Elldor.Info

Agenţie de presă şi ziar online

Strategia Dunării şi pragmatismul proiectului Nord Stream

Publicat 21:18 | 12 nov. 2011 // Geopolitică, Mapamond, Opinii, Radar, România // 1.248 vizualizări

În aceeaşi zi în care cancelarul german Angela Merkel şi preşedintele rus Dmitri Medvedev inaugurau la Lubin, în nord-estul Germaniei, gazoductul Nord Stream, la Bucureşti începea reuniunea informală a miniştrilor de externe din ţările implicate în Strategia Dunării.

Două proiecte care nu au nicio legătură, dar care reflectă abordări diametral opuse.

Gazoductul Nord Stream s-a făcut prin eforturi uriaşe din partea Germaniei şi a Rusiei. Gazele naturale din gheţurile Siberiei vor ajunge spre vestul Europei în urma unui acord despre care oficialii polonezi spuneau că este al doilea pact Molotov-Ribbentrop.

Berlinul a vrut şi s-a făcut. Chiar dacă au fost riposte din partea unor ţări membre ale Uniunii Europene.

Germania nu s-a sinchisit de practicile monopoliste ale trustului Gazprom, însă oficialii de la Bruxelles abordează lucrurile dintr-o altă perspectivă.

Viziunea colectivă nu permite creşterea excesivă a dependenţei energetice faţă de Rusia şi aşa se explică de ce Comisia Europeană a declanşat controale pe continent la toate filialele Gazprom pentru a combate practicile monopoliste ale ruşilor.

Aşa că momentul inaugurării a fost puţin umbrit de anchetele supervizate de Günther Oettinger, comisarul Uniunii Europene pentru energie. Tot un neamţ, la fel ca Gerhard Schroeder, prezent la ceremonia de la Lubin. În calitate de sfătuitor la Gazprom…

Comparativ cu proiectul pragmatic de la Marea Baltică, Strategia Uniunii Europene pentru Regiunea Dunării (SUERD) este un poem. Frumos, dar un poem.
Fără fundament economic.

Nu putem nega importanţa strategică a acestui proiect faraonic, care ar împinge influenţa Uniunii Europene spre Caucaz şi, mai departe, spre Asia Centrală. Abia acum, s-ar putea construi o replică modernă la Drumul Mătăsii, cu un mare impact în dezvoltarea acestor regiuni. Dar cu ce?

Cele patru axe prioritare ale Strategiei sunt: conectivitatea (transport intermodal, cultură şi turism, reţele de energie), protecţia mediului (managementul resurselor de apă, protecţia biodiversităţii şi managementul riscurilor), creşterea prosperităţii regiunii Dunării (educaţie, cercetare, competitivitate) şi îmbunătăţirea sistemului de guvernare (capacitate instituţională şi securitate internă).

Primadonele de afiş în această vastă acţiune ar fi Austria şi România.

Liderii din Consiliul European au aprobat încă din iunie Strategia Dunării ca pe un proiect de 100 de miliarde de euro. Însă cine pune banii?

14 ţări participă la Strategia Dunării, din care 8 sunt state membre ale UE (Germania, Austria, Slovacia, Republica Cehă, Ungaria, Slovenia, România şi Bulgaria), restul fiind state nemembre (Croaţia, Serbia, Bosnia şi Herţegovina, Muntenegru, Republica Moldova şi Ucraina).

Nivelul de complexitate în realizarea Strategiei Dunării este incomparabil mai ridicat decât gazoductul Nord Stream. Nu acest aspect am avut în vizor când am comparat două realităţi atât de diferite.

Să vedem etapele mai importante ale birocraţiei europene până la recenta reuniune informală a miniştrilor de externe de la Bucureşti.

În iunie 2009, Consiliul European a aprobat iniţiativa privind Strategia Dunării ca pe un proiect european şi a solicitat Comisiei Europene elaborarea unei strategii până la sfârşitul anului 2010.

