Elldor.Info

Agenţie de presă şi ziar online

Stupul bezmetic

Publicat 20:20 | 13 apr. 2012 // Accente Info, Elldorscop, Radar, România, Ştiinţă // 3.985 vizualizări

Foto: Viorel Patrichi

Se ştie că albinele au o ierarhie perfectă. Pentru ele, rigoarea este prima natură. Altfel nu ar putea supravieţui. Fiecare îşi cunoaşte locul în ştiubei, nu face nimeni doar ce-l taie capul, ca să nu dispară marea familie. Adaptarea la mediu a dus rigoarea la rafinament. „Pietrifică unul în sclav, altu-n împărat”, spunea Eminescu. La oameni, sclavul poate ajunge împărat, rar, dar nu este imposibil. La albine, ghilotina destinului nu iartă.

Şi totuşi, accidente „sociale” au loc şi la ele, nu numai la oameni. Matca poate degenera şi atunci ucide tot puietul. La rând. Ca într-un delir.

Într-un târziu, luptătoarele o omoară şi pe ea, chiar dacă e prea târziu. Apoi se înfruptă şi ele cu lăptişor pentru matcă, le cresc ovarele şi încep să depună ouă. Fiecare se vede apoi regină, aşa cum orice prost crede că poate conduce pe timp de anarhie socială… Atunci, stupul este bezmetic – bez matki. Este un stadiu avansat al stupului orfan, când au apărut albine ce depun ouă. Toate albinele sunt bătrâne. Şi din ouăle lor ies cel mult… trântori. Nu oricine poate să conducă fiindcă nu este o treabă uşoară. Oricând, te pot ucide gărzile…

„În general, dacă ai un stup bezmetic, e mai bine să-i dai sulf pentru că se acceptă foarte greu o matcă străină. Dacă vrei neapărat să-l salvezi, trebuie să-i dai o matcă. Familia bezmetică acceptă foarte greu o matcă pentru că albinele depun deja ouă. Este o degenerare în interesul speciei fiindcă din acele ouă ies numai trântori. Si aceste familii vor produce trântori până târziu toamna. Dacă sunt mătci care au nevoie să se împerecheze la alţi stupi, se folosesc aceşti trântori pentru salvarea speciei. Totul este calculat la albine”, ne lămureşte Adrian Siceanu, directorul Institutului de Cercetări pentru Apicultură de la Băneasa, Bucureşti.

Uneori, albinele din stpul bezmetic acceptă totuşi o matcă străină şi stupul poate fi salvat. Trebuie să scuturi însă albinele nărăvite la conducere undeva mai departe fiindcă, dacă au ovarele dezvoltate, nu mai pot zbura. Rămân acolo şi mor.
Iar stupul va fi salvat.

De unde concluzia că nu oricine poate conduce, dar când ştiubeiul oamenilor rămâne bezmetic şi toţi nefericiţii cred că pot ajunge regi, atunci începe dezastrul.
Cine va da cu sulf?

Unicat în Europa: o asociaţie cu institut de cercetări propriu

Ioan Fetea (centru)

Şi ce de poveşti au prisăcarii…
Într-o perioadă în care aproape toată cercetarea ştiinţifică din agricultură a fost făcută praf, Asociaţia Crescătorilor de Albine are un institut de cercetare propriu. Nu intrăm în detalii, esenţial este doar că institutul de la Bîneasa s-a salvat, comparativ cu altele. De exemplu, comparativ cu Institutul de Cercetare pentru Sericicultură…

Ioan Fetea, preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Albine din România, spune că Asociaţia lui funcţionează din 1958, că este singura cu acoperire naţională. „Activăm în Institutul de Cercetare Apicolă, avem un Combinat Apicol care produce faguri, povesteşte domnul inginer Fetea. Achiziţionăm produsele de la apicultori. Mierea nu are de suferit privind vânzarea. Asociaţia deţine 60% din totalul de 36.000-40.000 de apicultori din toată ţara. România are acum 1.300.000 de familii de albine. Produce 20.000 de tone de miere anual şi ocupă astfel locul al patrulea în Europa. Consumul anual în România este de 400-500 grame de persoană. În Europa, consumul este de 1,5-2,5 kg de persoană. Nordicii consumă 3 kg”.

