Elldor.Info

Agenţie de presă şi ziar online

“Vai de voi când toți oamenii vă vor vorbi de bine”

Publicat 22:13 | 03 ian. 2018 // Accente Info, Racursiu, Radar, Spiritualitate // 1.244 vizualizări

Sf-Ioan-Gura-de=Aur-cartiSfânta Evanghelie după Luca
Cap. 6
26. Vai vouă când toţi oamenii vă vor vorbi de bine. Căci tot aşa făceau proorocilor mincinoşi părinţii lor.
***
Iov le-a îndurat pe toate cu ușurință; dar când a văzut că prietenii săi îl ocărăsc, curajosul și marele bărbat s-a tulburat și i s-a răvășit sufletul.

Sf. Ioan Gură de Aur: Hristos dă mare răsplată celor ocărâți și defăimați
(fragment din omilia despre Fericiri)

“Fericiți făcătorii de pace”

În această fericire Domnul nu interzice numai dezbinarea și ura unora față de alții, ci cere ceva mai mult: să împăcăm pe cei învrăjbiți. Și adaugă tot o răsplată duhovnicească.

– Care?
“Că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema”

Că Fiul Unul – Născut al lui Dumnezeu pentru aceasta a venit pe pământ: să unească pe cei despărțiți și să împace pe cei învrăjbiți.

Dar ca să nu socotești că pacea este un lucru bun în orice împrejurare, a adăugat:
“Fericiți cei prigoniți pentru dreptate”.

Adică cei prigoniți pentru virtute, pentru apărarea altora, pentru credință. De obicei, prin “dreptate” se înțelege întotdeauna întreaga filozofie a sufletului.

“Fericiți veți fi când vă vor ocări și vă vor prigoni și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastra, mințind pentru Mine. Bucurați-vă și vă veseliți”.

Hristos spune: “Veți fi fericiți dacă oamenii vă vor numi șarlatani, înșelători sau altfel”.

Poate fi ceva mai nou decât aceste porunci, în care Domnul ne spune să dorim tocmai ceea ce lumea urăște: sărăcia, plânsul, prigoana, ocara? Și totuși Domnul a spus și a convins nu pe doi, zece, douăzeci, o sută sau o mie de oameni, ci pe toată lumea. Și când mulțimile au auzit aceste porunci grele, împovărătoare și potrivnice simțului comun au rămas cutremurate de uimire. Atât de mare era puterea Celui ce vorbea.
V

Sf. Ioan Gură de Aur

Sf. Ioan Gură de Aur

Dar ca să nu socotești că este fericit orice om ocărât, Hristos pune două condiții fericirii: una, să fie ocărât pentru Hristos, a doua, să fie ocărât pe nedrept. Dacă ocara nu îndeplinește aceste condiții, cel ocărât nu numai că nu este fericit, ci și ticălos.

Iată acum și răsplata:
“Că plata voastră multă este în ceruri”.

Să nu te întristezi dacă nu auzi dăruindu-se de fiecare fericire împărăția cerurilor. Chiar dacă răsplățile sunt diferite, totuși toate duc în împărăția cerurilor.

Când Domnul spune: “se vor mângâia cei ce plâng”; “se vor milui cei milostivi”; “vor vedea pe Dumnezeu cei curați cu inima”; “vor fi numiți fii ai lui Dumnezeu făcătorii de pace”, prin toate acestea nu arată altceva decât împărăția cerurilor.
Cei care se bucură de aceste răsplăți vor dobândi negreșit împărăția cerurilor.
Nu socoti, dar, împărăția cerurilor numai răsplata celor săraci cu duhul, ci și a celor ce flămânzesc pentru dreptate, a celor blânzi și într-un cuvânt a tuturor celorlalți.

Tocmai de aceea Domnul a spus la fiecare din aceștia fericiți”, ca să nu te aștepți la o răsplată materială. Ca nici nu poate fi fericit cel răsplătit cu cele care pier odată cu viața aceasta, care trec mai iute decât umbra.

După cuvintele: “Că plata voastră multă este” a adăugat și o altă mângâiere, spunând:
“Că așa au prigonit pe profeții cei mai dinainte de voi”.

Împărăția cerurilor avea să fie răsplata celor prigoniți; și pentru că aveau să o dobândească mai târziu, Domnul îi mângâie spunându-le că vor avea aceeași parte cu profeții prigoniți mai dinainte de ei.

