Elldor.Info

Agenţie de presă şi ziar online

Slujbele din Săptămâna Patimilor în Biserica Ortodoxă. Deniile

Publicat 23:00 | 22 apr. 2019 // Radar, Spiritualitate // 148 vizualizări

Zilnic, în săptămâna Sfintelor Pătimiri (Săptămâna Mare) din Postul Învierii Domnului (Paştilor), începând din seara Duminicii Floriilor şi până în seara Vinerii celei Mari, în bisericile ortodoxe se săvârşesc deniile, după ora 17:00.

Cuvântul „denia” vine de la slavul „bdenie” – priveghere. Priveghere, însă, înseamnă slujbă de seară, în timp ce deniile sunt Utrenia pentru a doua zi. De exemplu, în seara din duminica Floriilor se oficiază denia de luni, în seara zilei de marți – denia de miercuri.

Joi dimineaţa, se oficiază Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, unită cu slujba Vecerniei zilei de vineri.

Apoi, joi seara, se săvârşeşte denia celor 12 Evanghelii (de vineri), împreună cu rânduiala scoaterii Sfintei Cruci din altar.

Începând cu Denia de duminică seara, până în Sfânta şi Marea Joi se cântă următorul tropar: “Iată mirele vine în miezul nopţii şi fericită este sluga pe care va afla-o priveghind; iar netrebnică e cea pe care o va găsi lenevindu-se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul să nu te îngreuiezi, ca să nu te dai morţii şi afară din Împărăţie să te încui, ci te deşteaptă strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeul nostru, pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi”.

Vineri este zi aliturgică, nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie. Dimineaţa, se săvârşesc Ceasurile Împărăteşti şi apoi Vecernia de sâmbătă, în cadrul căreia se scoate Sfântul Epitaf şi se aşază în mijlocul bisericii, lângă Sfânta Cruce, pentru a fi cinstite de credincioşi.

Vineri seara se oficiază denia Prohodului Domnului, care include şi pocesiunea în jurul bisericii.

Sâmbătă dimineaţa se oficiază ultima Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare din Postul Mare, unită cu Vecernia zilei de duminică.

Sâmbătă noaptea, de la ora 23:30, se săvârşeşte Canonul Sâmbetei celei Mari, premergător Învierii Domnului.

La ora 24:00, creştinii sunt chemaţi să ia Lumină. Cu lumânările aprinse, preoții și credincioșii înconjoară biserica, apoi revin în lăcaș și începe slujba Învierii Domnului Iisus Hristos, urmată imediat de Liturghia de Paști. La final, preoții binecuvântează prin rugăciune și stropire cu agheazmă bucatele pregătite de creștini pentru masa de sărbătoare, în primul rând ouăle înroșite, pasca și cozonacul.

Deniile

(Denia de luni se săvârşeşte duminică seara, denia de marţi – în seara de luni… Deniile sunt Utrenia pentru a doua zi.)

Potrivit site-ului CrestinOrtodox.ro, luni, în Săptămâna Patimilor, se face pomenirea patriarhului Iosif, vândut de fraţii săi cu treizeci de arginţi. (El este o preînchipuire a lui Hristos, care a fost vândut de Iuda.)

Acuzat de desfrânare, ajunge în temniţă. În urma tălmăcirii unor visuri, este scos din închisoare şi pus administrator peste tot Egiptul. Stăpânirea lui Iosif peste Egipt era o prefigurare a biruinţei lui Hristos asupra păcatelor lumii.

Tot în această zi se face pomenire şi de smochinul neroditor, blestemat de Hristos să se usuce pentru că nu avea rod.

E o pildă dată omului, din care trebuie să reţină că Dumnezeu este atât iubire, cât şi dreptate.

Deci, la judecata de apoi, El nu doar va răsplati, ci va şi pedepsi pe cei ce nu au rodit.

Marţi se face pomenirea celor zece fecioare. Este o pildă care are menirea să ne ţină trează datoria de a trăi permanent în Hristos.

Numai aşa vom avea răspuns bun la judecata finală, căci prin împlinirea voii divine, Hristos ia chip în noi.

Concluzia acestei pilde este că Hristos trebuie să Se regăsească în fiecare dintre noi în orice moment.

