Mi s-a părut extrem de actual discursul ţinut de Mircea Druc în urmă cu 20 de ani în Parlamentul de la Bucureşti, exact acum 20 de ani.

Din nefericire, un om de valoarea şi onestitatea lui nu s-a bucurat de recunoaşterea firească nici la Chişinău, nici la Bucureşti.

Da, nici chiar în România lui, pentru care era în stare să-şi dea viaţa.

Guvernele care s-au perindat nu i-au oferit măcar un post de ambasador în… Tadjikistan.

Când a candidat pe listele unui partid politic, a fost trimis să pledeze prin satele locuite de ucraineni, unde, evident, a avut câştig de cauză un ilustru necunoscut din partidul lui Adrian Năstase. Acela dădea căldări, dădea şi cizme.

Aşa a fost ajutat cel care vorbea despre unire în Parlamentul de la Bucureşti, înainte să dispară Uniunea Sovietică.

Lipsa de recunoştinţă este virtutea Prostului. Altfel nu pot să mai spun.

Viorel Patrichi
Pentru Elldor.Info

Mircea Druc: „Reunirea! Altă soluţie nu există!”