Elldor.Info

Agenţie de presă şi ziar online

Rugă la căpătâiul părintelui Arsenie Papacioc

Publicat 02:02 | 17 iul. 2012 // Accente Info, Mapamond, Spiritualitate // 1.300 vizualizări

Părintele Arhimandrit Arsenie Papacioc – n. 15 august 1914 – d. 19 iulie 2011

Foto: Gheorghe-Cristian Popa (ziarullumina.ro)

Un an de la plecarea la Domnul a duhovnicului Mănăstirii Techirghiol

Marii duhovnici au atras întotdeauna credincioşii dornici să îşi ostoiască setea duhovnicească, chiliile lor având mereu uşile deschise pentru toţi cei care caută poveţe şi binecuvântări.

După mutarea lor la cele veşnice, mormintele lor devin loc de pelerinaj, de meditaţie şi rugăciune, credincioşii cu inimă curată venind încontinuu să ceară de la cei care le-au fost duhovnici mijlocire înaintea lui Dumnezeu.

Acelaşi lucru se întâmplă şi la mormântul părintelui Arsenie Papacioc, de la a cărui plecare la Domnul s-a împlinit zilele acestea un an.

Chipul său blând şi luminos mângâie din priviri şi acum pe cei care calcă pragul Mănăstirii „Sfânta Maria” din Techirghiol. Din fotografiile aşezate de maici la chilia şi la mormântul său surâde frumos, ca un sfânt, binecuvântând parcă pe cei care vin în continuare să îl viziteze.

Mormântul îi este un adevărat sanctuar de flori a căror mireasmă se împrăştie peste întreaga mănăstire, la fel cum, odinioară, şi cuvintele sale de învăţătură şi binecuvântările lui porneau de aici spre credincioşi din întreaga ţară.
Lumânările şi candelele ard necontenit, iar foştii săi ucenici, şi nu numai ei, vin întruna şi se închină la crucea ce străjuieşte căpătâiul marelui duhovnic.

A fost un mare duhovnic în viaţă ce a povăţuit cu dragoste pe toţi cei care au cerut de la el cuvânt de învăţătură şi continuă să povăţuiască prin cărţile sale şi prin ucenicii săi.

Acum, la un an de la mutarea sa la Domnul, a venit şi mai multă lume decât de obicei la Techirghiol, curtea mănăstirii fiind arhiplină de cei care au dorit să cinstească împlinirea a un an de la intrarea în veşnicie a părintelui. I-au adus flori, ca de obicei. Şi au aprins candele şi lumânări ca prin aprinderea lor să se lumineze şi ei, aşa cum îi lumina şi părintele cu cuvintele de învăţătură.

Tot pentru părintele Arsenie a venit sâmbăta aceasta (14 iulie 2012) şi Înalt Preasfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, care, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a săvârşit Sfânta Liturghie şi Parastasul pentru marele duhovnic, înconjurat de un numeros sobor de preoţi şi diaconi.

S-a rugat pentru el şi l-a pomenit, iar în cuvântul ţinut a vorbit despre exemplul de trăire duhovnicească, povestind despre sfaturile pe care i le-a dat părintele, valurile de lacrimi ale credincioşilor fiind de nestăpânit.

„Părintele Arsenie a sădit în fiecare zi o sămânţă a cuvântului lui Dumnezeu în sufletele celor care Îl căutau şi cereau învăţătură şi alinare pentru sufletele lor. Părintele Arsenie a ars ca o lumânare în toată viaţa sa, pentru că nu şi-a îngăduit niciodată să se odihnească mai mult decât îi era de trebuinţă trupului său neputincios. Dar de cele mai multe ori, după câteva ore de somn îşi aprindea lumânarea, continua să se roage şi să pomenească miile de nume care erau puse de credincioşi să fie pomenite, iar chilia sa era cu adevărat un loc al sfinţeniei, un loc al rugăciunii şi dragostei”, a arătat Înalt Preasfinţitul Teodosie.

În continuare, Arhiepiscopul Tomisului a povestit credincioşilor prezenţi despre câteva dintre sfaturile pe care le-a dat părintele Arsenie, făcând referire la răbdarea pe care toţi trebuie să o avem până la sfârşitul vieţii.

„Veneam la părintele Arsenie măcar o dată pe lună să mă împrospătez din bogăţia şi tinereţea sa sufletească. Plecam întotdeauna atât de uşurat, atât de întărit în credinţă, în dorinţa de slujire şi de mărturisire. Şi mi-a atras atenţia: „Dacă slujeşti, nu o să fii scutit de necazuri. Şi să nu te înspăimânţi de acestea. Pentru că necazurile sunt cunună de mărgăritar. Pentru că răbdarea este virtutea care leagă toate virtuţile. Şi dacă nu ne însoţeşte până la ultima suflare, nu mai e răbdare. Răbdarea nu se măsoară nici cu timpul, nici cu intensitatea. Răbdarea trebuie să fie cu adevărat cununa virtuţilor, căci fără răbdare nimeni nu se încununează””, a mai arătat, între altele, Înalt Preasfinţitul Teodosie.

După slujbele săvârşite pe scena din curtea mănăstirii, IPS Teodosie, preoţii şi diaconii slujitori şi pelerinii au mers la mormântul părintelui Arsenie, unde s-au rugat pentru sufletul lui şi pentru veşnica lui pomenire, la final toţi credincioşii prezenţi fiind poftiţi la agapa pregătită de maicile din obştea mănăstirii pentru sufletul marelui duhovnic al românilor.

Memoria sa rămâne vie în sufletele tuturor, chipul său blând privind, parcă, de undeva de sus pe toţi cei care vieţuiesc sau vin şi se roagă în mănăstirea în care a trăit şi s-a rugat vreme de 35 de ani.

„Pentru lume şi pentru vieţuitorii mănăstirii, părintele Arsenie este cunoscut ca „Duhovnicul”. El a fost bucuria şi liniştea multor credincioşi care veneau la tratament aici, la mănăstire, şi multora dintre cei care veneau pe litoral vara şi treceau şi pe la mănăstire. Dar după ce plecau de aici, ei rămâneau legaţi sufleteşte de părintele Arsenie”, mărturiseşte arhimandritul Clement Haralam, duhovnicul Mănăstirii „Sfânta Maria” de la Techirghiol.

Silviu Dascălu
Ziarul Lumina

Comentarea e interzisă

Subscribe to our RSS Feed! Follow us on Facebook! Follow us on Twitter! Visit our LinkedIn Profile!