Elldor.Info

Agenţie de presă şi ziar online

Proorocul Iona – profetul care fugea de Dumnezeu. Pocăința a salvat cetatea Ninive

Publicat 23:23 | 14 Jun 2018 // Racursiu, Radar, Spiritualitate // 170 vizualizări

Proorocul Iona se deosebește de ceilalți prooroci ai Vechiului Testament prin faptul că nu dorea să fie prooroc, menționa într-o predică preotul Andrei Tkaciov.

Credința, smerenia, sinceritatea și curajul lui Iona (un om care nu avea mare pregătire teologică) sunt remarcabile.

Dumnezeu i-a vorbit lui Iona și l-a trimis să propovăduiască în cetatea asiriană Ninive, fărădelegile căreia erau strigătoare la cer.
Iona, însă, a considerat că Dumnezeu este prea blând cu ninivitenii – niște oameni foarte bogați, închinători la idoli, amatori de petreceri cu îmbuibări și beții strigătoare la cer.

Nedorind să predice în Niniva, Iona a hotărât să fugă de acasă, încercând să fugă astfel de Dumnezeu. S-a îmbarcat pe o corabie, cu gând să ajungă ”la Tarsis, departe de Domnul”.
După ce a plătit costul călătoriei, Iona a coborât în fundul corabiei și a adormit.

Dar Dumnezeu a întețit vântul pe mare și s-a pornit o furtună atât de puternică, încât corabia mai să se sfarme. Corăbierii au început să se roage la zeii lor, dar furtuna nu se potolea. Și atunci și-au amintit că au un pasager.

Cârmaciul corabiei l-a găsit pe Iona, l-a trezit și i-a poruncit să se roage și el Dumnezeului în care crede: ”Pentru ce dormi? Scoală-te și strigă către Dumnezeul tău, poate El Își va aduce aminte de noi, ca să nu pierim!”.

Disperați, corăbierii au hotărât să arunce sorții pentru a afla din cauza căruia dintre ei s-a abătut o asemenea nenorocire asupra corabiei, iar sorții au căzut pe Iona, care le-a mărturisit că este evreu, i se închină ”Domnului Dumnezeului cerului”, ”Cel care a făcut marea și uscatul”, dar că fuge de Dumnezeu.

“Ce să-ți facem ca să se potolească marea?”, l-au întrebat corăbierii. “Luați-mă și mă aruncați în mare și ea se va potoli, căci știu bine că din pricina mea s-a pornit peste voi această vijelie”, le-a răspuns Iona.

Iona a fost aruncat în valuri și marea s-a potolit imediat. Atunci, corăbierii au văzut că Dumnezeul lui Iona este Dumnezeul adevărat, au crezut în El și i-au făcut făgăduințe.

După ce Iona a fost aruncat în mare, Dumnezeu i-a poruncit ”unui pește mare” să-l înghită. Trei zile și trei nopți a stat Iona în burta balenei, dar nu și-a pierdut cumpătul – a început să strige către Dumnezeu. Deja știa că Dumnezeu este pretutindeni, îl aude și-l vede de oriunde. La porunca lui Dumnezeu, peștele s-a apropiat de țărm și l-a lăsat pe Iona acolo.

Atunci Dumnezeu i-a vorbit pentru a doua oară lui Iona: “Scoală și pornește către cetatea cea mare a Ninivei și vestește-le ceea ce îți voi spune!”.

Iona a ajuns în cetate și i-a anunțat pe niniviteni că “patruzeci de zile mai sunt și Ninive va fi distrusă!”.
Ninivitenii au crezut în Dumnezeu, și-au regretat păcatele, iar în speranța că îl vor milostivi pe Dumnezeu, au ținut post și s-au îmbrăcat cu sac de la mic la mare, inclusiv regele. Din porunca regelui, au postit nu doar oamenii, dar și animalele, pentru că nu au fost lăsate să pască și nici apă nu li s-a dat.

Dumnezeu a văzut pocăința ninivitenilor și nu a distrus cetatea. Iar Iona ”a fost cuprins de mare supărare și s-a aprins de mânie”.
”Pentru aceasta eu am încercat să fug în Tarsis, că știam că Tu ești Dumnezeu îndurat și milostiv, îndelung-răbdător și mult-milosârd și Îți pare rău de fărădelegi. Și acum, Doamne, ia-mi sufletul meu, căci este mai bine să mor decât să fiu viu!”, a spus Iona.
”Faci tu oare bine că ți-ai aprins mânia?”, l-a întrebat Dumnezeu.

Iona a părăsit cetatea și și-a făcut o colibă, pentru a sta la umbra ei și a vedea ce se întâmplă cu Ninive. Dumnezeu a făcut astfel ca lângă colibă să crească un vrej, o plantă care să-i țină umbră lui Iona ”și să-i mai potolească mânia”.
S-a bucurat mult Iona pentru vrej.
Dar a doua zi, în zori, la porunca lui Dumnezeu, un vierme a retezat vrejul și planta s-a uscat.
Totodată, Dumnezeu a pornit și un vânt arzător, ”soarele a dogorât capul lui Iona, încat el se prăpădea de căldură”: “Mai bine este să mor decât să trăiesc!”.

