Elldor.Info

Agenţie de presă şi ziar online

Cercul legilor absurde

Publicat 02:49 | 20 mai 2012 // Opinii, Radar, Social, Spiritualitate // 1.175 vizualizări

pixdaus.com

Pr. Ioan Valentin Istrati

Există legi peste tot în lume. Ele sunt date de oameni şi fără ele viaţa comunitară ar fi imposibilă. Şi aceasta pentru că există o permanentă discrepanţă între drepturile pe care credem că le avem şi drepturile celorlalţi.

Libertatea mea se sfârşeşte acolo unde începe libertatea celuilalt. Într-o cultură occidentală a individului, în care „infernul sunt ceilalţi”, lumea mea este într-o permanentă coliziune cu lumile celorlalţi.
Conştiinţa apartenenţei la aceeaşi familie a umanităţii a devenit conştiinţă afectată a unicităţii mele ca individ, care întrece orice măsură în exercitarea libertăţii sale.

Să luăm un exemplu. Sunt liber să ascult muzică. Vreau să ascult muzică tare. Însă dacă locuiesc într-o comunitate (sat, oraş, bloc etc.), muzica mea îi poate oripila sau exaspera pe vecinii mei.
Limita libertăţii mele de a asculta muzică este acolo unde nu deranjează pe ceilalţi care doresc să doarmă, să aibă linişte într-un cuvânt.
Orice abuz dintr-o parte sau din cealaltă – interdicţia ascultării de muzică sau muzica dată la maximum – este generator de conflicte, suferinţă, moarte, de orice fel.
Interdicţia se combină cu nesimţirea, dictatura cu mitocănia, haosul cu regula draconică.

Legile devin legi nu atunci când sunt promulgate de un conducător, ci atunci când, după multe decenii de la intrarea în vigoare, îşi vădesc caracterul lor generator de armonie, progres, lumină pentru aproapele.
Constituţiile cele mai bune sunt cele mai vechi, pentru că au trecut prin probele de foc ale războaielor, conflictelor, sărăciei, foametei, crizelor şi s-au vădit efectiv pentru binele lumii.

Există însă societăţi cu defecte sistemice uriaşe, generate în general de anomalii politice semnificative: dictatură, huntă, haos, insolvenţă etc.

În aceste cazuri există legi care în loc să deschidă perspective ale binelui, constrâng şi anulează libertatea esenţială a individului, plafonează şi imbecilizează, transformă persoana în individ, cifră socială sau marionetă.

Comunismul – ca monstruozitate a istoriei recente – a adus mulţime de exemple de acest fel.

Pentru democraţiile tinere, abia ieşite din negurii dictaturii, este foarte greu să se adapteze la principiul fundamental al oricărei societăţi: binele tuturor membrilor ei. Unele legi pot fi strâmbe din naştere, altele să nu mai corespundă noilor dezvoltări, iar altele să conţină, sub masca bunelor intenţii, otrava suferinţei.

Să luăm la întâmplare legea prin care toate automobilele trebuie să circule cu 50 km la oră în localitate, motiv de disperare pentru şoferi.
Într-un cerc vicios, drumurile româneşti merg doar prin sate, pietonii sunt de cele mai multe ori rupţi de realitatea rutieră, căruţe, beţivi, tineri, biciclete nesemnalizate (ceea ce l-a făcut pe un prieten francez să urle în noapte: un pays ingouvernable!).
Într-un calcul rapid al situaţiei, pentru a merge de la Iaşi la Bucureşti, cu treburi urgente, îţi trebuie vreo opt ore de mers, record medieval absolut.
O asemenea lege nu este însă respectată de nimeni. Toate maşinile merg cu 60-70 la oră, cu ochii aţintiţi după niscaiva radare şi cu piciorul pregătit pentru o frână bruscă.
Aşadar, o lege absurdă cere cu necesitate încălcarea ei.

Legile sunt în orice caz hotare ale lumii căzute, în care impunerea urmată de pedeapsă făureşte o structură acceptabilă social.
Legea lui Dumnezeu, neimpusă cu violenţa, ci sfătuită cu blândeţe, este legea iubirii.

Augustin spunea: Iubeşte şi fă ce vrei. Legea iubirii înseamnă deopotrivă toleranţă autentică, jertfelnicie asumată, conştiinţa valorilor, necesitatea unităţii, răbdare pedagogică, simţire a friabilităţii, dorinţă de bine, căutare a nemuririi tale şi a celorlalţi.

Atâta timp cât frica de pedeapsă va dicta în comunităţile umane, suntem încă în lumea în care stăpânitorul acestei lumi este duhul viclean, care nu are nimic din Dumnezeu.

Ziarul Lumina

1 Comentariu

  1. Ion Bivol spune:

    Cineva,spuse candva ca omul se goneste dupa libertate,pana cand devine robul ei.In toate sa fii liber,poti fi numai intr-un spatiu mare,deschis,haotic si nelegabil.”Iubeste si fa ce vrei”-expresia lui Augustin -e mai mult o dorinta spre libertatea adevarata,decat o realitate Daca-mi place muzica si vreau s-o ascult tare-sant impedicat de lege.

    Mie nu-mi place,dar trebuie sa-mi iubesc aproapele ca pe mine insumi,care este o chemare a lui Hristos,si-i mult mai presus decat grija de trup,sau de nevoile fiziologice. Prin urmare Augustin n-are in totul dreptate ,deoarece legea despre respectarea linistei nu ignoreaza ci consfinteste atitudinea iubitoare dintre oamenitoleranta dintre oameni. Pedeapsa este granita ,hotarul libertatii.

    Biblia spune ca plata pacatului este Moartea. Cel ce incalca hotarul viitezei de 50km,uita ca poate omora oameni,ca si el se expune mortii,dar a-ti lua viata singur,viata ce nu e a ta,ci Dumnezeu ti-a dat-o e un pacat si mai mare decat toate pacatele! Si atunci ce face Legea? Incurca sau intareste credinta? Legea pamanteasca te protejaza de pacate,astfel,venind in ajutorul omului,apropiindu-ne de idealurie crestinatatii. Ce este Frica/ E un sentiment ce-ti indica hotarul unor fenomene de comportament ale omului

    Nu te apropia de curentul electric,ca ve-i fi….In apa… sub nuc…fulgerul…

    Frica de Dumnezeu in numele judecatii de apoi nu stabileste duhul vicleniei ci duhul raspunderii fata de pasii pe care-i treci prin viata.Noi trecem grabiti prin lume,uitand de lege,mai ales cat santem tineri si doar ajunsi la batranete /daca ajungem -/- ne gandim cum am trait prin legile scrise si nescrise ale vietii.

    Viata a trecut,chiar de n-am iubit pe nimeni,chiar,daca n-am ascultat si n-am invatat rostul vietii,chiar daca am incalcat legile societatii,ducandu-mi zilele prin inchisori.Si aici,aproape de sfarsitul drumului patimirilor pe acest Pamant,imi pun intrebarea:-Pentru ce e data viata? Si,am trait-o eu crestineste sau…?

    Si,daca aveam frica de lege ci respect ,pentru a nu cadea in pacat,-unde eram eu azi?Desigur in partea pozitiva-acolo unde e majoritatea.
    Asadar Legile lumesti,trebuie sa se impleteasca cu cele crestinesti armonios si ambiant,respectarea carora va duce la micsorarea pacatelor,cat si la sentimentul de liniste psiholojica,asigurandune un suflet liber,neimpovarat de griji sufletesti

Subscribe to our RSS Feed! Follow us on Facebook! Follow us on Twitter! Visit our LinkedIn Profile!