Elldor.Info

Agenţie de presă şi ziar online

Dumnezeu-Fiul intră în timp şi spaţiu pentru a le sfinţi

Publicat 20:32 | 01 ian. 2012 // Spiritualitate // 2.711 vizualizări

La trecerea în anul 2012, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a vorbit despre sfinţirea timpului de către Hristos Domnul, arătând că spaţiul şi timpul sunt create de Dumnezeu pentru şi prin Fiul Său, Mântuitorul nostru Iisus Hristos:

“Întreg universul şi timpul, ca măsură a devenirii tuturor celor create, au fost create toate cele din univers  – şi timpul, şi spaţiul – în Hristos, prin Hristos şi pentru Hristos, după cum ne spune Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Coloseni şi Sfântul Evanghelist Ioan în evanghelia sa.

Deci, întreaga lume a fost creată în Hristos, pentru Hristos şi prin Hristos.

De aceea, Sfânta Scriptură ne spune că prin Iisus Hristos au fost create şi veacurile, adică timpul ca interval între Creator şi creatură şi spaţiul ca interval între Creatorul mai presus de spaţiu şi oamenii care trăiesc în spaţiu.

Părintele Stăniloae ne spune că timpul şi spaţiul sunt intervalul libertăţii noastre de a răspunde sau nu lui Dumnezeu, Cel mai presus de timp şi mai presus de spaţiu, dar Care, din iubire pentru oameni şi pentru mântuirea lor, intră în timp şi spaţiu ca pe noi să ne înveşnicească, să ne facă părtaşi la viaţa nelimitată spaţial şi netrecătoare din punct de vedere al timpului.

Deci, veacurile s-au făcut prin Hristos şi Hristos sfinţeşte veacurile.

Întreg universul a fost făcut de Dumnezeu Tatăl prin Fiul şi pentru Fiul, adică întreaga creaţie.

Dar, Fiul intră în timp şi spaţiu ca să sfinţească timpul şi spaţiul.

Sărbătorile sunt timp sfinţit, nu timp pierdut, pentru că în ele ne unim cel mai mult cu Dumnezeu Unul Născut.

Spaţiul sacru al Bisericii este locul cel mai favorabil pentru întâlnirea cea mai intimă cu Dumnezeu cel Veşnic, Netrecător şi Nevăzut, dar în mod real prezent în Biserica Sa. Deci, iată că anii de la Hristos încoace se numesc anii mântuirii”.

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a mai subliniat şi valoarea timpului pentru mântuirea oamenilor:

Timpul are un sens şi anume sensul timpului este ca în timp oamenii să poată dobândi viaţa cea veşnică mai presus de timp.

De aceea, Sfântul Ioan Gură de Aur zice: Ce folos de pe urma acestei vieţi pământeşti, dacă în ea nu căutăm viaţa cerească netrecătoare.
Deci, timpul vieţii pământeşti este timpul mântuirii, timpul sfinţirii vieţii noastre. Biserica sfinţeşte timpul prin rugăciune şi prin fapte bune.

De aceea într-o zi noi avem mai multe ceasuri de rugăciune. Ceasul întâi, al treilea, al şaselea, al noulea şi împreună cu Vecernia, Utrenia şi Miezonoptica formează cele Şapte Laude.

Deci, sfinţim fiecare zi prin rugăciune, prin rugăciunile Bisericii în Biserică, prin rugăciunile de acasă, când şi un colţişor orientat spre răsărit din casa noastră devine un fel de altar şi acolo ne rugăm dimineaţa şi seara şi tot în casă ne rugăm înainte şi după servirea meselor şi înainte şi după începerea unei activităţi.

Astfel, împletim sfinţirea timpului prin rugăciune, cu sfinţirea timpului prin faptele bune pe care noi le săvârşim cu ajutorul harului lui Dumnezeu.

În acelaşi timp, viaţa noastră este şi viaţa în care cădem în păcat şi ne ridicăm din păcat. Cădem în păcat prin neglijenţă, nepăsare, nelucrare, neatenţie şi lenevire. Ne ridicăm din păcat prin pocăinţă, prin spovedanie, prin cererea iertării păcatelor şi prin împărtăşirea cu Sfintele Taine ale lui Hristos Împăratul cel fără de moarte.