Din pildă reţinem că cinci fecioare au avut doar candelă fără ulei, iar celelalte cinci au avut şi candelă, şi ulei.

Candela fără ulei reprezintă relizarea de sine în totală nepăsare de ceilalţi. Candela cu ulei reprezintă evlavia însoţită de milostenie.

În Miercurea Săptămânii Sfintelor Pătimiri se face pomenirea femeii păcătoase care a spălat cu lacrimi şi a uns cu mir picioarele Mântuitorului, înainte de Patima Sa, ca simbol al pocăinţei şi îndreptării omului păcătos.

“Doamne”, zicem noi către Hristos, “femeia care căzuse în păcate multe, simţind dumnezeirea Ta”, deci, fiind mişcată de harul dumnezeiesc spre cunoaşterea cea mai presus de înţelegere, “a luat rânduiala de mironosiţă”.

A făcut ceea ce doreau să facă femeile mironosiţe după înmormântarea Mântuitorului.

A anticipat înmormântarea lui Hristos şi pregătirea Lui cu miresme, “aducând mir de mult preţ”.

A fost mistuită de dorinţa de a i se dezlega păcatele: “Dezleagă-mi păcatele mele, aşa cum eu mi-am dezlegat părul”.

Ziua liturgică de joi începe miercuri seara cu Denia din Joia Patimilor. Joia Patimilor este închinată amintirii a patru evenimente deosebite din viaţa Mântuitorului: spălarea picioarelor ucenicilor, ca pildă de smerenie, Cina cea de Taină la care Mântuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii, rugăciunea arhierească şi începutul patimilor prin vinderea Domnului.

După ce a săvârşit Cina cea de Taină, Mântuitorul le dă ucenicilor o nouă poruncă: “Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să va iubiţi unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii.”

Nu întâmplător în faţa Sfântului Potir, noi spunem Mântuitorului: “Nu-ţi voi da sărutare ca Iuda, nu voi spune Taina Ta vrăjmaşilor Tăi; ci, ca tâlharul mărturisindu-mă, strig Ţie: Pomeneşte-mă, Doamne, întru împărăţia Ta”.

Ziua liturgică de vineri începe joi seara cu Denia, adică Utrenia, din Vinerea Patimilor. În Vinerea Mare se face pomenirea de sfintele, înfricoşătoarele şi mântuitoarele Patimi ale Mântuitorului şi de mărturisirea tâlharului celui recunoscător care a dobândit raiul.

Pătimirile Domnului sunt numite sfinte, mântuitoare şi înfricoşătoare.

Sfinte, explică site-ul CrestinOrtodox.ro, pentru că Cel ce suferă este Fiul lui Dumnezeu, mântuitoare, pentru că Cel ce pătimeşte nu este un simplu om şi înfricoşătoare, căci toată făptura s-a schimbat la răstignirea lui Hristos: “Soarele s-a întunecat, pământul s-a cutremurat şi mulţi din morminte au înviat”.

În Sfânta şi Marea Sâmbătă prăznuim îngroparea lui Hristos cu trupul şi pogorârea la iad cu dumnezeirea pentru a ridica din stricăciune la viaţa veşnică pe cei din veac adormiţi.
Astfel, noi zicem: „Când Te-ai pogorât la moarte Cela ce eşti fără de moarte, atunci iadul l-ai omorât cu strălucirea dumnezeirii. Iar când ai înviat pe cei morţi din cele de dedesubt, toate puterile cereşti au strigat: Dătătorule de viaţă, Hristoase Dumnezeul nostru, mărire Ţie”.
Rânduiala Bisericii noastre este ca îndată după ce se spun cu cântare cuvintele în care facem prohodirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, îndată după aceea se pomeneşte Învierea.

Ajunşi în ziua Sfintei Învieri, Biserica ne cere: „În Ziua Învierii să ne luminăm cu prăznuirea şi unii pe alţii să ne îmbrăţişăm şi să le zicem fraţi şi celor ce ne urăsc pe noi şi aşa să strigăm: Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”.

Elldor.Info

Comentarea e interzisă

Subscribe to our RSS Feed! Follow us on Facebook! Follow us on Twitter! Visit our LinkedIn Profile!