Apicultorii beneficiază de fonduri europene – cei care ajung la ele! – dar au şi necazuri.
Nu s-a acceptat mierea în şcoli, s-a preferat mărul. Au probleme cu tratamentele fito-sanitare, fiindcă fermierii ceilalţi „uită” să anunţe când stropesc culturile şi albinele mor. Au apărut plante modificate genetic şi printr-o hotărâre, din toamna lui 2011, a Curţii Europene de Justiţie, se interzice mierea cu polen de la porumbul modificat genetic MON 810.
O asemenea miere nu se va primi la export, aşa cum nu se admit nici antibioticele în tratamente. Prisăcarii au îmbătrânit şi tinerii noştri preferă să plece în Italia.

România are încă o natură curată, însă perspectiva este destul de sumbră din cauza ierbicidelor şi pesticidelor aduse gratuit, dar interzise în UE. Modificările climatice, importurile de miere – 1000 de tone miere importată, fără să specifice originea, se amestecă apoi cu mierea din România, iar consumatorul este minţit. Congresul Apimondia de la Buenos Aires din toamna lui 2011 a acordat medalia de aur pentru mierea de salcâm din România.

Adrian Siceanu, un îmblânzitor al veninului

Expunerea lui Adrian Siceanu, director ştiinţific la Institutul de Cercetări Apicole, ar merita prezentată integral la televizor. Ar fi de cert interes şi utilitate pentru mulţi români. Un elogiu pentru rigoarea din lumea acestor fiinţe care înţeleg perfect „democraţia pe verticală”. Aşa cum mai visează unii să facă state sociale. Păcat că pierdem la rigoare.

„Albinele recoltează nectarul şi produc din ea mierea. Nectarul este un suc dulce, format din zaharoză. Albina are 100 mg şi ea transportă în guşă 70 mg de nectar, adică două treimi din greutatea proprie. În capul albinei sunt două glande hipofaringiene, care secretă nişte fermenţi ce transformă nectarul în miere. Albinele scindează dubla moleculă a zaharozei în fructoză şi glucoză, apoi reduc apa. Mierea are 18% apă”, explică directorul Siceanu.
După care ne arată cum se face descăpăcirea fagurelui, cum se scoate mierea la centrifugă. Şi cât de bună este mierea de căpăceală. Iar curiozităţile – pentru necunoscători – vin la rând.

Glandele cerifere secretă ceara pentru faguri. Orice familie de albine ar face acelaşi lucru în scorburi. Omul a construit rama mobilă, cea mai subtilă capcană, pe care se fixează o foiţă de fagur artificial, Şi albinele încep să construiască pe el pentru noi.

Pentru a produce 1 kg de ceară, au nevoie de 5 milioane de solzişori de ceară. Fagurele este una din cele mai perfecte şi rezistente structuri artitecturale fiindcă fiecare celulă este hexagonală. Unei celule de o faţă îi corespund pe cealaltă faţă 3 celule. Într-un fagure se adună cam 3 kg de miere. Pentru a produce 1 kg de ceară, albinele consumă 3 kg de miere şi 1 kg de polen.

O nebunie: dansul spre Soare

Din vechime, modul în care e organizată viaţa socială a albinelor, atât de ordonată în jurul mătcii, a fost o mare enigmă. Până de curând, nu se cunoştea mai nimic despre modul de comunicare între albinele lucrătoare. Ele îşi transmit informaţiile despre flori în ritm de… dans. Să ne imaginăm ce ar însemna dacă oamenii ar munci dansând sau ar dansa muncind. Nu ca în Cuba lui Fidel, cu anecdota „Trabajo si, rumba no!”. Dimpotrivă, un dans tematic şi metodic, ca în neolitic.