“Ai tu dreptate să te mânii pentru vrej?”, l-a întrebat Dumnezeu pe Iona.
“Da, am dreptate să fiu supărat de moarte!”, a răspuns Iona.

Și atunci Domnul i-a spus: ”Tu ți-ai făcut necaz pentru acest vrej pentru care nu te-ai trudit și nici nu l-ai crescut, care și-a luat ființa într-o noapte și într-alta a pierit! Dar Mie cum să nu-Mi fie milă de cetatea cea mare a Ninivei cu mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu știu să deosebească dreapta de stânga lor, și cu un mare număr de dobitoace?”.

Teologii consideră că aflarea lui Iona în burta balenei timp de trei zile și trei nopți prefigurează cele trei zile care au trecut de la răstignirea până la Învierea lui Iisus Hristos. (autor: Eleonora Lisnic)

Cartea lui Iona:

CAPITOLUL 1
Chemarea, neascultarea și pedeapsa lui Iona.

1. Şi a fost cuvântul Domnului către Iona, fiul lui Amitai, zicând:
2. Scoală-te şi du-te în cetatea cea mare a Ninivei şi propovăduieşte acolo, căci fărădelegile lor au ajuns până în fata Mea!
3. Şi s-a sculat Iona să fugă la Tarsis, departe de Domnul. Şi s-a coborât la Iope, unde a găsit o corabie, care mergea la Tarsis, şi, plătind preţul călătoriei, s-a coborât în ea ca să meargă la Tarsis împreună cu toţi cei de acolo, el fugind din faţa Domnului.
4. Dar Domnul a ridicat un vânt năpraznic pe mare şi o furtună puternică s-a stârnit, încât corabia era gata să se sfărâme.
5. Corăbierii s-au înfricoşat şi au strigat fiecare către dumnezeul său şi au aruncat în mare încărcătura corăbiei ca să se uşureze. Dar Iona se coborâse în fundul corăbiei, se culcase şi adormise.
6. Atunci s-a apropiat de el cârmaciul corăbiei, şi i-a zis: “Pentru ce dormi? Scoală-te şi strigă către Dumnezeul tău, poate El Îşi va aduce aminte de noi, ca să nu pierim!”
7. Şi au zis unul către altul: “Haidem să aruncăm sorţi, ca să ştim din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!” Şi au aruncat sorţi, şi sorţul a căzut pe Iona.
8. Şi l-au întrebat pe el: “Spune-ne nouă din pricina cui s-a abătut nenorocirea aceasta asupra noastră? Care este meşteşugul tău, de unde şi din ce ţară vii şi din ce popor eşti?”
9. Atunci el le-a răspuns: “Sunt evreu şi Domnului Dumnezeului cerului mă închin – Cel care a făcut marea şi uscatul”.
10. Şi toţi oamenii s-au temut cu frică mare şi i-au zis lui: “Pentru ce ai săvârşit una ca aceasta?” Căci ei ştiau că el fuge din faţa lui Dumnezeu, fiindcă el le spusese.
11. Şi i-au zis lui: “Ce să-ţi facem ca să se potolească marea?” Căci marea se ridica din ce în ce mai mult.
12. Atunci el a răspuns: “Luaţi-mă şi mă aruncaţi în mare şi ea se va potoli, căci ştiu bine că din pricina mea s-a pornit peste voi această vijelie”.
13. Şi marinarii vâsleau ca să ajungă la ţărm, dar în zadar, căci marea se ridica din ce în ce mai mult împotriva lor.
14. Atunci au strigat către Domnul şi au zis: “O, Doamne, de-am putea să nu pierim din pricina vieţii acestui om şi să nu ne împovărezi pe noi cu un sânge nevinovat! Că Tu, Doamne, precum ai voit ai făcut!”
15. Şi îl ridicară pe Iona şi îl aruncară în mare şi s-a potolit urgia ei.
16. Şi oamenii s-au temut cu teamă mare de Domnul şi au adus jertfă lui Dumnezeu şi I-au făcut Lui făgăduinţe.

CAPITOLUL 2
Rugăciunea lui Iona pentru izbăvire.

