Elldor.Info

Agenţie de presă şi ziar online

Boris Vieru: Eu ştiu că Dumnezeu mi-a dăruit ne-murirea

Publicat 21:00 | 05 mai 2019 // Radar, Spiritualitate // 378 vizualizări

Notă: Boris Vieru (02.07.1957 – 19.02.2019) își crease pe Facebook rubrica „Tableta Ortodoxă”. Textul de mai jos l-a publicat la 31 decembrie 2016.

Tableta ortodoxă

Eu ştiu că Dumnezeu mi-a dăruit ne-murirea

Boris Vieru

Tatăl le-a făcut pe toate: şi cerul, cu o infinitate de planete, un cosmos viu pe care noi, oamenii, nu-l cunoaştem, dar cel puţin am încercat să zburăm cu racheta materialistă încolo, aşa cum a făcut Gagarin; şi Pământul, cu mări şi ape, şi râuri, şi munţi. Le-a făcut pe cele văzute, dar şi pe cele nevăzute. Noi nu putem vedea lumea îngerilor, deoarece îngerii sunt nevăzuţi, dar asta nu înseamnă că aceştia sunt imateriali. Unii pictori, insuflați de Duhul Sfânt, îi văd şi îi pictează, inclusiv pe unii cu patru aripi, pe alţii cu şase aripi etc., etc..

Iisus Hristos, a doua persoană din Sfânta Treime, este de o fiinţă cu Tatăl. Participă la întreaga Creaţie, dar cel mai important aspect este că ne descoperă modul, „metoda practică” de participare, cu acest cuvânt: ’’prin Carele toate s-au făcut ’’.

În puţine cuvinte, Crezul arată frumuseţea şi complexitatea desăvârşită a întregii lucrări a lui Dumnezeu, care nu pot fi descrise prin cuvinte. Dar Dumnezeu Însuşi ne ajută, nu prin cuvânt, ci prin lucrarea minunii.

Îmi aduc aminte de întâmplarea petrecută cu un mare sfânt, care a mutat un munte în mare, din Patericul egiptean.

Mutarea munţilor nu o face omul, ci Dumnezeu. Omul doar se roagă şi crede în Dumnezeu cel pururea viu şi veşnic. Iar Domnul declanşează mecanismul practic – minunea. Acest lucru îl pricep din cele două materiale de mai jos.

Minunea a doua este cum îngerii din cer gătesc, coc cea mai dulce pâine din Cer şi vin pe munte şi îi hrănesc pe cei doi isihaşti. Toate acestea le veţi înţelege numai dacă veţi citi ambele materiale:

„Crezul” este singura rugăciune care cuprinde, de la început – Facerea Lumii – şi până la capăt – Apusul Lumii, adică Apocalipsa – întregul tablou al Omenirii. Locul din centru îl ocupă inima, adică credinţa în salvarea celei „de-a suta oi pierdute”, Omul. Subsemnatul este una din oile pierdute. În acelaşi timp, eu ştiu că Dumnezeu mi-a dăruit ne-murirea.

Simbolul Credinţei (Crezul)

Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atoţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.

Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Carele din Tatăl S-a născut mai înainte de toti vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iară nu făcut; Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Carele toate s-au făcut;

Carele pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om;

Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat;

Şi a înviat a treia zi, după Scripturi;

Şi S-a înălţat la ceruri şi sade de-a dreapta Tatălui;

Şi iarăsi va să vină cu slavă, sa judece viii şi morţii, a Căruia împărăţie nu va avea sfârşit.

Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Carele de la Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Carele a grăit prin prooroci.

Întru Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică;

Mărturisesc Un Botez, spre iertarea păcatelor;

Aştept învierea morţilor;

Şi viața veacului ce va să vie.

Amin!’’


Boris Vieru, 18 decembrie 2016

Comentarea e interzisă

Subscribe to our RSS Feed! Follow us on Facebook! Follow us on Twitter! Visit our LinkedIn Profile!