Elldor.Info

Agenţie de presă şi ziar online

Sistemul chinez de management al societății

Publicat 22:47 | 20 Feb 2018 // Accente Info, Mapamond, Opinii, Radar // 190 vizualizări

Sistemul de gestionare a rețelei

Viorel Patrichi

Viorel Patrichi

(Prima parte: Litle Brother din China și supravegherea la nivel genetic)

Sistemul chinez de management al societății poate fi considerat într-adevăr una din cele mai tari invenții, împreună cu praful de pușcă și busola.

Încă din anul 400 î.Hr., reformatorul chinez Shang Yan (商鞅), primul ministru al Regatului Qin (秦), a ordonat tuturor oamenilor să se împartă în grupuri de câte 5-10 familii. Trebuiau să se privească reciproc și să poarte răspunderea colectivă pentru infracţiuni.

Plecarea și sosirea fiecărei persoane erau raportate periodic superiorilor responsabili de un grup de familii. Acest sistem a fost numit “baoji” (保甲).

Împărțirea populației în grupuri mici, prin numirea unei persoane responsabile de fiecare unitate, a contribuit la crearea unui sistem de auto-reglementare avansat pentru acea vreme. Unul după altul era urmărit, oriunde se ducea şi era ordine peste tot.

Însă în zilele noastre, autoritățile chineze au decis să pună din nou în aplicare tehnologia dovedită de secole. În anul 2004, districtul Dongcheng a fost împărțit de Beijing în 1.652 de pătrate. Fiecare pătrat are latura de 100 de metri.

Pare comic, dar, inițial, s-a făcut acest lucru pentru a optimiza procesul de service al cabinelor de transformare și al altor infrastructuri, cum ar fi toaletele publice.

De-a lungul timpului, autoritățile și-au dat seama că folosirea unui astfel de sistem le ajută să controleze foarte ușor populația. În Dongcheng, au fost instalate peste tot camere de securitate.

În plus, autoritățile locale și poliția i-au atras pe cei vigilenți. Gardienii voluntari trebuiau să patruleze acest pătrat şi să anunţe, să raporteze cazurile de încălcare a ordinii publice sau spargerea infrastructurii către șeful pătratului.
Acela, la rândul său, transmitea datele către un singur centru de informare.
În Centrul de informare erau computerele puternice, care au acumulat informații de la camere și de la voluntari.

În baza de date a unui singur centru de informare, pe lângă fiecare infrastructură, chiar și până la băncile din parcuri, era luată în considerare întreaga populație, împărțită pe pătrate (aproximativ 200-250 de persoane).
Persoana responsabilă de acel pătrat trebuie să raporteze toate schimbările: cine a părăsit cartierul, care, dimpotrivă, a venit.

În acest context, toate sistemele informatice au fost combinate într-un singur sistem, astfel încât deplasările oamenilor s-au stabilit: de exemplu, în cazul în care o persoană şi-a schimbat locul de reședință, în cadrul districtului, atunci baza de date din alt pătrat va informa că el s-a mutat tocmai acolo.

Timp de trei ani de experimentare în zona Dongcheng din Beijing, numărul tulburărilor sociale și al conflictelor s-a redus cu 35%. Autoritățile au început să încerce să lucreze în același mod și în alte orașe: Shanghai, Yantai, Guangzhou.

Dar acestea au fost mai degrabă inițiative și experimente ale autorităților locale. La nivel național, gestionarea rețelei a început în 2011.

La începutul anului 2011, în Orientul Mijlociu, se dezlănţuia primăvara arabă. Un val de proteste a trecut prin multe țări ale lumii arabe, iar în unele din ele, a dus la răsturnarea regimului sau la război civil prelungit. Rețelele sociale și Internetul au jucat un rol important în organizarea mișcărilor de protest.

Mijloacele moderne de comunicare au permis să se mobilizeze în câteva zile mii de oameni și să se organizeze revolte în masă.

Autoritățile din unele țări au încercat în ultimul moment să limiteze difuzarea informațiilor prin măsuri punctuale.
Autoritățile din Tunisia, de exemplu, au restricționat accesul la LiveJournal.

În Egipt, cei mai mari furnizori, la indicațiile regimului Hosni Mubarak, au deconectat complet Internetul.

Dar aceste măsuri nu au ajutat – era deja prea târziu.

În China, aceste evenimente au fost supravegheate intens, proiectându-le involuntar pe propriile lor regiuni tulburi din vestul și nord-vestul țării. În iulie 2011, Comitetul Central al Partidului Comunist Chinez și Consiliul de Stat au elaborat „Propunerile privind consolidarea inovațiilor în managementul social”.

Documentul nu a fost publicat, dar, conform unor citate din el de pe site-urile guvernului chinez și din mass-media, putem concluziona că o parte semnificativă a documentului a fost dedicat pentru gestionarea rețelei.

A devenit clar faptul că managementul rețelei este un mecanism util, dar numai cu camerele de urmărire și voluntarii nu se poate rezolva totul aici. Era nevoie de un sistem complet interdependent de control asupra tuturor sferelor vieții, atât reale, cât și virtuale.

Cum se poate face acest lucru ne-a arătat Chen Quango.

Chen Quango cel de Fier

În august 2011, un nou secretar de partid, Chen Quango, a fost numit în Regiunea Autonomă Tibet. Și el a început imediat să pună în aplicare ideea de gestionare a rețelei, și cu inovații semnificative.
El a împărțit, de asemenea, toate zonele urbane în pătrate. Și a pus la fiecare 500 de metri câte o mică secție de poliție.

Desigur, nu se putea fără camere cu tehnologia de recunoaștere a fețelor, care erau instalate literalmente la fiecare pas. Datele din camerele pătratelor subordonate sunt primite și procesate în aceste secții de poliție. În același timp, datorită proximității locurilor dintre ele, o patrulă a poliției poate apărea la fața locului într-un minut în cazul unei situații de urgență.

În plus, spre deosebire de districtul Dongcheng de la Beijing, unde patrularea pătratelor era efectuată de voluntari, Chen Quang îndeplinea această sarcină în Tibet exclusiv cu polițiști.

Dacă în perioada 2007-2011, în Tibet, au fost recrutați 2830 de ofițeri de poliție, pe parcursul cincinalului 2011-2016, pentru protecția ordinii publice, au fost angajaţi deja 12.313 agenți noi.

Toate aceste măsuri au fost foarte eficiente: de cinci ani, de când Chen Quango se află la datorie în Tibet, nu a fost un singur caz de protest în masă, au avut loc doar opt cazuri de auto-incendiere (o modalitate larg răspândită în rândul tibetanilor de a protesta individual), în timp ce, în întreaga țară, au fost 150 de astfel de acte în aceeași perioadă.

Astfel, Chen s-a recomandat ca un luptator de succes pentru stabilitate. Prin urmare, în 2016, a fost trimis într-o regiune și mai instabilă – Regiunea Autonomă Xinjiang Uiguria (XUAR).

Continuarea:  Rețele de poliție de la pământ la cer

Lasă un comentariu

Trebuie să fii Logat pentru a comenta.

Subscribe to our RSS Feed! Follow us on Facebook! Follow us on Twitter! Visit our LinkedIn Profile!