Elldor.Info

Agenţie de presă şi ziar online

Icoanele Maicii Domnului

Publicat 20:43 | 15 aug. 2012 // Racursiu, Radar, Spiritualitate // 9.927 vizualizări

Icoana Maicii Domnului „Umilenie”, numită de Sfântul Serafim de Sarov „Bucuria tututor bucuriilor”, în care este fără Iisus, adusă luna trecută din Federaţia Rusă spre închinare creştinilor din Republica Moldova, a şi fost un imbold pentru scrierea acestui material.

Sunt puţine reprezentări care o înfăţişează pe Preacurata singură. Cele mai multe aparţin spaţiului spiritual rusesc, dar le găsim şi-n arealul românesc. Majoritatea sunt făcătoare de minuni şi izvorâtoare de mir.

Maica Domnului văzută de Evanghelistul Luca
Icoana Maicii Domnului „Andronikovskaia”, considerată făcătoare de minuni, se crede că s-a aflat printre bijuteriile sfinte ale împăratului bizantin Andronic al III-lea. De aici porneşte şi numele ei.
Tradiţia spune că această icoană ar fi fost pictată de către Evanghelistul Luca. Prima atestarea datează cu anul 1347, când împăratul bizantin a dăruit-o mănăstirii greceşti Monemvasia, rămânând aici până la începutul secolului al XIX-lea. În anul 1821 turcii au năvălit asupra Greciei, pustiind mai multe oraşe, inclusiv Monemvasia. Stareţul Mănăstrii, Episcopul Agapius, a reuşit să salveze doar această icoană.
Potrivit Wikipedia, după moartea sa, aceasta icoana este lăsată drept testament unei rude apropiate – consulul general rus Vlassopulo, fiul căruia a trimis-o la Odessa, ca ulterior să fie transmisă la Sankt Petersburg.
Din 1839 până în 1877 s-a aflat atât la Palatul de iarnă, cât şi la Catedrala „Sfânta Treime”. Apoi, este mutată la o o mănăstire din regiunea Tveri. În 1984 a fost furată şi dusă într-o direcţie necunoscută.
Sunt cunoscute multiple copii ale respectivei icoane, la care lumea vine pentru a se ruga de iertare de păcate şi izbăvire de bolile trupeşti şi sufleteşti.

Preacurata salvează un oraş de ciumă şi invazia franceză
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Kaluga” a apărut, în anul 1748, în casa unui om bogat din din satul Tinkova, în apropiere de Kaluga. Două slugi, prietene de altfel, făceau ordine în cerdac, iar una din ele a găsit un pacheţel în care se afla o imagine care amintea de icoană. Ea, însă, a crezut că este fotografia unei călugăriţe şi a hotărât să i-o prezinte celeilalte.
După ce a rostit mai multe cuvinte de ocară, respectiva a scuipat pe chipul din imagine. „Îndrăzneaţa” a căzut, a pierdut vederea şi darul vorbirii. Prietena a alergat la boier şi i-a spus totul. Sluga abia de mai putea respira, iar noaptea Maica Domnului a apărut în visele părinţilor şi le-a spus despre „isprava” fetei lor. Părinţii au anunţat preoţii ca acestea să se roage, apoi fata a fost stropită cu apă care venea de sub biserică.
Au urmat multe minuni, unii şi-au recăpătat auzul, alţii au scăpat de boli grele. Văzând aceste lucrări miraculoase ale icoanei, boierul hotărăşte să o dăruiască bisericii „Naşterea Domnului” din Kalujke. Oamenii de la Kaluga au cerut binecuvântarea arhimandritului pentru a face un drum al crucii cu această icoană. Datorită credinţei şi rugăciunilor puternice creştinii din Kaluga au scăpat în anul 1771 de o ciumă teribilă.
În 1812, la invazia francezilor, oraşul a fost salvat la fel datorită acestei icoane, aflăm din cartea „Icoane făcătoare de minuni din Rusia”, semnată de Natalia Grişecikina.
Icoana se află acum la Biserica de la Kalujke, iar o copie a ei la Catedrala de la Kaluga.

Icoana de la porţile ascuţite
Despre apariţia icoanei Sfintei Maria „Ostrobramskaia” circulă mai multe legende. Se spune că aceasta a fost adusă de către ducele Olgherd de la Korsun după una din campaniile sale împotriva tătarilor din Crimeea.
O altă versiune menţionează că icoana este un dar al împăratului grec Ioan Paleologul pentru Olgherd, după ce a hotărât să treacă la creştinism.
Cea de-a treia presupunere este că icoana a apărut în chip miraculos pe nişte porţi ascuţite în anul 1431.
Cert este că deja la acel an ea se afla într-o capelă din apropierea Bisericii „Sfânta Treime” a oraşului Vilna (azi Vilnius, Lituania) şi era numită „de Korsun”.
În anul 1498, pentru a salva localitatea de invazia tatarilor au fost reconstruite zidurile, în partea rusească au fost întărite porţile cu un turn, deasupra căruia se afla o capelă.
Aici a şi fost adusă Icoana Maicii Domnului de Korsun.
Astfel, vechiul nume dat acesteia dispare, fiind introduse altele noi – „Ostrobramskaia” sau „Ostrovorotnaia” (adică – porţi ascuţite).
Este considerată apărătoare de oamenii răi şi oaspeţi nepoftiţi. Icoana este venerată atât de ortodocşi, cât şi de romano-catolici.