La 8 noiembrie 2010, la summit-ul din capitala României, s-a finalizat dezbaterea pe tema viitoarei Strategii Dunărene.

La 3 februarie 2011, Johannes Hahn, comisarul european pentru politici regionale, a anunţat oficial repartizarea domeniilor prioritare din cadrul SUERD.

Fiecare stat riveran va coordona un anume domeniu. România se va ocupa de transport (inclusiv de navigaţia pe Dunăre), împreună cu Austria. Să sperăm că ne putem pune toată nădejdea în austrieci.

România va promova cultura şi turismul în regiune împreună cu Bulgaria. Aici va fi vesel. Va superviza şi managementul riscurilor pentru mediu, alături de Ungaria. În mod sigur, Roşia Montană va deveni o prioritate pentru Budapesta.

Grupul de Iniţiativă Ecologică şi Dezvoltare Durabilă, în frunte cu Ion Iliescu, preşedintele acestei fundaţii, a organizat în septembrie, tot la Bucureşti, conferinţa internaţională „Strategia pentru Regiunea Dunării – Prezent şi Viitor”. A venit şi Philip Weller, preşedintele executiv al Comisiei Internaţionale pentru Protecţia Fluviului Dunărea din cadrul Comisiei Europene. Dacă se ocupă şi hidrologul Ion Iliescu de această „Strategie”, sigur vom reuşi.
Are experienţă, chiar dacă nu a proiectat niciun iaz câtă vreme a condus România.

La Forumul Economic al Dunării, desfăşurat după recenta reuniune informală a miniştrilor de externe ai ţărilor riverane, a fost prezentat proiectul „Green Danube Ports”, propus de ProDanube, o reţea de peste 60 de companii private care-şi propun să îmbunătăţească competitivitatea transportului şi logisticii pe Dunăre.
Obiectivul său este îmbunătăţirea performanţelor porturilor dunărene din perspectiva mediului, dar şi creşterea productivităţii economice a acestora prin investiţii în tehnologii verzi şi prin crearea de noi servicii verzi aferente.

Proiectul-pilot are ca prim domeniu de acţiune reciclarea echipamentelor tehnice nefolosite precum macarale, tractoare şi alte utilaje ieşite din uz şi reciclarea şi relocarea sedimentelor poluate.

Alexandru Capatu, expert şi preşedinte al Pro Danube International, a subliniat importanţa investiţiilor în echipamente şi facilităţi portuare eco-eficiente, care să ducă la reducerea emisiilor de dioxid de carbon şi la creşterea eficienţei de operare.

Proiectul Green Ports prevede şi reducerea nivelului de zgomot şi măsuri de reducere a prafului. În plus, fiecare port dunărean ar trebui să-şi găsească cea mai eficientă şi potrivită formă de energie regenerabilă: eoliană, solară, hidro, biomasă, geotermală. O altă direcţie de acţiune ar trebui s-o constituie prezervarea naturii, cu accent pe restaurarea ecosistemelor.

 

„Noi v-am oferit instrumentul”

Teodor Baconschi a deschis lucrările Forumului Economic privind Strategia UE pentru Regiunea Dunării (SUERD), organizat în marja Reuniunii informale de la Bucureşti a miniştrilor de externe din statele riverane Dunării. Manifestarea s-a desfăşurat sub Înaltul Patronaj al Preşedintelui României.

Forumul Economic a reunit peste 150 de reprezentanţi ai societăţii civile, mediului de afaceri şi academic, diplomaţi şi exponenţi ai autorităţilor naţionale şi locale din state riverane Dunării. Manifestarea, intitulată ‘Areas of Excellence in the Danube macro-region’, a oferit participanţilor cadrul pentru a-şi expune propriile viziuni, iniţiative şi a încurajat stabilirea de parteneriate concrete pentru implementarea Planului de acţiune al Strategiei UE pentru Regiunea Dunării.

