Elldor.Info

Agenţie de presă şi ziar online

Cum a ajuns Giuseppe Verdi paznic la ţigani (foto)

Publicat 15:24 | 01 sept. 2012 // Cultură, Mapamond, Şi altele... // 1.216 vizualizări

Foto: Olga Pârău

Verdi Giuseppe Fortunino Francesco s-a născut pe data de 10 octombrie 1813, într-o familie săracă din Roncole di Busseto, provincia Parma, Italia.

De mic copil a demonstrat o mare înclinaţie pentru muzică. Primul său profesor de muzică a fost organistul bisericii din Roncole, Pietro Baistrocchi.

Între două lecţii, micuţul Verdi alerga la hanul unde munceau părinţii lui, pentru a-i ajuta.

La vârsta de 12 ani, Giuseppe Verdi merge la Busseto, unde îl va ajuta în afaceri pe viitorul său protector Barezzi. Tot aici studiază cu maestrul Provesi muzica, iar cu preotul Seletti învaţă latina.
În 1831, Verdi pleacă la Milano, susţinut de protectorul său şi beneficiind de o mică bursă, unde continuă să ia lecţii private de muzică.
La 19 ani încearcă să intre la Conservator, dar… nu este admis.
Culmea ironiei este ca astăzi Conservatorul din Milano îi poartă numele.

În urma acestei nereuşite, decide să-şi continuie studiile muzicale cu maestrul Lavigna.
Mai târziu, revine la Busseto, unde este numit profesor de muzică şi director al fanfarei locale.
În 1835 se căsătoreşte cu fiica protectorului său, Margherita Barezzi, de la care va avea doi copii.
Pentru Verdi va urma o perioadă plină de necazuri: în 1840 moare soţia lui, iar în anii următori îşi pierde şi copiii.
Prima operă a marelui Verdi, “Oberto Conte di San Bonifacio”, este prezentată cu succes la Teatrul Scala din Milano în anul 1839.
A doua operă, cu subiect comic “Un giorno di regno” (1840), este un faliment total pentru compozitor şi aceasta sporeşte şirul de necazuri care îl urmăreau în acea perioadă.
Dar durerea pierderiii familiei dragi îi acutizează sensibilitatea creativă şi în 1842, pe data de 9 martie, la Teatrul Scala este prezentată opera “Nabucco”, care a avut un succes nemaipomenit, după care compune un şir lung de opere remarcabile, adorate de marele public, care îi aduc faimă şi bani.
Activitatea sa neobişnuit de prodigioasă nu încetează nici la bătrâneţe, pe care şi-o petrece în mare parte la Busseto, alături de soprana Giuseppina Strepponi, care i-a fost alături cu fidelitate din 1849.
Giuseppe Verdi moare la Milano, pe data de 27 ianuarie 1901, şi este înmormântat în “Casa de odihnă pentru muzicieni”, fondată chiar de el.

Făcând un salt în timp, ajungem în 2012, în Piazza Buonarroti din Milano, unde se află “Casa de odihnă pentru muzicieni”, fondată de Giuseppe Verdi cu scopul de a oferi adăpost muzicienilor săraci, căzuţi în dizgraţia publicului sau în vârstă şi bolnavi, tinerilor muzicieni cu resurse materiale modeste.

În centrul pieţei se înalţă maiestuos monumentul “Verdi”, iar în partea dreaptă a compozitorului se află edificiul înfiinţat de el.
În spatele şi în stânga monumentului vedem tot felul de blocuri în care îşi desfăşoară activitatea oficii private, bănci, case de locuit, etc.

Pe site-ul Milan.arounder.com puteţi efectua un tur virtual al pieţei doar mişcând mouse-ul, ca să vă daţi seama cât de frumoasă este această piaţă.

Ei bine, în faţa monumentului marelui compozitor Giuseppe Verdi creşte un brad frumos, veşnic verde, la umbra căruia zile în şir am tot avut posibilitatea să fotografiez ţigani făcându-şi siesta.


Dorm în pace, fără nicio frică, având mâncarea şi apa agăţate de un ram al bradului, ştiind că tihna somnului le este asigurată de un paznic pe cinste – nimeni altul decât marele Verdi.

Oraşul e în veşnică mişcare, rotonda pieţei este străbătută de mii şi mii de mijloace de transport, lumea trece inainte şi înapoi, iar ţiganii dorm, fiindcă de lucru mor şi caii, iar un paznic ca Giuseppe Verdi unde mai găseşti?

Olga Pârău
Elldor.Info

Comentarea e interzisă

Subscribe to our RSS Feed! Follow us on Facebook! Follow us on Twitter! Visit our LinkedIn Profile!