„Sporitoarea grânelor”
„Cerească înţelegere s-a dăruit binecredinciosului stareţ Ambrozie, povăţuindu-l să facă, în mănăstirea de către el zidită, icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi s-o numească „Sporitoarea grânelor”: că tu, Preasfântă Fecioară, mântuieşti pe poporul tău de foamete, dăruieşti pământului rodnicie, trimiţi ploaie timpurie şi ploaie târzie asupra ţarinilor şi câmpurilor noastre, ocroteşti pe poporul tău de paguba şi vătămarea aducătoare de moarte”.
Icoana „Sporirea grânelor” a fost pictată cu binecuvântarea Avvei Ambrozie de la Optina (23.XI.1812 – 10.X.1891) şi dăruită de acesta Mănăstirii din satul Şamordino, Kaluga, unde s-a retras în ultimul an al vieţii. Se spune că înainte de a trece la Domnul a făcut o mulţime de fotografii ale acestei icoane şi le-a trimis copiilor săi duhovniceşti.
Prima minune în care a fost arătată puterea icoanei s-a întâmplat în anul 1891, când întreaga Rusie trecea printr-o foamete cumplită, din lipsă de roadă pe câmpuri, şi doar în regiunea Kaluga grânele au fost îmbelşugate. Cazuri miraculoase ce ţin de ploi la vreme şi lanuri mănoase s-au întâmplat în mai multe localităţi în care creştinii s-au rugat la icoana „Sporirea grânelor”.

„Profeţia lui Simeon”
Icoana Maicii Domnului cu şapte săgeţi, numită şi „Îmblânzirea inimilor împietrite”, semnifică profeţia bătrânului Simeon, de aici şi o altă denumire pentru icoană – „Profeţia lui Simeon”, care i-a spus Fecioarei Maria: „Iată acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri, şi prin sufletul tău va trece sabie ca să descopere gândurile multor inimi” (Luca 2; 34-35)
O astfel de icoană a fost găsită pentru prima dată într-o biserică din apropierea Vologdei, Rusia.
A fost descoperită în clopotniţă, anterior peste ea toţi călcau, crezând că este o bucată de lemn.
Această icoană a făcut nenumărate minuni – a vindecat bolnavi mulţi, a ajutat perechi să aibă copii, a împăcat părinţi cu copii, apropiaţi.
Potrivit istoriilor despre copiile icoanei, ele sunt renumite prin numeroase şi miraculoase vindecări.
Se spune că în Rusia, în oraşul Vologda, în anul 1830, a fost oprită epidemia de holeră după o procesiune cu două icoane – cea cu şapte săgeţi şi cea „a celor şapte oraşe” („de Semigrad”).

Durerea, încrederea şi speranţa Fecioarei Maria
„Tânguirea Maicii Domnului” este una dintre puţinele icoane ale spiritualităţii româneşti în care Preacurata e singură. Lucrarea este considerată opera de forţă a ilustrului Ioan Protcenco. Artistul, care a îmbrăcat haina monahală, purtând numele – Irineu, potriviti specialiştilor a reuşit să creeze un impreionant portret, „adunând” semnificaţiile profunde ale trăirilor Maicii Domnului – durere, încredere, speranţă. „Tânguirea Maicii Domnului” este icoana venerată de mai bine de şase decenii de mulţimea de creştini care vin zi de zi la Mănăstirea Sihăstria din România.
Arhimandritul Timotei Aioanei menţionează în ziarul „Lumina”: „La puţin timp dupa ce a ajuns la Sihăstria, i s-a cerut să picteze o icoană, „de proba”. S-a rugat mult la Maica Domnului şi a pictat o icoană străină parca de penelul unui muritor: „Tânguirea Maicii Domnului”. Părintele Paisie, dar şi alţii, aminteau că Maica Domnului i s-a arătat şi i-a mulţumit pentru felul în care a pictat-o”.

„Călugăriţa”
O imagine deosebită cu chipul Maicii Domnului apare pe Icoana „Călugăriţa” de la Mănăstirea Rohia, România. De pe site-ul mănăstirii aflăm că: „Icoana Maicii Domnului se găseşte în Paraclisul „Sfântul Nicolae” de la demisolul bisericii noi, a fost pictată de călugărul Nicanor din Sfântul Munte Athos. În deceniul al patrulea al secolului al XX-lea, icoana a scăpat dintr-un incendiu când, din cauza unei lumânări nesupravegheate, suportul lemnos al icoanei a luat foc fiind mistuit în întregime, în timp ce icoana pastrează doar câteva urme care mărturisesc minunea săvârşită. În anul 2004, icoana a fost restaurată de către profesorul universitar Teo Mureşan, din Cluj Napoca”.

Unul dintre cei mai iluştri monahi ai spiritualităţii româneşti, părintele Cleopa ne îndeamnă să o cinstim cu desăvârşire pe Maica Domnului.
„Să aveţi mare evlavie, fraţilor, la Fecioara Maria şi fericită este casa şi familia aceea care are în casă icoana Maicii Domnului şi în fiecare dimineaţă îi citeşte Acatistul şi cinstitul ei Paraclis şi toţi ştiu rugăciuni către Maica Domnului”.

Dinu Rusu
Pentru Elldor.Info

Comentarea e interzisă

Subscribe to our RSS Feed! Follow us on Facebook! Follow us on Twitter! Visit our LinkedIn Profile!