Ministrul Baconschi cunoaşte bine dificultăţile perioadei: „Ştiţi la fel de bine ca mine că traversăm o severă criză economico-financiară, care ne determină să regândim modul de a interacţiona în afaceri şi care a adâncit competiţia economică la nivel global. Comisia Europeană a lansat recent un pachet de regulamente privind politica de coeziune, o propunere de reformare a Politicii Agricole Comune şi o propunere privind viitorul buget UE. Ne aflăm la debutul negocierilor pentru viitoarea perspectivă financiară a Uniunii Europene (2014-2020) şi este clar că aceste provocări reprezintă deopotrivă o şansă, depinde de noi să o fructificăm, dar astăzi, mai mult ca oricând, este timpul să acţionăm”.

Pentru a accesa însă aceste fonduri, trebuie să pregătim proiecte viabile încă de pe acum şi să le promovăm cât mai intens. Problema nu ar fi lipsa banilor, ci capacitatea de absorbţie.

De asemenea, asistenţa tehnică în pregătirea proiectelor va fi decisivă, şi aici lucrăm pentru identificarea de soluţii care să asigure atât calitate înaltă proiectelor, cât şi, implicit, o rată cât mai mare de reuşită a acestora.

Nu putem trece prea uşor peste discursul entuziast al lui Teodor Baconschi, ministrul nostru de externe. „Ca politician creştin-democrat şi ca membru al Guvernului, cred foarte mult în spiritul subsidiarităţii. Strategia Dunării nu este pentru guverne, ci pentru comunităţi. Această Strategie priveşte în special comunităţile locale, dar şi pe cele de afaceri, ca şi comunităţile religioase. De aceea, de la implementarea ei nu pot fi excluşi cei care gândesc, cei care fac şi cei pentru care se fac aceste proiecte! Guvernele au doar rolul de garant şi de catalizator, nu de maestru de ceremonii. Este, cred, datoria dumneavoastră să transformaţi Strategia într-un succes; noi v-am oferit instrumentul”.

Chiar dacă este „politician creştin-democrat”, el nu ezită să avertizeze asupra birocraţiei: „Structura de gestionare a Strategiei, ca şi a Strategiei UE pentru regiunea Mării Baltice, este poate aparent stufoasă. Doresc însă să evităm, pe cât posibil, birocratizarea acesteia. Am pledat şi ieri şi în alte ocazii la Bruxelles pentru o simplificare a procedurilor de accesare a fondurilor comunitare şi facem deja nişte eforturi, mai ales după apariţia Ministerului Afacerilor Europene în structura executivului, pentru a simplifica aceste proceduri şi la nivel intern”.

Şi, totuşi, banii! De unde banii? Ministrul găseşte răspunsul şi aici: „Pentru a accesa însă aceste fonduri, trebuie să pregătim proiecte viabile încă de pe acum şi să le promovăm cât mai intens. Problema nu ar fi lipsa banilor, ci capacitatea de absorbţie. De asemenea, asistenţa tehnică în pregătirea proiectelor va fi decisivă, şi aici lucrăm pentru identificarea de soluţii care să asigure atât calitate înaltă proiectelor, cât şi, implicit, o rată cât mai mare de reuşită a acestora. Există proiecte concrete iniţiate şi o listă de propuneri cu o valoare de care nu mă îndoiesc. Aş menţiona dezvoltarea porturilor „verzi” la Dunăre, crearea unei reţele a oraşelor creative, elaborarea unui Atlas integrat privind bazinul Dunării, autostrada Timişoara-Belgrad, de care s-a vorbit recent şi în cursul vizitei de stat pe care a făcut-o preşedintele Traian Băsescu în Serbia, proiectul de gestionare a riscurilor în Delta Dunării, dezvoltarea transportului de containere pe Dunăre, dezvoltarea reţelei de porturi dunărene, implementarea unor servicii de schimb de informaţii privind râurile, crearea unei reţele pentru cercetarea ştiinţifică şi a unui centru de excelenţă pentru Dunăre şi Marea Neagră. Vizăm de asemenea, de partea română, armonizarea legislaţiei pentru utilizarea carburanţilor pe Dunăre şi construirea a două poduri pe Dunăre”.

