Elldor.Info

Agenţie de presă şi ziar online

Postul Adormirii Maicii Domnului

Publicat 19:51 | 01 aug. 2012 // Radar, Spiritualitate // 1.587 vizualizări

Postul Adormirii Maicii Domnului: 1-15 august pe stil nou, 14-28 august pe stil vechi

Creștinii ortodocși din Republica Moldova care fac parte din Biserica Română au intrat la 1 august în Postul Adormirii Maicii Domnului. Postul lor se va încheia la 15 august, de Adormirea Maicii Domnului, ultima mare sărbătoare a anului bisericesc.

Creștinii ortodocși din cadrul Bisericii Ruse, care se conduc de calendarul de stil vechi (iulian), vor începe acest post cu 13 zile mai târziu și-l vor încheia, respectiv, la 28 august, când în numeroase localități din Republica Moldova este zi de Hram.

Elldor.Info

A început Postul Adormirii Maicii Domnului

Două săptămâni de pregătire pentru sărbătoarea Născătoarei de Dumnezeu

Postul Adormirii Maicii Domnului sau al Sfintei Marii începe în fiecare an la 1 august şi are o durată de două săptămâni, până în ziua praznicului. Această perioadă specială de pregătire a fost rânduită pentru cinstirea sărbătorii Adormirea Maicii Domnului, dar şi pentru praznicul Schimbării la Faţă, care este sărbătorit pe 6 august.
Postul Sfintei Marii aduce aminte de virtuţile Maicii Domnului, dar şi de postul pe care Născătoarea de Dumnezeu l-a ţinut înainte de mutarea ei din această viaţă.

Postul începe din seara zilei de 31 iulie, când se lasă sec, şi se încheie pe 15 august.

Când lăsatul secului cade într-o zi de miercuri şi vineri, acesta se mută cu o zi înainte.

Dacă sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului este prăznuită miercurea, aşa cum se întâmplă anul acesta, sau vinerea, atunci în ziua praznicului este dezlegare la peşte, vin şi ulei.

Postul Sfintei Marii este un post aspru, care se ţine după rânduielile Postului Mare sau al Paştilor.
Tipicul Mare bisericesc arată că în zilele de luni, miercuri şi vineri se ajunează complet, adică nu se mănâncă nimic până la Ceasul IX, care se săvârşeşte după-amiaza.
După Ceasul IX se consumă mâncare uscată. Marţea şi joia se consumă legume fierte fără ulei, iar sâmbăta şi duminica este dezlegare la ulei şi vin.
De sărbătoarea Schimbării la Faţă (6 august) este dezlegare la peşte, vin şi ulei în orice zi ar fi prăznuită.

În Pravila Mare, pentru a se face totuşi o diferenţă faţă de Postul Mare, se arată că şi în zilele de marţi şi joi se face totuşi dezlegare la vin şi ulei.
Această tradiţie este adoptată şi în rânduielile mănăstirilor noastre.

În timpul acestui post, la mănăstiri se citesc în fiecare zi cele două Paraclise ale Maicii Domnului din Ceaslov. Originea Postului Sfintei Marii trebuie pusă în legătură cu al III-lea Sinod Ecumenic din 431 ţinut la Efes, când a fost restabilit titlul Maicii Domnului de Theotokos, adică „Născătoare de Dumnezeu”.

La început, durata acestui post era diferită în rândurile comunităţilor creştine. În Antiohia, creştinii posteau o zi pe 6 august, de sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului. În Ierusalim, Postul Sfintei Marii ţinea 8 zile, iar în alte zone creştinii posteau în-treaga lună august, în vreme ce alţii posteau în luna septembrie, pentru că pe 8 septembrie este prăznuită Naşterea Maicii Domnului.

Uniformizarea datei sărbătorii Adormirii Maicii Domnului şi a duratei postului de două săptămâni a avut loc în secolul al XII-lea la Sinodul local din Constantinopol (1166), condus de patriarhul ecumenic Luca Crysovergis.

Atunci s-a stabilit ca acest post să fie ţinut începând cu 1 august şi să se termine pe 15 august.

Marius Nedelcu
Ziarul Lumina

Zilele de dinaintea Adormirii şi ridicării la cer

Dumitru Manolache

Se poate afirma cu siguranţă că, după Înălţarea la Cer a Mântuitorului şi Pogorârea Duhului Sfânt, Maica Domnului a rămas în grija Sfântului Apostol Ioan şi a locuit cu acesta o bucată de timp la Ierusalim, într-o casă din Sion, cumpărată pe banii rezultaţi din vânzarea părţii moştenite din averea din Galileea a părinţilor Evanghelistului Ioan, după moartea tatălui acestuia, Zevedei.