„Albinele au dezvoltat cel mai bun sistem de orientare din lumea animală”, ne asigură directorul Adrian Siceanu. În 1973, austriacul Karl von Frisch a luat Premiul Nobel pentru descifrarea modului de comunicare la albine. După un studiu de peste 40 de ani! Albinele se orientează după repere extrem de sigure: soarele, îl văd şi în nori, văd la o lungime de undă de 360 de nanometri, văd şi în spectrul ultraviolet. Omul vede la 500 de nanometri. Sistemul de orientare se bazezază pe dansul albinelor. Dacă sursa de hrană este la maxim 5 km, dar e de preferat să nu alerge mai mult de 2-3 km. Albina se întoarce în stup şi, prin „dansul mobilizator balansant”, transmite celorlalte albine direcţia, distanţa şi specificul hranei, aroma etc.

Dansul are o formă de ou turtit. Punctul de sus de pe speteaza ramei reprezintă soarele. Albina pleacă din punctul Soare şi face un semicerc în jos, se întoarce pe linia mediană, face al doilea semimerc şi se întoarce pe linia mediană în acelaşi punct şi repetă semicercul. Repetă dansul şi se întoarce mereu pe linia mediană.

Dansul se face în raport cu unghiurile solare. Dacă sursa de hrană e pe direcţia Soarelui şi în faţa stupului, linia mediană a cercului este perpendiculară pe speteaza superioară. Dacă sursa de hrană se află în spatele stupului, în direcţie opusă, linia mediană este orientată spre speteaza inferioară a ramei. Orice altă direcţie este indicată de albină prin modificarea acestui unghi al medianei cu speteaza.
Deci albina are trei repere esenţiale: Soarele, stupul şi punctul în care se află hrana. Dacă sursa de hrană este la 45 de grade lateral dreapta faţă de Soare, atunci linia mediană este deviată faţă de verticală pe speteaza punctului Soare cu 45 de grade spre direcţia în care se află sursa de hrană.

„Se numeşte dans mobilizator balansant pentru că pe linia mediană, albinele balansează cu abdomenul. Cu cât distanţa până la punctul de hrană este mai mare, cu atât balansurile sunt mai multe. În acest timp, celelalte albine din stup ating cu antenele această albină care transmite informaţia, preiau informaţiile privind locul hranei, aroma sursei de hrană depistate. Acest lucru permite albinelor să meargă la obiectiv cu o precizie foarte mare – de metri, centimetri – de la stup şi până la distanţe de câţiva kilometri pentru a identifica sursa de hrană.

Dacă sursa de hrană este aproape, albina execută un dans mai simplu. Nu mai face un dans complex, nu mai indică şi unghiul. Face un cerc, arătând că în apropiere se află sursa de hrană”, explică profesorul Siceanu.

Polenul – sursa de proteine

Cea mai fanstastică adaptare o atestă polenizarea. Albinele sunt creaţia florilor pentru polenizarea lor încrucişată. Mierea este sursa energetică. Albinele nu ar putea să trăiască doar cu miere, au nevoie şi de proteine. Polenul este hrana proteică, prin care se face dezvoltarea corporală. Albina combate astfel consangvinizarea plantelor şi este principalul factor al biodiversităţii pentru flora spontană şi pentru flora cultivată.

Albinele recoltează polenul pe picioruşe, îi adaugă nectar şi formează ghemotocacele de polen – 12 mg împreună. Într-un miligram de polen sunt 15.000 de celule sexuale masculine. La intrarea în stup se fixează colectorul de polen. Are un sertăraş în care cade polenul, o sită prin care cade polenul şi placa activă cu orificii de 5 mm. Când albina trece prin orificii, polenul se agaţă de marginile orificiului şi polenul cade prin sită în sertăraş. Polenul are culori şi nuanţe diferite.

O albină care iese la zbor va vizita numai o specie florală – fidelitatea faţă de floare. „Adaptarea este certă şi fără eroare. Când nu mai găseşte această floare, trece pe altă specie florală. Albina ştie mai bine ca oamenii că plopul nu face pere şi răchita micşunele.
Nu duce polenul dintr-o parte în alta”.

Aşa cum nectarul este prelucrat în miere, polenul e transformat în păstură. Păstura are culori diferite fiindcă e adunată de la specii florale diferite. Albinele tasează polenul cu capul în celule pentru eliminarea aerului şi îi adaugă fermenţi lactici şi alţi fermenţi. Practic, însilozează polenul, altfel polenul s-ar strica. Aşa cum fac văcarii cu porumbul de siloz, dar mai elaborat.

