să existe ca să te facă pe tine mai puternic, ca să te arăţi un luptător mai strălucit şi luptele tale să fie şi mai pline de vrednicie.”.

Adam și Eva au fost ispitiți de diavol să nu asculte de Dumnezeu. Din acest motiv, lor nu le revine întreaga responsabilitate pentru cădere.

Sfântul Ioan Gură de Aur consideră că ”Adam era lipsit de voinţă, nepăsător, gata de orice nesocotinţă şi pregătit să primească un asemenea sfat, că oricum ar fi căzut şi fără îndemn”. Și ”cine l-ar fi scăpat de osânda veşnică”, dacă ar fi căzut în păcat singur, fără ispitire?

Diavolul, numit și ”vrăjmașul omenirii”, l-a ispitit pe Omul care viețuia în Grădina Raiului (aflată pe pământ) pentru a demonstra că noua făptură nu este mai bună decât el și restul celor căzuți.

Dar diavolul este un tolerat și este în măsură să acționeze atât cât îi permite Dumnezeu, în scopul mântuirii oamenilor.

Sf. Ioan Gură de Aur: ”Unii spun că, dacă nu-i îngăduia Dumnezeu, diavolul nu s-ar fi putut apropia de primul om şi nu l-ar fi putut ispiti.

Dar nici Adam n-ar fi putut înţelege cât de mari erau bunătăţile dăruite lui şi nici n-ar fi putut lepăda mândria.

Unul care se socoteşte pe sine vrednic de o atât de mare cinste încât să aştepte să se facă Dumnezeu, ce nu cuteza să facă, dacă nu era pedeapsa care să-l facă mai înţelept şi să-l îndrepte?”

De te întreabă cineva de ce l-a lăsat Dumnezeu pe diavol (pe pământ), aşa să-i răspunzi: că pe cei treji şi veghetori nu numai că nu i-a vătămat vreodată, ba chiar le-a fost de folos, nu voind el, desigur, fiindcă e viclean, ci datorită curajului lor, pentru că s-au folosit cum trebuie de viclenia lui.

Şi asupra lui Iov s-a năpustit, dar nu ca să-l facă mai plin de slavă, ci ca să-l biruie. E viclean, fiindcă viclene îi sunt planurile şi voia.
Deloc nu l-a vătămat pe dreptul Iov, ba, dimpotrivă, lupta i-a fost de folos, precum am arătat mai înainte. Diavolul şi-a arătat viclenia, iar dreptul şi-a arătat bărbăţia şi vrednicia”, explică Sf. Ioan Gură de Aur.

Biblia ne relatează, în Cartea lui Iov, cum diavolul a cerut de la Dumnezeu permisiunea să-l atace pe Iov:

6. Dar într-o zi îngerii lui Dumnezeu s-au înfăţişat înaintea Domnului şi Satan a venit şi el printre ei.
7. Atunci Domnul a zis către Satan: “De unde vii?” Iar Satan a răspuns Domnului şi a zis: “Am dat târcoale pe pământ şi m-am plimbat în sus şi în jos”.
8. Şi Domnul a zis către Satan: “Te-ai uitat la robul Meu Iov, că nu este nici unul ca el pe pământ fără prihană şi drept şi temător de Dumnezeu şi care să se ferească de ce este rău?”
9. Dar Satan a răspuns Domnului şi a zis: “Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu?
10. N-ai făcut Tu gard în jurul lui şi în jurul casei lui şi în jurul a tot ce este al lui, în toate părţile şi ai binecuvântat lucrul mâinilor lui şi turmele lui au umplut pământul?
11. Dar ia întinde mâna Ta şi atinge-Te de tot ce este al lui, să vedem dacă nu Te va blestema în faţă!”
12. Atunci Domnul a zis către Satan: “Iată, tot ce are el este în puterea ta; numai asupra lui să nu întinzi mâna ta”. Şi Satan a pierit din faţa lui Dumnezeu.

Diavolul nu cunoștea cu exactitate cine este Iisus Hristos, presupunea că este doar un om deosebit, un suflet ales și din acest considerent îndrăznește să-L ispitească, lăudându-se că el deține stăpânirea pământului: ”căci mi-a fost dată mie şi eu o dau cui voiesc; dacă Tu Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta”.
La finalul ispitei, diavolul a înțeles că Iisus Hristos este Însuși Dumnezeu-Cuvântul, Fiul lui Dumnezeu întrupat.

Sfânta Evanghelie după Luca
Capitolul 4
1. Iar Iisus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustie,
2. Timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de diavolul. Şi în aceste zile nu a mâncat nimic; şi, sfârşindu-se ele, a flămânzit.
3. Şi I-a spus diavolul: Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, zi acestei pietre să se facă pâine.
4. Şi a răspuns Iisus către el: Scris este că nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu.
5. Şi suindu-L diavolul pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărăţiile lumii.
6. Şi I-a zis diavolul: Ţie îţi voi da toată stăpânirea aceasta şi strălucirea lor, căci mi-a fost dată mie şi eu o dau cui voiesc;
7. Deci dacă Tu Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.
8. Şi răspunzând, Iisus i-a zis: Mergi înapoia Mea, satano, căci scris este: “Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui Unuia să-I slujeşti”.
9. Şi L-a dus în Ierusalim şi L-a aşezat pe aripa templului şi I-a zis: Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te de aici jos;
10. Căci scris este: “Că îngerilor Săi va porunci pentru Tine, ca să Te păzească”;
11. Şi te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să loveşti de piatră piciorul Tău.
12. Şi răspunzând, Iisus i-a zis: S-a spus: “Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău”.
13. Şi diavolul, sfârşind toată ispita, s-a îndepărtat de la El, până la o vreme.