În această casă, S-a arătat Domnul după Înviere, “intrând pe uşile încuiate”, şi tot aici, după opt zile, Toma vedea rana din coasta Mântuitorului Înviat şi urmele piroanelor din palme. Şi tot în această casă se adunau apostolii după Înălţare şi săvârşeau cele sfinte.

Până prin deceniul patru al primului secol creştin, apostolii au rămas în jurul Ierusalimului, fiind apoi obligaţi să plece din cauza persecuţiilor regelui Irod Agripa (41-45 d.Hr.).

Petrecerea Maicii Domnului de la Înălţarea Fiului la Adormire

Conform scrierii Sfântului Maxim Mărturisitorul, Sfânta Fecioară Maria îşi petrecea majoritatea timpului în rugăciune şi meditaţie în Grădina Ghetsimani, unde Fiul său se rugase Tatălui cu lacrimi de sânge, grădina aflată la poalele Muntelui Eleonului, moştenită de Sfântul Apostol Ioan de la tatăl său Zevedei.

Aici se ruga Maica Domnului să se arate feţei Fiului ei, cum spune sinaxarul acestui praznic. Şi, cu trei zile înainte de Adormire, i s-a descoperit Arhanghelul Gavriil, binevestitorul Întrupării Fiului lui Dumnezeu, care i-a adus vestea mutării Maicii Domnului întru Slava Preaiubitului său Fiu.

Imediat Maica Domnului a urcat în Muntele Măslinilor pentru a mulţumi lui Dumnezeu că S-a îndurat de ea. Până la momentul adormirii, Sfânta Maică şi-a împărţit bunurile celor săraci şi şi-a luat rămas bun de la cei apropiaţi.

Venirea apostolilor, înmormântarea, Toma şi chipul Maicii

În toiul pregătirii pentru înmormântare, de care se îngrijea Apostolul Ioan, au sosit, pe un nor strălucitor, din cele patru zări ale pământului, toţi apostolii, mai puţin Toma. Însuşi Fiul Domnului S-a pogorât în Sion pentru a primi în mâinile Sale sufletul Sfintei Fecioare Maria, mama Sa.
În timp ce trupul sfânt era purtat spre mormântul din grădina Getsimani, un necredincios a încercat să răstoarne sicriul. În clipa aceea, când s-a atins de sicriu, amândouă mâinile i-au fost retezate. Dar, cuprins de durere, i-a cerut iertare Maicii Domnului. Aşa se face că Apostolul Petru i-a aşezat mâinile la loc şi l-a vindecat pe cel ce astfel devenea credincios. Trupul Preasfintei Fecioare a fost aşezat şi pecetluit în mormant, în apropierea locului în care erau înmormântaţi părintii săi, Ioachim şi Ana.
După trei zile, soseşte şi Toma căruia, primind acordul celorlalţi apostoli, i se deschide mormântul pentru a o vedea şi el pe Maica Domnului, dar constată că trupul acesteia nu se mai afla acolo. Episodul descris este dovada de netăgăduit a strămutării şi înălţării trupului sfânt la cer de către Mântuitorul, Care nu putea lăsa să se dea stricăciunii trupul Maicii care L-a purtat în pântece.
Despre ridicarea la cer cu trupul, Sfinţii părinţi vorbesc la început cu destule rezerve, subliniind caracterul tainic al acestui moment. Cu timpul, însă, s-a afirmat tot mai puternic ideea, dar ceea ce s-a întâmplat exact cu trupul Maicii Domnului rămâne o taină în iconomia mântuirii.

Acest mare praznic creştin a avut la început un caracter local, fiind generalizat abia din secolul al V-lea, în vremea împăratului Mauriciu (582-602).

Nu putem încheia acest material fără să reproducem, conform Sinaxarului, descrierea Maicii Domnului. Aceasta avea părul galben, ochii ascutiţi la vedere, iar luminile lor, asemenea măslinei. Sprâncenele îi erau negre şi plecate, nasul potrivit, buzele ca floarea trandafirului, faţa nici rotundă, nici scurtă, ci puţin lungăreaţă. Mâinile şi degetele erau lungi. Maica Domnului era smerită şi purta haine modeste, precum arată şi sfântul acoperământ al preasfântului ei cap.

Evenimentele acestui praznic sunt redate, cu semnificaţia lor teologică, şi în icoana Adormirii Maicii Domnului. (…)

La Adormirea Maicii Domnului, îngerii au cântat neîntrerupt trei zile în Grădina Ghetsimani

Elldor_Info-Avansam

Comentarea e interzisă

Subscribe to our RSS Feed! Follow us on Facebook! Follow us on Twitter! Visit our LinkedIn Profile!