Elldor.Info

Agenţie de presă şi ziar online

Dragostea și prietenia nu se cer – ele pur și simplu apar, se simt și se trăiesc

Publicat 00:10 | 29 ian. 2020 // Elldorscop, Radar, Şi altele... // 699 vizualizări

Oamenii se apropie „după duh”

Eleonora Lisnic

Dragostea adevărată este întotdeauna reciprocă. În dragoste nimeni pe nimeni nu cucerește, nimeni pe nimeni nu convinge și nu ține cu argumente sau prin alte metode  – cei doi se atrag pur și simplu. Atracția se bazează pe asemănarea spirituală. Este valabil că se atrag „contrariile” doar dacă ne referim la aspectul fizic.

„Dragostea fără răspuns” este o anomalie. Despre aceasta vorbește preotul Maksim Pervozvanski, redactor-șef al revistei „Naslednik” („Moștenitorul”) – iată articolul pe această temă al Elldor.Info.

Clericul le-a recomandat tinerilor să nu se îndrăgostească „greșit”. În opinia sa, pentru un creștin, fenomenul „dragostei neîmpărtășite” nici nu ar trebui să existe.

La rândul său, psihologul Dmitri Semenik, subliniază că „dragostea este libertate”, iar sentimentul „nu pot să trăiesc fără acest om” sau „nu pot fi fericit(ă) fără acest om” este un semn al dependenței. Iată articolul Elldor.Info.

Psihologii constată că nu ne putem îndrăgosti de o persoană pe care nu o dorim, în schimb putem dori o persoană pe care nu o iubim articol pe această temă. 

photoblog.pl

Prietenia adevărată se dezvoltă după același principiu: oamenii se împrietenesc pentru că se aseamănă, au valori și interese comune. Cei doi sunt oameni egali, nimeni nu vrea să-l transforme pe celălalt în secundul său ori să profite de el, să se autoafirme pe contul celuilalt. Oamenii se apropie „după duh”, nu „după sânge” – iată de ce un prieten ne poate fi mai apropiat decât orice rudă, fapt subliniat și de profesorul teolog rus Aleksei Ilici Osipov (mai multe articole în care este citat profesorul).

Așadar, nu se cere dragostea nici în relația dintre un bărbat și o femeie, nici în relația cu rudele și alți oameni din jur și nici prietenia nu trebuie cerută, „negociată”.  

Voi repovesti o istorioară dintr-o carte despre Părintele Porfirie Kafsokalivitul (a fost canonizat în 2013).

O femeie i se plângea Părintelui Porfirie că nimeni nu o iubește – nici soțul, nici colegii de serviciu, nici prietenii, nici copiii. Ca răspuns, Părintele Porfirie i-a povestit că, într-o zi, aproape de mănăstire, a văzut niște studenți veniți în excursie și care ascultau un cântec la casetofon.

Cântecul suna cam așa: ,,Nu-mi cere, dar, să te iubesc,/Iubirea nu se cere,/Ea încolțește în frunzișul inimii/Și apoi crește”.

Părintele a văzut un mare adevăr în acest cântec laic, așa că i-a spus femeii: „Vezi? Trebuie să iubim primii. Nu trebuie să căutăm să ne iubească ceilalți. Noi să-i iubim mai întâi. Ei, dacă vor vrea, ne vor răspunde.”.

Elldor.Info

Comentarea e interzisă

Subscribe to our RSS Feed! Follow us on Facebook! Follow us on Twitter! Visit our LinkedIn Profile!