1. Şi Dumnezeu a dat poruncă unui peşte mare să înghită pe Iona. Şi a stat Iona în pântecele peştelui trei zile şi trei nopţi.
2. Atunci s-a rugat Iona din pântecele peştelui către Domnul Dumnezeul lui, zicând:
3. “Strigat-am către Domnul în strâmtorarea mea, şi El m-a auzit; din pântecele locuinţei morţilor către El am strigat, şi El a luat aminte la glasul meu!
4. Tu m-ai aruncat în adânc, în sânul mării şi undele m-au înconjurat; toate talazurile şi valurile Tale au trecut peste mine.
5. Şi gândeam: Aruncat sunt dinaintea ochilor Tăi! Dar voi vedea din nou templul cel sfânt al Tău!
6. Apele m-au învăluit pe de-a întregul, adâncul m-a împresurat, iarba mării s-a încolăcit în jurul capului meu;
7. Mă coborâsem până la temeliile munţilor, zăvoarele pământului erau trase asupra mea pentru totdeauna, dar Tu ai scos din stricăciune viaţa mea, Doamne Dumnezeul meu!
8. Când se sfârşea în mine duhul meu, de Domnul mi-am adus aminte, şi la Tine a ajuns rugăciunea mea, în templul Tău cel sfânt!
9. Cei ce slujesc idolilor deşerţi dispreţuiesc harul Tău;
10. Dar eu Îţi voi aduce Ţie jertfe cu glas de laudă şi toate făgăduinţele mele le voi împlini, căci mântuirea vine de la Domnul!”
11. Şi Domnul a dat poruncă peştelui şi peştele a aruncat pe Iona la ţărm!

CAPITOLUL 3
Mustrarea cea roditoare a lui Iona. Pocăința Ninivitenilor.

1. Şi a fost cuvântul Domnului către Iona, pentru a doua oară, zicând:
2. Scoală şi porneşte către cetatea cea mare a Ninivei şi vesteşte-le ceea ce îţi voi spune!
3. Şi s-a sculat Iona şi a mers în Ninive, după cuvântul Domnului. Şi Ninive era cetate mare înaintea lui Dumnezeu; îţi trebuia trei zile ca s-o străbaţi.
4. Şi a pătruns Iona în cetate, zicând: “Patruzeci de zile mai sunt, şi Ninive va fi distrusă!”
5. Atunci Ninivitenii au crezut în Dumnezeu, au ţinut post şi s-au îmbrăcat cu sac, de la cei mai mari şi până la cei mai mici.
6. Şi a ajuns vestea până la regele Ninivei. Acesta s-a sculat de pe tronul său, şi-a lepădat veşmântul lui cel scump, s-a acoperit cu sac şi s-a culcat în cenuşă.
7. Apoi, din porunca regelui şi a dregătorilor săi, s-au strigat şi s-au zis acestea: Oamenii şi animalele, vitele mari şi mici să nu mănânce nimic, să nu pască şi nici să bea apă;
8. Iar oamenii să se îmbrace cu sac şi către Dumnezeu să strige din toată puterea şi fiecare să se întoarcă de pe calea lui cea rea şi de la nedreptatea pe care o săvârşesc mâinile lui;
9. Poate că Dumnezeu Se va întoarce şi Se va milostivi şi va ţine în loc iuţimea mâniei Lui ca să nu pierim!”
10. Atunci Dumnezeu a văzut faptele lor cele de pocăinţă, că s-au întors din căile lor cele rele. Şi i-a părut rău Domnului de prezicerile de rău pe care li le făcuse şi nu le-a împlinit.

CAPITOLUL 4
Întristarea lui Iona și mustrarea lui Dumnezeu.

1. Şi Iona a fost cuprins de mare supărare şi s-a aprins de mânie.
2. Şi a rugat pe Domnul, zicând: “O, Doamne, iată tocmai ceea ce cugetam eu când eram în tara mea! Pentru aceasta eu am încercat să fug în Tarsis, că ştiam că Tu eşti Dumnezeu îndurat şi milostiv, îndelung-răbdător şi mult-milosârd şi Îţi pare rău de fărădelegi.
3. Şi acum, Doamne, ia-mi sufletul meu, căci este mai bine să mor decât să fiu viu!”
4. Şi a zis Domnul: “Faci tu oare bine că ţi-ai aprins mânia?”
6. Şi Domnul Dumnezeu a făcut să crească un vrej care s-a ridicat deasupra capului lui Iona, ca să-i ţină umbră şi să-i mai potolească mânia. Şi s-a bucurat Iona cu bucurie mare pentru vrej.
7. Dar Dumnezeu, a doua zi, la revărsatul zorilor, a poruncit unui vierme să reteze vrejul. Iar el s-a uscat.
8. Şi la răsăritul soarelui a pornit Dumnezeu un vânt arzător de la răsărit şi soarele a dogorit capul lui Iona, încât el se prăpădea de căldură. Şi şi-a rugat moartea zicând: “Mai bine este să mor decât să trăiesc!”
9. Şi a grăit Domnul către Iona: “Ai tu dreptate să te mânii pentru vrej?” Şi el a răspuns: “Da, am dreptate să fiu supărat de moarte!”
10. Şi a zis Domnul: “Tu ţi-ai făcut necaz pentru acest vrej pentru care nu te-ai trudit şi nici nu l-ai crescut, care şi-a luat fiinţă într-o noapte şi într-alta a pierit!
11. Dar Mie cum să nu-Mi fie milă de cetatea cea mare a Ninivei cu mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor, şi cu un mare număr de dobitoace?”

Elldor.Info

Lasă un comentariu

Trebuie să fii Logat pentru a comenta.

Subscribe to our RSS Feed! Follow us on Facebook! Follow us on Twitter! Visit our LinkedIn Profile!