Elldor.Info

Agenţie de presă şi ziar online

Proorocul Iona – profetul care fugea de Dumnezeu. Pocăința a salvat cetatea Ninive

Publicat 23:23 | 14 Jun 2018 // Racursiu, Radar, Spiritualitate // 66 vizualizări

Proorocul Iona se deosebește de ceilalți prooroci ai Vechiului Testament prin faptul că nu dorea să fie prooroc, menționa într-o predică preotul Andrei Tkaciov.

Credința, smerenia, sinceritatea și curajul lui Iona (un om care nu avea mare pregătire teologică) sunt remarcabile.

Dumnezeu i-a vorbit lui Iona și l-a trimis să propovăduiască în cetatea asiriană Ninive, fărădelegile căreia erau strigătoare la cer.
Iona, însă, a considerat că Dumnezeu este prea blând cu ninivitenii – niște oameni foarte bogați, închinători la idoli, amatori de petreceri cu îmbuibări și beții strigătoare la cer.

Nedorind să predice în Niniva, Iona a hotărât să fugă de acasă, încercând să fugă astfel de Dumnezeu. S-a îmbarcat pe o corabie, cu gând să ajungă ”la Tarsis, departe de Domnul”.
După ce a plătit costul călătoriei, Iona a coborât în fundul corabiei și a adormit.

Dar Dumnezeu a întețit vântul pe mare și s-a pornit o furtună atât de puternică, încât corabia mai să se sfarme. Corăbierii au început să se roage la zeii lor, dar furtuna nu se potolea. Și atunci și-au amintit că au un pasager.

Cârmaciul corabiei l-a găsit pe Iona, l-a trezit și i-a poruncit să se roage și el Dumnezeului în care crede: ”Pentru ce dormi? Scoală-te și strigă către Dumnezeul tău, poate El Își va aduce aminte de noi, ca să nu pierim!”.

Disperați, corăbierii au hotărât să arunce sorții pentru a afla din cauza căruia dintre ei s-a abătut o asemenea nenorocire asupra corabiei, iar sorții au căzut pe Iona, care le-a mărturisit că este evreu, i se închină ”Domnului Dumnezeului cerului”, ”Cel care a făcut marea și uscatul”, dar că fuge de Dumnezeu.

“Ce să-ți facem ca să se potolească marea?”, l-au întrebat corăbierii. “Luați-mă și mă aruncați în mare și ea se va potoli, căci știu bine că din pricina mea s-a pornit peste voi această vijelie”, le-a răspuns Iona.

Iona a fost aruncat în valuri și marea s-a potolit imediat. Atunci, corăbierii au văzut că Dumnezeul lui Iona este Dumnezeul adevărat, au crezut în El și i-au făcut făgăduințe.

După ce Iona a fost aruncat în mare, Dumnezeu i-a poruncit ”unui pește mare” să-l înghită. Trei zile și trei nopți a stat Iona în burta balenei, dar nu și-a pierdut cumpătul – a început să strige către Dumnezeu. Deja știa că Dumnezeu este pretutindeni, îl aude și-l vede de oriunde. La porunca lui Dumnezeu, peștele s-a apropiat de țărm și l-a lăsat pe Iona acolo.

Atunci Dumnezeu i-a vorbit pentru a doua oară lui Iona: “Scoală și pornește către cetatea cea mare a Ninivei și vestește-le ceea ce îți voi spune!”.

Iona a ajuns în cetate și i-a anunțat pe niniviteni că “patruzeci de zile mai sunt și Ninive va fi distrusă!”.
Ninivitenii au crezut în Dumnezeu, și-au regretat păcatele, iar în speranța că îl vor milostivi pe Dumnezeu, au ținut post și s-au îmbrăcat cu sac de la mic la mare, inclusiv regele. Din porunca regelui, au postit nu doar oamenii, dar și animalele, pentru că nu au fost lăsate să pască și nici apă nu li s-a dat.

Dumnezeu a văzut pocăința ninivitenilor și nu a distrus cetatea. Iar Iona ”a fost cuprins de mare supărare și s-a aprins de mânie”.
”Pentru aceasta eu am încercat să fug în Tarsis, că știam că Tu ești Dumnezeu îndurat și milostiv, îndelung-răbdător și mult-milosârd și Îți pare rău de fărădelegi. Și acum, Doamne, ia-mi sufletul meu, căci este mai bine să mor decât să fiu viu!”, a spus Iona.
”Faci tu oare bine că ți-ai aprins mânia?”, l-a întrebat Dumnezeu.

Iona a părăsit cetatea și și-a făcut o colibă, pentru a sta la umbra ei și a vedea ce se întâmplă cu Ninive. Dumnezeu a făcut astfel ca lângă colibă să crească un vrej, o plantă care să-i țină umbră lui Iona ”și să-i mai potolească mânia”.
S-a bucurat mult Iona pentru vrej.
Dar a doua zi, în zori, la porunca lui Dumnezeu, un vierme a retezat vrejul și planta s-a uscat.
Totodată, Dumnezeu a pornit și un vânt arzător, ”soarele a dogorât capul lui Iona, încat el se prăpădea de căldură”: “Mai bine este să mor decât să trăiesc!”.