Cu alte cuvinte, Hristos spune așa: “Să nu socotiți că veți suferi acestea pentru că grăiți sau legiuiți ceva împotrivă! Să nu socotiți că veți fi prigoniți pentru că sunteți dascălii unor învățături rele!
Nu! Necazurile și primejdiile voastre nu vor veni de pe urma răutății învățăturilor voastre, ci de pe urma răutății ascultătorilor voștri.

De aceea persecuțiile nu vor fi o mărturie împotriva voastră care suferiți răul, ci împotriva celor care fac răul.

Tot trecutul dă mărturie de aceasta.
Nici profeții n-au fost loviti cu pietre, n-au fost prigoniți și n-au fost chinuiți în atâtea și atâtea chipuri pentru că erau vinovați de fărădelegi sau de necredință în Dumnezeu!
Prigonirile, dar, să nu vă tulbure. Toate cele ce se vor face pornesc din același gând”.

Ai văzut cum Domnul a înălțat gândurile abătute ale ucenicilor Săi, punându-i alături de Moise și de Ilie?

Sfintii-Apostoli-Petru-PavelTot așa spune și Pavel, scriind tesalonicenilor: “Că voi v-ați făcut următori Bisericilor lui Dumnezeu, care sunt în Iudeea: că și voi ați îndurat aceleași suferințe de la cei de un neam cu voi, ca și aceia de la iudeii care și pe Domnul Iisus L-au omorât și pe profeții lor și pe noi ne-au prigonit și lui Dumnezeu nu sunt plăcuți și tuturor oamenilor le sunt potrivnici”.

La fel i-a învățat și Hristos pe ucenicii Săi în această fericire. În celelalte fericiri spunea: “fericiți cei săraci”, “fericiți cei milostivi”; aici nu vorbește în general, ci se adresează direct ucenicilor Săi, spunându-le: “fericiți veți fi când vă vor ocări și vă vor prigoni și vor zice tot cuvântul rău”, arătându-le că ocara, prigoana și cuvintele rele sunt pentru ei ceva special și că acestea îi deosebesc de toți ceilalți învățători.

În același timp, în această fericire Hristos face cunoscut în chip învăluit și vrednicia Sa, că este adică de aceeași cinste cu Tatăl. “După cum profeții au suferit pentru Tatăl, pare a le spune Hristos, tot așa veți suferi și voi pentru Mine”. Iar cănd spune: “pe profeții cei mai dinainte de voi”, le arată că și ei sunt profeți.

Apoi, când le-a arătat că ocara, prigoana și cuvintele rele le vor fi mai cu seamă de folos și îi vor face străluciți, nu le-a spus: “Vă vor vorbi de rău și vă vor prigoni, dar Eu voi împiedica asta”. Hristos nu vrea ca ucenicii Săi să-și găsească siguranța vieții lor în aceea ca nimeni să nu-i vorbească de rău, ci în aceea ca să îndure cu curaj atunci când sunt vorbiți de rău și să vădească prin fapte pe prigonitori.

E cu mult mai mare lucru să suferi cu curaj răul decât să nu-l auzi deloc, după cum este cu mult mai mare lucru să nu socotești ceva rău bătaia când ești bătut, decât să nu fii bătut de loc.

Icoană din Serbia, Mănăstirea Zica

Icoană din Serbia, Mănăstirea Zica

Aici, în Evanghelia după Matei, Hristos a spus: “Plata voastră multă este în ceruri”; în Evanghelia după Luca, Hristos a spus același lucru, cu cuvinte mai tari, dar și mai mângâietoare. Nu numai că îi fericește pe cei vorbiți de rău pentru Dumnezeu, dar îi nefericește pe cei care sunt vorbiți de bine de toți oamenii: “Vai de voi când toți oamenii vă vor vorbi de bine”.

Nu se poate spune că apostolii n-au fost vorbiți de bine de oameni, dar nu de toți. De aceea Hristos n-a spus: “Când vă vor vorbi de bine oamenii”, ci: “când toți oamenii”. Că nici nu-i cu putință ca toți oamenii să vorbească de bine pe cei care duc o viață virtuoasă. Și tot în Evanghelia după Luca Hristos spune: “Când vor lepăda numele vostru ca un rău, bucurați-vă și săltați”.

Hristos hotărăște mare răsplată nu numai pentru prigoanele pe care le vor suferi, ci și pentru cuvintele rele. De aceea n-a spus: “Când vă vor prigoni și când vă vor omorî”, ci: “Când vă vor ocărî și vor zice tot cuvântul rău”.
Că mai cu seamă ocările și vorbitul de rău îndurerează mai cumplit decât înseși faptele.