Cine vor fi beneficiarii? Ei ştiu ce li se oferă pe tavă? Ne temem că nu.

„Trebuie să avem în faţa ochilor toţi actorii, toţi participanţii, reţeaua de IMM-uri de-a lungul Dunării, comunităţile locale cu aleşii lor, dar şi cu cetăţenii lor, cu studenţii lor, cu elevii lor, cu mediul lor academic, cu reţeaua lor de ONG-uri. Avem deci tot evantaiul deschis şi sunt convins că, printr-o bună comunicare legată de Strategia Dunării, putem atinge toate capilarităţile acestui joc de echipă. Până acum nu am comunicat foarte bine, pot spune că puţini primari de pe cursul Dunării pe segmentul românesc sunt astăzi la curent cu Strategia UE pentru Regiune Dunării, deşi lor li se adresează, este foarte greu să duci informaţia într-o formă simplă şi care să se transforme şi în acţiune”, ne recomandă ministrul Baconschi.

A găsit şi formula înălţătoare, care să implice actori diverşi de dragul ideii europene: „Trebuie să folosim Dunărea ca pe o coloană vertebrală a Europei Centrale şi a Europei”.

Teodor Baconschi s-a întâlnit cu vicecancelarul austriac Michael Spindelegger, cu care a iniţiat prima Reuniune informală a miniştrilor de externe din statele riverane Dunării. Recent a fost creat un grup special de acţiune pentru aspectele financiare, cu „rezultate încurajatoare”, susţine şeful diplomaţiei române.

El a mai spus, însă, că este nevoie de sprijin substanţial din partea instituţiilor financiare internaţionale şi a sistemului bancar, pentru a finanţa proiectele ce vor fi dezvoltate în regiunea Dunării.

Baconschi a amintit cele mai importante proiecte prezentate: Centrul internaţional de cercetare pentru studierea sistemelor fluviu-deltă-mare, care va fi localizat la Murighiol, în Delta Dunării, un Centru de excelenţă pentru promovarea exporturilor, un Centru logistic pentru sud-estul Europei la Constanţa, planuri de dezvoltare urbană pentru porturile dunărene, precum cele de la Sulina sau Corabia, rute ecologice pentru turişti.

Vicecancelarul Michael Spindelegger, ministrul austriac de externe, a subliniat că este nevoie de investiţii în porturile Dunării, dând exemplul portului Galaţi, un punct cheie pentru regiune, dar a cărui infrastructură are nevoie de multe îmbunătăţiri. Este nevoie de studii de fezabilitate, pentru a evidenţia aspectele speciale pentru utilizarea Dunării. Managementul deşeurilor navelor este o necesitate şi este nevoie de o abordarea transnaţională şi eficientă a acestei probleme, spune Spindelegger.

La rândul său, ambasadorul Johannes Eigner, coordonator naţional al SUERD din partea Austriei, a subliniat importanţa menţinerii interesului cetăţenilor pentru acest proiect european şi a unei bune coordonări între aşteptările acestora şi rezultatele obţinute.

Kurt Puchinger, reprezentant al municipalităţii Viena şi coordonator de domeniu prioritar în cadrul SUERD, a subliniat necesitatea dezvoltării unei platforme intermediare între proiectele de dezvoltare pentru Regiunea Dunării şi cele legate de obţinerea finanţării, insistând asupra nevoii de îmbunătăţire a ratei de absorbţie a fondurilor europene într-un mod creativ şi eficient.

De la reţele de tineret transdanubiene, până la construirea de hidrocentrale şi crearea de porturi verzi, eficiente energetic dar şi economic, toate proiectele sunt posibile. Ne-o arată exemplul german dat de municipalitatea Ulm.