“Ai tu dreptate să te mânii pentru vrej?”, l-a întrebat Dumnezeu pe Iona.
“Da, am dreptate să fiu supărat de moarte!”, a răspuns Iona.

Și atunci Domnul i-a spus: ”Tu ți-ai făcut necaz pentru acest vrej pentru care nu te-ai trudit și nici nu l-ai crescut, care și-a luat ființa într-o noapte și într-alta a pierit! Dar Mie cum să nu-Mi fie milă de cetatea cea mare a Ninivei cu mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu știu să deosebească dreapta de stânga lor, și cu un mare număr de dobitoace?”.

Teologii consideră că aflarea lui Iona în burta balenei timp de trei zile și trei nopți prefigurează cele trei zile care au trecut de la răstignirea până la Învierea lui Iisus Hristos. (autor: Eleonora Lisnic)

Cartea lui Iona:

CAPITOLUL 1
Chemarea, neascultarea si pedeapsa lui Iona.

1. Si a fost cuvantul Domnului catre Iona, fiul lui Amitai, zicand:
2. “Scoala-te si du-te in cetatea cea mare a Ninivei si propovaduieste acolo, caci faradelegile lor au ajuns pana in fata Mea!”
3. Si s-a sculat Iona sa fuga la Tarsis, departe de Domnul. Si s-a coborat la Iope, unde a gasit o corabie, care mergea la Tarsis, si, platind pretul calatoriei, s-a coborat in ea ca sa mearga la Tarsis impreuna cu toti cei de acolo, el fugind din fata Domnului.
4. Dar Domnul a ridicat un vant napraznic pe mare si o furtuna puternica s-a starnit, incat corabia era gata sa se sfarame.
5. Corabierii s-au infricosat si au strigat fiecare catre dumnezeul sau si au aruncat in mare incarcatura corabiei ca sa se usureze. Dar Iona se coborase in fundul corabiei, se culcase si adormise.
6. Atunci s-a apropiat de el carmaciul corabiei, si i-a zis: “Pentru ce dormi? Scoala-te si striga catre Dumnezeul tau, poate El Isi va aduce aminte de noi, ca sa nu pierim!”
7. Si au zis unul catre altul: “Haidem sa aruncam sorti, ca sa stim din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!” Si au aruncat sorti, si sortul a cazut pe Iona.
8. Si l-au intrebat pe el: “Spune-ne noua din pricina cui s-a abatut nenorocirea aceasta asupra noastra? Care este mestesugul tau, de unde si din ce tara vii si din ce popor esti?”
9. Atunci el le-a raspuns: “Sunt evreu si Domnului Dumnezeului cerului ma inchin – Cel care a facut marea si uscatul”.
10. Si toti oamenii s-au temut cu frica mare si i-au zis lui: “Pentru ce ai savarsit una ca aceasta?” Caci ei stiau ca el fuge din fata lui Dumnezeu, fiindca el le spusese.
11. Si i-au zis lui: “Ce sa-ti facem ca sa se potoleasca marea?” Caci marea se ridica din ce in ce mai mult.
12. Atunci el a raspuns: “Luati-ma si ma aruncati in mare si ea se va potoli, caci stiu bine ca din pricina mea s-a pornit peste voi aceasta vijelie”.
13. Si marinarii vasleau ca sa ajunga la tarm, dar in zadar, caci marea se ridica din ce in ce mai mult impotriva lor.
14. Atunci au strigat catre Domnul si au zis: “O, Doamne, de-am putea sa nu pierim din pricina vietii acestui om si sa nu ne impovarezi pe noi cu un sange nevinovat! Ca Tu, Doamne, precum ai voit ai facut!”
15. Si il ridicara pe Iona si il aruncara in mare si s-a potolit urgia ei.
16. Si oamenii s-au temut cu teama mare de Domnul si au adus jertfa lui Dumnezeu si I-au facut Lui fagaduinte.

CAPITOLUL 2
Rugaciunea lui Iona pentru izbavire.

1. Si Dumnezeu a dat porunca unui peste mare sa inghita pe Iona. Si a stat Iona in pantecele pestelui trei zile si trei nopti.
2. Atunci s-a rugat Iona din pantecele pestelui catre Domnul Dumnezeul lui, zicand:
3. “Strigat-am catre Domnul in stramtorarea mea, si El m-a auzit; din pantecele locuintei mortilor catre El am strigat, si El a luat aminte la glasul meu!
4. Tu m-ai aruncat in adanc, in sanul marii si undele m-au inconjurat; toate talazurile si valurile Tale au trecut peste mine.
5. Si gandeam: Aruncat sunt dinaintea ochilor Tai! Dar voi vedea din nou templul cel sfant al Tau!
6. Apele m-au invaluit pe de-a intregul, adancul m-a impresurat, iarba marii s-a incolacit in jurul capului meu;
7. Ma coborasem pana la temeliile muntilor, zavoarele pamantului erau trase asupra mea pentru totdeauna, dar Tu ai scos din stricaciune viata mea, Doamne Dumnezeul meu!
8. Cand se sfarsea in mine duhul meu, de Domnul mi-am adus aminte, si la Tine a ajuns rugaciunea mea, in templul Tau cel sfant!
9. Cei ce slujesc idolilor deserti dispretuiesc harul Tau;
10. Dar eu Iti voi aduce Tie jertfe cu glas de lauda si toate fagaduintele mele le voi implini, caci mantuirea vine de la Domnul!”
11. Si Domnul a dat porunca pestelui si pestele a aruncat pe Iona la tarm!