Sfânta Evanghelie după Matei
Capitolul 4
1. Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de către diavolul.
2. Şi după ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, la urmă a flămânzit.
3. Şi apropiindu-se, ispititorul a zis către El: De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini.
4. Iar El, răspunzând, a zis: Scris este: “Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”.
5. Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe aripa templului,
6. Şi I-a zis: Dacă Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că scris este: “Îngerilor Săi va porunci pentru Tine şi Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbeşti de piatră piciorul Tău”.
7. Iisus i-a răspuns: Iarăşi este scris: “Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău”.
8. Din nou diavolul L-a dus pe un munte foarte înalt şi I-a arătat toate împărăţiile lumii şi slava lor.
9. Şi I-a zis Lui: Acestea toate Ţi le voi da Ţie, dacă vei cădea înaintea mea şi Te vei închina mie.
10. Atunci Iisus i-a zis: Piei, satano, căci scris este: “Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-I slujeşti”.
11. Atunci L-a lăsat diavolul şi iată îngerii, venind la El, Îi slujeau.

Iată și comentariul Sfântului Ioan Gură de Aur la acest fragment din Biblie care ne arată neputinţa diavolului în faţa lui Hristos:

”Îl auzise şi pe Ioan mărturisind câte şi mai câte despre El şi apoi L-a văzut că flămânzea. Era nedumerit. Nu-i venea a crede că Iisus era un om ca toţi oamenii, dar nici să accepte că era Fiul lui Dumnezeu nu putea, de vreme ce-L vedea flămând.

Chinuit de această nedumerire, rosteşte cuvinte care-i vădesc îndoiala. Nu ştia ce să creadă. Aşa cum, la începutul vieţii oamenilor, s-a apropiat de Adam şi l-a amăgit cu născociri, ca să afle adevărul, aşa şi acum.

De vreme ce nu cunoştea taina negrăită a dumnezeieştii iconomii şi cine era cu adevărat Acela Care stătea lângă el, I-a întins alte mreje, ca să afle ce lui îi era tăinuit şi ascuns.

Ce spune, dar? „De eşti Tu fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini”.
N-a spus: „pentru că ţi-e foame”, ci „De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu”, crezând că laudele Il vor ispiti.

De aceea a trecut sub tăcere foamea, ca să nu pară că, pomenind de un lucru care, vădindu-se, L-ar arăta necinstit, L-ar putea face de ocara lumii.

Diavolul nu cunoştea ce lucruri mari se împlinesc prin taina iconomiei şi credea că pomenind de foame L-ar face de ruşine pe Hristos.

De aceea, linguşindu-l, aminteşte numai de cinstea pe care o avea ca Fiu al lui Dumnezeu.

Ce face Hristos? Îi surpă mândria şi-i arată că foamea nu e un lucru vrednic de ruşine, nici nevrednic de înţelepciunea Sa, când tocmai foamea o trecuse diavolul sub tăcere, voind să-l linguşească.
Şi atunci, Hristos însuşi aduce vorba de ea spunând: „Nu numai cu pâine va trăi omul…” (Matei 4, 4).

Îşi începe, aşadar, răspunsul de la nevoia pe care o are omul din partea stomacului.

Tu fii, rogu-te, atent, la răutatea demonului viclean, vezi de unde îşi începe războiul şi vezi cum nu-şi uită niciodată meşteşugul. (…)

Hristos, însă, arătând că nici tirania foamei nu-l poate sili pe cel virtuos să facă vreun lucru necuvenit, rabdă foamea şi nu ascultă de porunca diavolului.

În acest fel ne învaţă că în nimic să nu ascultăm de diavol pentru că, din pricina lui, primul om s-a rupt de Dumnezeu şi I-a călcat porunca.
Domnul Iisus nu oboseşte nicicând să te înveţe că nu trebuie să asculţi de diavol, orice ţi-ar cere, chiar dacă nu te îndeamnă deschis la neascultare şi la călcarea poruncii. (…)

În acest fel ne învaţă că pe diavol nu cu minuni trebuie să-l batem, ci cu îngăduinţă şi cu îndelungă-răbdare şi că nimic nu trebuie să facem din înfumurare, ca să arătăm lumii ce putem sau din ambiţie. (…)

Domnul l-a certat pe diavol pentru că păcatul lui se îndrepta împotriva Tatălui, spunând că toate ale lui sunt şi nu ale lui Dumnezeu şi voind a se arăta pe sine dumnezeu şi creatorul tuturor.
Dar nici de această dată nu l-a mustrat cu asprime, ci i-a zis doar simplu: piei, satano!
E mai degrabă o poruncă, decât o mustrare.
I-a zis „du-te” şi l-a şi pus pe fugă.
De atunci, vrăjmaşul nu I-a mai dat alte ispite.”.

Eleonora Lisnic
Elldor.Info

Lasă un comentariu

Trebuie să fii Logat pentru a comenta.

Subscribe to our RSS Feed! Follow us on Facebook! Follow us on Twitter! Visit our LinkedIn Profile!