Iată că timpul mântuirii este şi timpul ridicării, timpul rodirii şi timpul unui început nou.

De aceea, Sfinţii Părinţi spun celui care se pocăieşte “pune început nou în viaţa ta”.

Fiecare început de an este şi un posibil început nou în viaţa noastră, un început de creştere duhovnicească mai intensă, un început nou pentru a face mai mult bine, pentru a fi mai iertători, mai râvnitori, mai doritori de Dumnezeu şi de fapte bune.

De aceea, noi avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu ca să sfinţim timpul. Sfinţirea timpului nu se face doar printr-o crispare a voinţei, ci printr-o cerere a ajutorului lui Dumnezeu.

Nu putem face nimic bun fără ajutorul lui Dumnezeu, de aceea la început de an avem nevoie de rugăciune, după ce am mulţumit lui Dumnezeu pentru binefacerile primite în anul trecut şi în primul rând pentru darul vieţii, îi cerem ajutor şi binecuvântare pentru Noul An.

Îi cerem să binecuvânteze cununa anului în care am intrat.

În felul acesta, rugăciunea de la miezul nopţii sau de la trecerea dintre ani este una foarte ziditoare de suflet. Ea a început să prindă practică la noi mai ales când s-a serbat mileniul al doilea, la trecerea dintre anii 1999 spre 2000 şi dinspre 2000 spre 2001.
Această sfinţire a timpului este subliniată prin rugăciunea de la miezul nopţii, la trecerea dintre ani. Noi am avut Privegherea, Vecernie şi Utrenie, ca pregătire pentru sărbătoarea mare a praznicului Tăierii împrejur cea după Trup a Mântuitorului Iisus Hristos”.

Preafericirea Sa a evidenţiat atitudinea adevăratului creştin faţă de începerea Noului An:

“Întrucât, de la o vreme încoace, mulţi creştini uită de datoria de a sfinţi timpul şi petrec trecerea dintre ani ca un fel de sărbătoare excesiv de materialistă, mai mult la nivelul simţurilor decât la nivelul spiritului, a fost nevoie de o atitudine creştină faţă de Revelion.

Cuvântul şi practica provin din limba franceză şi înseamnă să ne trezim, să priveghem, nefiind vorba de o priveghere de rugăciune.

Adevărata atitudine creştină este aceea că şi atunci când ne bucurăm trebuie să avem în vedere faptul că mai întâi lucrul tău să-l începi cu Dumnezeu.

De aceea, creştinul adevărat nu aşteaptă Revelionul doar ca să mănânce şi să bea, ci mai întâi aduce mulţumire lui Dumnezeu pentru anul care a trecut şi cere ajutorul Lui pentru anul în care intrăm”.

În finalul cuvântului Său, Preafericitul Părinte Patriarha Daniel a arătat importanţa calendarului Bisericii Ortodox Române şi a Ceaslovului pentru sfinţirea timpului de către fiecare creştin:

“Să ne ajute Bunul Dumnezeu ca să sfinţim timpul şi să simţim bucuria prezenţei lui Hristos, Împăratul Veacurilor, în fiecare ceas al vieţii noastre, în fiecare zi şi în fiecare lună, după cum ne arată şi calendarul Bisericii Ortodoxe.

Ecranul prin care noi privim Împărăţia Cerurilor este calendarul.

În calendar vedem, în fiecare zi, unul sau mai mulţi sfinţi sau sărbători ale Mântuitorului şi ale Maicii Domnului.

Prin aceasta învăţăm de la sfinţi cum să trăim timpul vieţii noastre pe pământ, cu gândul la Hristos, împlinind voia Lui, în rugăciune şi fapte bune.

Deci, Ceaslovul şi calendarul sunt pentru noi cei doi mari dascăli ai sfinţirii timpului”.

Elldor.Info

 

Comentarea e interzisă

Subscribe to our RSS Feed! Follow us on Facebook! Follow us on Twitter! Visit our LinkedIn Profile!