Primarul oraşului Ulm, Ivo Gönner, vorbeşte deja despre proiecte concrete. „Vrem să creăm în cooperare cu alte oraşe o reţea a tinerilor din spaţiul dunărean, fie că sunt studenţi sau angajaţi, şi să le dăm posibilitatea să trăiască câteva săptămâni în mai multe oraşe de pe Dunăre”.

Scopul este desigur să cunoască tineri de vârsta lor şi să se creeze o identitate comună în acest spaţiu. Oraşele au obligaţia de a le asigura cazare în familii pentru ca aceştia să poată rămâne acolo şi să ia contact cu realitatea locală, prin participarea la cursuri, la şcoală şi prin vizitarea locurilor de muncă ale codunărenilor lor.

Tot în acest scop, Donaucamp, tabăra care are loc din doi în doi ani la Ulm, presupune 14 zile în care sunt invitaţi tineri din întreg spaţiul danubian care discută despre muncă, cultură şi sport. „Acest evenimente vrem să le propagăm de-a lungul Dunării”, spune primarul din Ulm.

Primăria Ulm cooperează şi cu România într-un proiect de construire a unor locuinţe pe o insulă din Turnu Severin. Ideea este ca fiecare oraş de la Dunăre să construiască acolo o casă bazată pe energiile regenerabile – solară etc.

De asemenea, există o conlucrare în domeniul generării de energie prin construirea de hidrocentrale. Mai mult, germanii stabilesc contacte cu întreprinderi din macroregiunea Dunării care sunt invitate să vină şi să vadă infrastructura de cercetare şi dezvoltare din oraşul Ulm.

De partea austriacă, Markus Simoner de la ViaDonau, organismul însărcinat cu prioritatea 1a. Îmbunătăţirea mobilităţii şi multimodalităţii pe Dunăre – pe căile navigabile interioare, susţine că există mari proiecte de infrastructură, legate de căile navigabile care sunt conforme cu TEN(reţeaua trans-europeană de transport).

În România se derulează două proiecte mari: ISPA-1, doar românesc, apoi şi unul cu Bulgaria. În plus există foarte multe proiecte pentru porturi încadrate în Programul Operaţional pentru Transport.

Austria, Germania şi România au proiecte în domeniul sistemelor inteligente de transport. Via Donau este implicată de 10 ani în toate activităţile legate de îmbunătăţirea căilor navale.

„Austria este foarte interesată de această strategie a Dunării pentru că ştie că Dunărea nu poate fi îmbunătăţită de o singură ţară. Avem nevoie de cooperare, de proiecte comune. Dacă ameliorăm doar segmentul austriac, de doar 350 de kilometri, este insuficient pentru că Dunărea se întinde pe 2.800 de km, iar pe o rută de 2.400 de km este navigabilă. De aceea este logic să lucrăm împreună şi să căutăm finanţări europene”, explică Simoner.

Dar Strategia Dunării este în opinia lui încă „un bebeluş de 6 luni”, despre care nu se ştie cum se va dezvolta. „Sper însă ca ea să devină o ancoră pentru întreaga regiune. Trebuie să poziţionăm Europa mai bine ca regiune, în ciuda crizei economice. Bugetul UE 2014-2020 nu trebuie să uite de Strategia Dunării, ci s-o folosească ca pe o ancoră. Strategia este încă pe hârtie, dar vrem s-o implementăm”, spune austriacul.

 

Duşul rece al profesorului Daniel Dăianu

Profesorul Daniel Dăianu a atras atenţia că, în actualul context european financiar, atragerea de fonduri europene poate fi un proces dificil, subliniind nevoia de atragere de capital din zone terţe. Alături de avantajele menţionate, unul din beneficiile economice ale dezvoltării dunărene îl va reprezenta reconstrucţia industrială pe baze noi.

