Elldor.Info

Agenţie de presă şi ziar online

Alecu Reniță: ”Biografia cea plină a lui Boris Vieru este cea interioară”

Publicat 19:32 | 26 feb. 2019 // Cultură, Opinii, Radar, Şi altele... // 393 vizualizări

Nota Elldor.Info: Dl Alecu Reniță ne-a readus în atenție acest text pe care l-a scris în iulie 2007, când prietenul și colegul său Boris Vieru împlinea 50 de ani. Boris Vieru a decedat la spital, în seara de 19 februarie 2019, la vârsta de 61 de ani.

Viaţa ca o Coloană a Infinitului

Boris Vieru. Foto: Alecu Reniță

Alecu Reniță

Viaţa lui Boris Vieru se înalţă ca o Coloană a Infinitului, fără să se încline la dreapta sau la stânga, fiindcă întreaga temelie pe care se sprijină fiecare zi trăită de Domnia Sa e plămădită din trei elemente fundamentale: credinţa în Dumnezeu, credinţa în neamul românesc şi credinţa în viaţa fără de moarte a cuvântului matern.

Toate furtunile, dar şi ispitele care au lovit cu putere în această Coloană a Infinitului s-au domolit treptat şi până la urmă s-au retras, conştientizând că nu există putere sau forţă pe pământ ca să-l golească pe basarabean de substanţa sa divină, să-i smulgă cele trei rădăcini de foc: credinţa în Dumnezeu, credinţa în neamul românesc şi credinţa în viaţa fără de moarte a cuvântului matern.

Seninătatea pe care o are în ochi, lumina care emană din opera scrisă şi din brazda adâncită pe pământul strămoşesc, cuvintele semănate în presa scrisă sau la radio şi televiziune, mersul sigur prin istoria noastră adevărată, vin din cele trei credinţe – toate împreună şi încă multe altele l-au făcut să fie cel ce poartă numele de Boris Vieru.

Chiar dacă biografia lui publică cuprinde activităţile de gazetar, de la „Tinerimea Moldovei” până la „Literatura şi Arta”, „Europa Liberă”, „Gazeta Românească” şi „Natura”, chiar dacă a fost un timp consilierul primului ministru Mircea Druc, biografia cea plină a lui Boris Vieru este cea interioară, care în toate a alimentat-o pe cea publică, a făcut-o să strălucească şi să aibă reprezentativitatea unei biografii de cap de generaţie.

Viaţa lui Boris Vieru se varsă în fluviul mare care este viaţa Basarabiei postbelice, cu toate dramele, prigonirile şi avatarule acestui pământ răstignit pe crucea istoriei, viaţa lui Boris Vieru, contopită cu viaţa colegilor săi de baricadă, vine să-i împlinească rostul acestui fluviu, care a ieşit din maluri în anii Mişcării de Eliberare Naţională, readucând basarabenilor limba română, alfabetul latin, tricolorul naţional, dar şi desprinderea de imperiul răului, de Gulagul sovietic, de comunismul rusesc.

Astăzi, când se înoată prin glod şi se inventează istorii integrate, biografii ca cele ale lui Boris Vieru pot servi drept capitole pentru un manual de istorie adevărată a Basarabiei trezite din somnul cel de moarte. Fiindcă mi-l amintesc prea bine, cum în anii 1988-1989, îi luminau ochii la „Literatura şi Arta”, înconjurat de sacii cu scrisori ai Basarabiei înviate, le aranja în clituri, apoi le dădea drumul pe paginile săptămânalului „Literatura şi Arta”, iar pe la 4 dimineaţa ne spunea cald, cu sufletul plin de bucurie şi fericire: „Cu Dumnezeu împreună am mai făcut şi astăzi un pas înainte – suntem atât de aproape de victorie. Rămânem la datorie, iar după ce limba română şi alfabetul latin revin acasă, ne ducem şi noi pe la casele noastre”.

Cine ar dori să-l descopere sau să-l redescopere pe Boris Vieru ar trebui să deschidă cărţile „O luptă, o suferinţă” în care găsim lupta basarabenilor pentru limba română şi alfabetul latin şi „Avertisment ecologic – 88” în care citim cutremurătoarele „Scrisori de dragoste către Moldova…”, semnate de Boris Vieru.

Nu voi scrie despre tăcerea şi modestia lui Boris Vieru, nu voi vorbi nici despre cumsecădenia şi omenia pe care le poartă cu el ca pe o ladă de zestre timp de o jumătate de secol, nu-i voi lăuda nici impresionantele cunoştinţe teologice, nici poeziile moderniste sau tradiţionale, nu voi face toate acestea fiindcă lui Boris Vieru nu-i place să se vorbească despre el, să fie lăudat, să fie aplaudat sau să fie adus pe scenă, să fie elogiat sau decorat.

La 50 de ani, când i se va înmâna un buchet de flori, va strânge din umeri şi va spune că nu le merită. Şi o va spune sincer, fiindcă aşa e Boris Vieru.

Singurul lucru care i-ar plăcea, ar fi să-i laud baştina, să-i vorbesc la nesfârşit despre superbele locuri pe unde şi-a purtat copilăria, să-i spun că nu există vatră mai încântătoare decât Braniştea lui de pe malul Prutului, acolo unde se înalţă cele „o sută de movile” enigmatice şi lanţul de recifi coralieri, iar la apus, peste Prut, străluceşte albă biserica din Ştefăneştii Botoşanilor – tărâmul miraculos, atât de dorit şi de interzis totodată pe când era copil, dar şi acum…

I-ar mai plăcea să încep o discuţie despre marele Eminescu, să trecem mai apoi pe la Iorga şi B.P.Haşdeu, să ne confruntăm cu aforismele lui Petre Ţuţea, să reluăm, a mia oară, vorba despre Dacia străbună şi geniul românesc, să-i promit că nu voi uita să-l duc pe la locurile sfinte şi tulburătoare din Moldova, că atunci când voi dispărea pe câte o săptămână pe cărările nebătătorite din Parcurile Naţionale din Ţară să-l iau şi pe el ca să dispărem împreună.

La sigur, i-ar mai plăcea să-l întreb câte ceva din Biblie, din cărţile sfinte, despre sfinţii români şi, în final, să-l las să vorbească ore în şir despre rostul omului pe pământ şi legătura omului cu Dumnezeu, să vorbească pe aşezate despre marii duhovnici români, să povestească faptele şi vieţile lor, să înnoade şi să deznoade vorbele duhovnicilor, să-i pomenească cu evlavie pe preoţii moldoveni care au înălţat credinţa românească.

Şi, desigur, ar fi încântat, dacă ne-am face timp să vorbim pe săturate despre Basarabia, Bucovina şi România, despre viitorul neamului românesc, despre geniul creator al poporului român, despre marii noştri voievozi şi creatori. Ar fi prea mult de spus, dar să-l lăsăm să treacă puntea, să intre liniştit şi senin în următoarea jumătate de secol, să-şi înalţe în continuare Coloana Infinitului, să-i dea Dumnezeu puterea, anii şi sănătatea pentru a-şi vedea destinul împlinit, adică de a-şi vedea neamul reîntregit pe vatra veşnică dăruită nouă de Dumnezeu.

La mulţi ani, Boris Vieru!

Alecu RENIŢĂ

Revista NATURA, Iulie 2007

Comentarea e interzisă

Subscribe to our RSS Feed! Follow us on Facebook! Follow us on Twitter! Visit our LinkedIn Profile!