Multe sunt în adevăr cele care ușurează durerea în prigoane, de pildă: încurajările tuturora, aplauzele, cununile, laudele multora; dar când ești ocărât și vorbit de rău ți se ia și această mângâiere.

Că ocara și vorbitul de rău nu par în ochii lumii mare lucru; și tocmai de aceea mușcă mai adânc decât prigoana inima celui ocărât și vorbit de rău.

Mulți și-au pus lațul de gât pentru că n-au putut suferi defăimarea și ocara. Pentru ce să te mai miri de ceilalți? Pe Iuda vânzătorul, nerușinatul, spurcatul, pe omul care nu se mai rușina de nimic, vorbele rele l-au împins la spânzurătoare.

Dreptul-Iov-prieteniiO altă pildă: Iov, omul de oțel, omul mai tare decât piatra, când și-a pierdut averile, când au venit peste el nenorociri cumplite, când a ajuns dintr-o dată fără de copii, când și-a văzut trupul izvor de viermi și pe femeia sa împotriva lui, le-a îndurat pe toate cu ușurință; dar când a văzut că prietenii săi îl ocărăsc, îl atacă, că au o părere proastă despre el, că spun că suferă aceste nenorociri pentru păcatele lui și că-i pedepsit pentru răutatea lui, atunci curajosul și marele bărbat s-a tulburat și i s-a răvășit sufletul.

VI

David a iertat pe toți care l-au prigonit; numai pentru defăimare a cerut răzbunare de la Dumnezeu: “Lasă-l să blesteme, a zis el, că Domnul i-a poruncit; ca să vadă Domnul smerenia mea, și-mi va răsplati mie pentru blestemul ce mi l-a făcut el în ziua aceasta”.

Și Pavel nu lăuda numai pe cei prigoniți, nici numai pe cei cărora li s-au luat averile, ci și pe cei ocărâți și defăimați, grăind așa: “Aduceți-vă aminte de zilele de mai înainte, în care, după ce ați fost luminați, ați îndurat multă luptă de suferință, fiind dați în priveliște cu defăimări și cu necazuri“.

Pentru aceea și Hristos dă mare răsplată celor ocărâți și defăimați. Dar pentru ca să nu zici: “De ce, Doamne, nu pedepsești aici pe pământ pe cei ce ocărăsc, pentru ce nu le astupi aici gurile, ci dai dincolo răsplata?”, Domnul a dat ca pildă pe profeți, ca să arate că nici pe timpul lor Dumnezeu n-a pedepsit pe cei ce i-au ocărât și i-au defăimat. Dacă pe timpul Vechiului Testament, când o faptă era îndată pedepsită sau răsplatită, Dumnezeu îi încurajeaza pe profeți să rabde ocările și defăimările cu nădejdea unor răsplăți viitoare, cu atât mai mult acum pe vremea Noului Testament, când nădejdea este mai vădită, când filozofia e mai mare.

Uite-te că Hristos a vorbit de suferirea prigoanelor, a ocărilor și defăimărilor numai după ce a dat atâtea fericiri. N-a făcut asta fără rost, ci a vrut să arate că un om care nu s-a deprins și n-a pus în practică fericirile nu poate ține piept prigoanelor, ocărilor și defăimărilor.

De aceea fericirea dinainte deschide totdeauna drum celei următoare, așa că toate fericirile alcătuiesc un lanț de aur: omul smerit își va plânge negreșit păcatele; cel care plânge va fi și blând și drept și milostiv; cel milostiv, drept și cu sufletul zdrobit, va fi negresit și curat cu inima; iar cel curat cu inima va fi făcător de pace.
În sfârșit, cel care îndeplinește toate aceste fericiri va înfrunta prigoanele, nu se va tulbura când va auzi că e vorbit de rău și va fi în stare să sufere mii de necazuri.

Fragment preluat din PSB 23 (Părinți și scriitori bisericești, vol. 23), ”Sfântul Ioan Gură de Aur. Scrieri (III). Omilii la Matei”, Ed. Institutului Biblic, pag. 180-184.
Omiliile la Matei, în număr de 90, au fost rostite în Antiohia pe când Sfântul Ioan Gură de Aur era preot.

Inaltarea-Domnului-Iisus-HristosFericirile:
1. „Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este Împărăţia Cerurilor.”
2. „Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.”
3. „Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.”
4. „Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.”
5. „Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.”
6. „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.”
7. „Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.”
8. „Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este Împărăţia Cerurilor.”

Elldor.Info

 

Comentarea e interzisă

Subscribe to our RSS Feed! Follow us on Facebook! Follow us on Twitter! Visit our LinkedIn Profile!