Lăptişorul de matcă

Mai corect, lăptişorul pentru matcă este un produs de secreţie glandulară. În capul albinei există două glande hipofaringiene. Lăptişorul este hrana administrată de albine larvelor de albine lucrătoare în primele 3 zile de viaţă şi reginei pe tot parcursul vieţii, adică maxim 5 ani. Albinele trăiesc 30-40 de zile în sezon şi mănâncă numai miere şi păstură.

Larvele de albină lucrătoare sunt preluate prin tehnologie specială dintr-un fagure cu lanseta de transvazare şi se introduc în celule artificiale. Celulele se fixează în rame de creştere, care se introduc într-o familie orfană. Familia orfană va hrăni aceste larve cu lăptişor de matcă din dorinţa de a-şi creşte o nouă matcă. Prisăcarul recoltează lăptişorul în ziua a treia de la transvazare, când într-o astfel de celulă există cam 250 mg de lăptişor de matcă. De la 4 botci, se recoltează un gram de lăptişor. Aceeaşi tehnologie se aplică şi în cazul mătcilor selecţionate împerecheate. Institutul de la Băneasa e specializat în obţinerea mătcilor selecţionate împerecheate, pe care le vinde.

Lăptişorul de matcă e secretat de albinele tinere, care au doar 5-10 zile. Materia primă este polenul. Albinele mănâncă polen, îşi dezvoltă glandele hipofaringiene, apoi secretă lăptişor.

Şocuri electrice pentru veninul de albină

Este tot un produs proteic, obţinut tot din polen. Recoltat printr-o tehnologie pusă la punct de Institutul pentru Cercetare Dezvoltare pentru Apicultură. Tehnologia permite recoltarea veninului, fără moartea albinelor. O grilă de recoltat veninul are o reţea electrică, alimentată cu impulsuri electrice de la un generator electric. Pe reţeaua electrică se fixează elementul de recoltare: un geam, pe care s-a pus o peliculă de plutex, un plastic special, care nu reţine acul albinei. Albina nu va muri. Grila de recoltat venin se fixează la urdiniş. În urma impulsului electric, albina electrocutată înţeapă membrana şi veninul se prelinge pe geam, fără ca acul să se rupă. Veninul se usucă pe sticlă şi se răzuieşte cu mască de protecţie fiindcă este un produs foarte periculos.

Albinele secretă veninul prin două glande. Veninul uscat are 0,1 mg. Pentru a obţine 1 gr de venin pulbere, este nevoie de 10.000 de înţepături. Veninul de albină are melitină cu acid formic.

Antibioticul stupului

Propolisul este un produs cu o compexitate deosebită. Este antibioticul stupului. Albinele recoltează răşinile de pe mugurii arborilor şi de pe lăstarii tineri. Ele amestecă răşinile cu ceară şi rezultă propolisul care conţine antibiotice, acizi flavonoizi. Albinele îl depun între rame, pe pereţii stupului, etanşeizează podişorul stupului.
Albinele folosesc propolisul pentru poleirea celulei înainte de a depune puietul. Ele creează astfel un mediu aseptic.

Viagra dacilor

Apilarnilul este conţinutul larvelor de trântori, înainte de căpăcire. Este corpul în dezvoltare al trântorului. Apilarnilul a fost inventat de Nicolae Ilieşu, un apicultor care a pus la punct tehnologia. Larva conţine toată hrana necesară pentru dezvoltarea trântorului. Larva are testicule aproape complet dezvoltate.
Din punct de vedere energetic şi proteic, este un produs extrem de complex. A fost folosit în două tipuri de produse în România – apilarnil simplu şi apilarnil potent pentru stimularea potenţei.
S-a produs până în 1989, la indicaţia partidului, pentru a stimula creşterea demografică. De aceea, s-a permis punerea pe piaţă a apilarnilului potent. Era viagra dacilor…

Viorel Patrichi
Pentru Elldor.Info

Comentarea e interzisă

Subscribe to our RSS Feed! Follow us on Facebook! Follow us on Twitter! Visit our LinkedIn Profile!