Elldor.Info

Agenţie de presă şi ziar online

Victor Cobzac – artistul culorilor şi al cuvintelor (interviu)

Publicat 09:50 | 09 ian. 2012 // Cultură, Interviu, Republica Moldova // 2.385 vizualizări

Victor Cobzac în dialog cu Olga Pârău

Dacă veţi dori să aflaţi mai multe despre Victor Cobzac, trebuie să-i întrebaţi pe studenţii lui, pe fiicele lui sau pe nepoţica Magda. Magda îi spune “Bune.u”, nu poate încă pronunţa “l” şi “r”. Dar îi place să se topească în ochii bunelului. Fetele sale îl adoră. La fel şi studenţii.
El, însă, vorbeşte puţin despre sine.
Despre Victor Cobzac pot fi aflate mai multe din picturile şi poeziile sale.

În 2011 a publicat prima sa carte de poezii, “Întoarcerea stelelor”.

– De ce “Întoarcerea stelelor” ?
– Denumirea iniţială a fost “Aşchii de timp”, dar am ajuns cu ajutorul Zinei Izbaş la ceea ce este scris pe copertă.

– Daţi-mi o definiţie a stelelor.
– Stelele sunt gândurile mele pe picior de poezie. În această carte stelele s-au întors cu faţa spre mine.

– Scrieţi poezie de multă vreme. De ce tocmai acum publicaţi prima carte?
– Am deja a doua carte, trebuie să o ilustrez, se va numi “Prologul iubirii”. De data aceasta, voi rămâne la denumirea mea. Prima carte a fost dedicată părinţilor, trecuţi în altă lume, este o carte calculată, plină de casa părintească, de prispa casei, părinţi, scene din timpul când erau în viaţă. Din păcate, la editare totul se propteşte din cauza finanţelor.

Dumnezeu a fost generos cu Victor Cobzac, la naştere i-a adus mai multe daruri. Părinţii săi le-au păstrat şi nutrit, astfel încât la un moment dat să devină un tânăr chipeş, un vlăstar al neamului înzestrat cu diverse talente.

Victor Cobzac, „Muze”, u/p, 81x69, 2001

– Talentul este un dar divin. Cel care îl primeşte se simte ales sau este un dar chinuitor?
– Mai mult chinuitor. Anna Pavlova spunea că un artist trebuie să ştie totul despre dragoste şi să înveţe a trăi fără ea. Ştii că are dreptate?! Nu-i uşor să faci Artă, chiar şi atunci când ai ce le spune semenilor. Pentru că a îmbrăţişa frumosul este o onoare, a-l înţelege este o divinitate, iar a-l dărui celor ce te înconjoară e o necesitate vitală, care mai devreme sau mai târziu iese din albia firescului, răspândind fiorul etern cu care respiră doar artistul.

Din “Întoarcerea stelelor” desprind crâmpeie de amintiri dulci şi vise ce aparţin artistului Victor Cobzac.

OCHII MAMEI

Mama mea frumoas-a fost,
Nu-i găsesc asemănare,
Au muncit la chipul ei
Dumnezeu şi mândrul Soare
Cel-de-Sus i-a dat răbdare,
Suflet mult în tot şi-n toate,
Soarele i-a dat căldură
Şi un car de bunătate.

CU MÂINILE SUB CAP

M-am culcat pe-un braţ de stele,
Şi-am pus mâinile sub cap,
Visând ochii mamei mele,
Fără dânşii… ce mă fac?
Sunt adânci, dar… mititei,
Am crescut… nu-ncap în ei.

OCHII LUI TATA

În ochii lui Tata…
Marea cerului s-a revărsat,
O herghelie de stele
Seninul le-a tulburat,
De parcă un cineva
În oglinda netă a apei,
Cu o pietricică a aruncat
Încreţindu-le albastrul
Plin de sinceritate.

Victor Cobzac, „Sub clar de luna”,u/p, 73x65, 2001

– Credeţi că suntem doar noi în Univers sau mai există şi alte făpturi?
– La sigur că mai există cineva… Este mai greu de dovedit.

– Ce Vă face fericit?
– VIAŢA!

OCHI FERICIŢI

Eu n-am văzut ochi
Mai senini ca ai mamei
Şi nici mai obosiţi
Decât ochii tatei,
Dar nici mai fericiţi…
N-am văzut până atunci:
Tocmai mă născusem eu.

– Cum Vă trece timpul?
– Îmi număr paşii pentru a exista între două instituţii: Liceul Academic de Arte Plastice “I. Vieru” şi Universitatea Tehnică a Moldovei. Aceste două instituţii plus Căminul 13, apartamentul 411, sunt casa mea. Vara plec pe câteva săptămâni la Ungheni, la baştină, unde am o casă ridicată cu mâinile mele, a părinţilor şi a celor două surori ale mele. Este locul unde mă reîntorc mereu. Am două fiici minunate, Oxana şi Irina, şi o dulceaţă de nepoţică, Magda. Studenţii şi liceenii îmi ocupă aproape tot timpul, lucrez şi sâmbetele, scriu mereu, poate chiar mai mult decât pictez şi desenez. Scrisul a devenit pentru mine o boală, am material pentru vreo 15 cărţi, trebuie doar să reuşesc să le public. M-am obişnuit cu modul de viaţă pe care-l duc, îmi lipseşte doar timpul, nu-mi ajunge catastrofal.

Victor Cobzac, “Vis înterupt”, u/p, 73x65, 2000

Închei acest interviu cu o invitaţie a artistului Victor Cobzac. Dacă o acceptaţi, puteţi pătrunde în lumea sa cu miros de cafea proaspăt făcută, unde este loc de generozitate, voie bună, emoţii şi sentimente. Un loc unde Viaţa este respectată.

INVITAŢIE

La o ceaşcă de cafea
Invit Luna şi o stea,
Celelalte dacă vor
Pot să-i vină în ajutor,
Un mesaj, în el o veste,
Locuri sunt, cafea mai este,
Un cuvânt de voie bună,
Şi-aşa-n fiecare lună.

Olga Pârău
Elldor.Info

Victor Cobzac, Triptic, “Urme pe cer”, u/p, 71x66, 65,5x65,5, 71x66, 2000

Comentarea e interzisă

Subscribe to our RSS Feed! Follow us on Facebook! Follow us on Twitter! Visit our LinkedIn Profile!