CAPITOLUL 3
Mustrarea cea roditoare a lui Iona. Pocainta Ninivitenilor.

1. Si a fost cuvantul Domnului catre Iona, pentru a doua oara, zicand:
2. “Scoala si porneste catre cetatea cea mare a Ninivei si vesteste-le ceea ce iti voi spune!”
3. Si s-a sculat Iona si a mers in Ninive, dupa cuvantul Domnului. Si Ninive era cetate mare inaintea lui Dumnezeu; iti trebuia trei zile ca s-o strabati.
4. Si a patruns Iona in cetate, zicand: “Patruzeci de zile mai sunt, si Ninive va fi distrusa!”
5. Atunci Ninivitenii au crezut in Dumnezeu, au tinut post si s-au imbracat cu sac, de la cei mai mari si pana la cei mai mici.
6. Si a ajuns vestea pana la regele Ninivei. Acesta s-a sculat de pe tronul sau, si-a lepadat vesmantul lui cel scump, s-a acoperit cu sac si s-a culcat in cenusa.
7. Apoi, din porunca regelui si a dregatorilor sai, s-au strigat si s-au zis acestea: Oamenii si animalele, vitele mari si mici sa nu manance nimic, sa nu pasca si nici sa bea apa;
8. Iar oamenii sa se imbrace cu sac si catre Dumnezeu sa strige din toata puterea si fiecare sa se intoarca de pe calea lui cea rea si de la nedreptatea pe care o savarsesc mainile lui;
9. Poate ca Dumnezeu Se va intoarce si Se va milostivi si va tine in loc iutimea maniei Lui ca sa nu pierim!”
10. Atunci Dumnezeu a vazut faptele lor cele de pocainta, ca s-au intors din caile lor cele rele. Si i-a parut rau Domnului de prezicerile de rau pe care li le facuse si nu le-a implinit.

CAPITOLUL 4
Intristarea lui Iona si mustrarea lui Dumnezeu.

l. Si Iona a fost cuprins de mare suparare si s-a aprins de manie.
2. Si a rugat pe Domnul, zicand: “O, Doamne, iata tocmai ceea ce cugetam eu cand eram in tara mea! Pentru aceasta eu am incercat sa fug in Tarsis, ca stiam ca Tu esti Dumnezeu indurat si milostiv, indelung-rabdator si mult-milosard si Iti pare rau de faradelegi.
3. Si acum, Doamne, ia-mi sufletul meu, caci este mai bine sa mor decat sa fiu viu!”
4. Si a zis Domnul: “Faci tu oare bine ca ti-ai aprins mania?”
S. Atunci Iona a iesit din cetate si s-a asezat la rasaritul ei, si-a facut o coliba si a stat sub ea la umbra, ca sa vada ce se va intampla cu cetatea.
6. Si Domnul Dumnezeu a facut sa creasca un vrej care s-a ridicat deasupra capului lui Iona, ca sa-i tina umbra si sa-i mai potoleasca mania. Si s-a bucurat Iona cu bucurie mare pentru vrej.
7. Dar Dumnezeu, a doua zi, la revarsatul zorilor, a poruncit unui vierme sa reteze vrejul. Iar el s-a uscat.
8. Si la rasaritul soarelui a pornit Dumnezeu un vant arzator de la rasarit si soarele a dogorit capul lui Iona, incat el se prapadea de caldura. Si si-a rugat moartea zicand: “Mai bine este sa mor decat sa traiesc!”
9. Si a grait Domnul catre Iona: “Ai tu dreptate sa te manii pentru vrej?” Si el a raspuns: “Da, am dreptate sa fiu suparat de moarte!”
10. Si a zis Domnul: “Tu ti-ai facut necaz pentru acest vrej pentru care nu te-ai trudit si nici nu l-ai crescut, care si-a luat fiinta intr-o noapte si intr-alta a pierit!
11. Dar Mie cum sa nu-Mi fie mila de cetatea cea mare a Ninivei cu mai mult de o suta douazeci de mii de oameni, care nu stiu sa deosebeasca dreapta de stanga lor, si cu un mare numar de dobitoace?”

Elldor.Info

Lasă un comentariu

Trebuie să fii Logat pentru a comenta.

Subscribe to our RSS Feed! Follow us on Facebook! Follow us on Twitter! Visit our LinkedIn Profile!