Elldor.Info

Agenţie de presă şi ziar online

Mircea Druc: „Ucraina vrea să se extindă în Moldova şi Transnistria” (interviu)

Publicat 00:14 | 08 mart. 2012 // Interviu, Opinii, Radar, Republica Moldova // 2.247 vizualizări

Imediat după Crăciunul de anul trecut, în aşa numita republică Transnistria au avut loc alegeri. Din cauza sărbătorilor şi apoi a evenimentelor de la noi, scrutinul separatiştilor a trecut neobservat.

Cert este că Igor Smirnov şi Vladimir Antiufeev (şeful securităţii nistrene, implicat în crime în Letonia în 1990) au părăsit puterea după mai bine de 20 de ani. ”Preşedinte” a fost ales Evgheni Sevciuk, un fost miliţian de origine ucraineană.

captură video basarabeni.ro

Fostul premier al Moldovei dintre 1990 şi 1991, Mircea Druc, a descifrat, în exclusivitate pentru „Jurnalul Naţional”, schimbarea de garnitură de la Tiraspol.

În viziunea domniei sale, e vorba despre o tentativă de extindere a sferei de influenţă a Ucrainei, chiar în dauna Rusiei, asupra Transnistriei şi chiar a întregii Republici Moldova.

– Jurnalul Naţional: Aţi locuit la sfârşitul anilor 80 ai secolului trecut la Cernăuţi, parte a RSS Ucraineană. Se manifesta atunci naţionalismul ucrainean?

– Mircea Druc: Da, şi încă cum. Noi, românii, ca şi polonezii, evreii sau ruşii eram consideraţi ca un fel de duşmani ai noului val naţionalist ucrainean.

Cu toate că nu eram aşa, eram văzuţi ca un factor de rusificare, pentru că la noi, limba de comunicare cu autorităţile era rusa, nu ucraineana.

Eu eram cadru universitar şi voiau să mă oblige să ţin cursurile în ucraineană, limbă pe care nu o ştiam, nu în rusă.

– Şi acum mai persistă tensiunile ruso-ucrainiene? Ce rol are Transnistria în toată povestea asta?

– Problema nu e aşa de simplă. Un factor major de tensiune e Crimeea, unde sunt 75% ruşi.

Chiar am vorbit cu un fost consilier al lui Boris Elţin, de curând, care mi-a spus că la Crimeea nu se renunţă.

Transnistria e văzută de ambele părţi ca o placă turnantă, cu un rol economic important.

Ucrainienii, unii dintre ei, au teorii halucinante. Zic că mare parte din Belarus e a lor, ca şi Transnistria, Basarabia, ba chiar o parte din Moldova care ţine de Republica România. Vor şi Caucazul de Nord de la ruşi. Spun că numele oraşului Galaţi vine de la Galiţia, deci oraşul e al lor.

– Pe fostul preşedinte al ”republicii nistrene” îl cunoşteaţi din anii 80? Ce învârtea atunci Igor Smirnov?

– Da, îl ştiam. Era directorul uzinei mecanice din Tiraspol. Făcea jocul complexului militar industrial sovietic, de asta a stat 20 de ani la putere în Transnistria. El a fost un fel de ”tehnocrat”, care avea mare influenţă locală.

În 1990, pe teritoriul Transnistriei era armament în valoare de patru miliarde de dolari. Complexul militar-industrial sovietic, care era mai puternic chiar decât Gorbaciov, s-a decis să ţină în mână acest arsenal, să nu ajungă la moldoveni sau la ucrainieni.

Mafia în jurul complexului a fost aşa de puternică încât a reuşit să învingă şi structurile militare ruse.

Când au venit la şefia Armatei a 14-ea generalul Lebed şi colonelul Bergman şi au intrat în conflict cu Smirnov şi Antiufeev, au câştigat cei din urmă. Lebed a ajuns la Krasnoiarsk, unde a căzut cu elicopterul. Smirnov a fost un om de legătură pentru afacerile complexului militar-industrial, care a vândut ce voiau ăia să vândă.

Am citit din presa rusă că din Transnistria au dispărut patru instalaţii de tragere specială, care au efectul unor bombe atomice fără radiaţii. Unde au ajuns, numai Dumnezeu ştie.

– Ce o să se aleagă de Smirnov şi Antiufeev? Există vreo şansă să plătească pentru morţii din conflictul transnistrean sau pentru abuzurile făcute?

– Posibil să ajungă nişte simpli pensionari. Ruşii nu ştiu câtă încredere mai au în el, încercase să se apropie de ucrainieni.

Tactica ucrainienilor e să refacă, prin Evgheni Sevciuk, statul moldovenesc şi apoi să pună mâna pe toată Basarabia. Aici e un mare pericol.

Problema e aşa. Transnistria avea în 1990 700.000 de locuitori. Azi mai sunt 500.000 oficial, dintre care 200.000 plecaţi la muncă peste graniţe. Dintre cei 300.000, cât o mahala a Bucureştiului, 162.000 au votat cu Sevciuc, adică mai toţi etnicii ucrainieni din Transnistria şi alţii.

Cred că vor glisa spre Ucraina mai mult decât spre Rusia.

Dar mai cred că Ucraina vrea mai mult, să-şi extindă influenţa asupra Basarabiei. În 1990 doreau la fel, nu au vrut să ne dea nici măcar în concesiune o parte din portul Reni, ca să avem ieşire la mare. Voiau să ne izoleze şi să ne controleze.

Toma Roman Jr
Jurnalul Naţional

Comentarea e interzisă

Subscribe to our RSS Feed! Follow us on Facebook! Follow us on Twitter! Visit our LinkedIn Profile!