Fostul ministru de finanţe consideră că Strategia Dunării poate fi o oportunitate pentru ţările riverane fluviului, dar ea poate fi şi o daună colaterală, în contextul în care toată lumea îşi canalizează atenţia pe rezolvarea problemei din zona euro.

„Eu cred că acum este mult mai greu decât a fost în 2008 şi 2009, în prima fază a acestei crize, dar trebuie să reuşim să limităm stricăciunile. Foarte mulţi dintre dvs nu ezitaţi, pornind de la miniştri, până la oficiali guvernamentali, oameni de afaceri, să spuneţi: Strategia Dunării este o mare oportunitate. Da, dar ea poate fi şi o daună colaterală. Pentru că dacă toată lumea este obsedată de rezolvarea zonei euro şi asistarea ţărilor care suferă enorm, Grecia, Portugalia, nu vor mai fi resurse pentru Strategia Dunării, chiar dacă proiectele identificate par să aducă multă valoare. Aceasta este o chestiune şi asupra acestui aspect cred că toată lumea trebuie să mediteze şi mai ales guvernele din regiune. Pentru că guvernele din regiune sunt ale unor ţări care fac parte din zona euro şi sunt ale unor ţări care nu fac parte din zona euro. Alt pericol pe care trebuie să-l evocăm şi care a fost subliniat de ministrul Baconschi este că fracturile, clivajele în zona aceasta, în bazinul Dunării cresc şi această criză le favorizează”, a spus Dăianu.

El a făcut referire, în intervenţia sa, la o afirmaţie a cancelarului german Angela Merkel, potrivit căreia criza economică este un proces care va dura tot deceniul.

„Putem noi să căutăm multe posibilităţi de finanţare, dacă grupurile bancare-mamă îşi vor diminua expunerea, nu vor credita economiile – şi băncile austriece au o prezenţă masivă în numeroase ţări din bazinul Dunării -, vom avea o mare problemă”, a completat Dăianu.

Fostul ministru a făcut şi o corelare între necesitatea reîntineririi industriale a Europei şi implementarea acestei nevoi în Strategia Dunării, sugerând ca fiind utile şi întâlnirile între miniştrii de finanţe din ţările riverane Dunării, nu doar a celor de externe.

Strategia Dunării are nevoie de identificarea unor soluţii prin care să fie aduşi bani din afara Europei în investiţiile pe care le implică acest proiect.

„Va fi greu numai cu BEI, cu BERD-ul. Cum putem aduce bani în investiţii din afara Europei? (…) E bine să fim optimişti, e bine să ne imaginăm, să găsim oportunităţi, dar să şi avem luciditate, să privim realitatea aşa cum este, pentru că va trece timp până se va ieşi din această criză, va trebui să avem forţă să ieşim din criză. Sper ca întâlnirile dvs să ajute într-adevăr ca Strategia Dunării să nu ajungă să fie o daună colaterală şi eforturile acestea să nu fie în zadar”, a arătat Dăianu.

Singura rezervă pe care o am faţă de discursul realist al profesorului Dăianu se referă la acele „terţe pieţe”, de unde am putea aduce banii pentru Strategia Dunării.

Din America? Greu de crezut.

Din Rusia? Niciodată! Mai ales că Moscova nici măcar nu participă la acest proiect care se va lega de spaţiul extins al Mării Negre, o viziune europeană, pe care Rusia nu o poate neglija.

Atunci vor veni banii din China? Este un alt fetiş: China salvează Europa!

Dar de ce s-o salveze? Şi de ce să arunce chinezii bani pe Dunăre ca să ne fie nouă mai bine?

China a amânat deja proiectul trenurilor de foarte mare viteză. De ce ar avea bani pentru salvarea Europei?

Şi, dacă o va face, vom suporta condiţiile şi preţul?

Viorel Patrichi
Sursa: Rador.ro

Comentarea e interzisă

Subscribe to our RSS Feed! Follow us on Facebook! Follow us on Twitter! Visit our LinkedIn Profile!