Elldor.Info

Agenţie de presă şi ziar online

Cuvânt de întărire pentru un suflet trist (audio-video)

Publicat 14:27 | 01 sept. 2012 // Racursiu, Spiritualitate // 1.484 vizualizări

Suflet drag, cu cât vei iubi mai mult o persoană, cu atât îi vei ierta mai multe. Şi aceasta este încă o măsură omenească a iubirii.

Cum poţi să te îndoieşti că Domnul, Care este Însăşi Dragostea, nu te va ierta de fiecare dată când te vei întoarce la El cu inima zdrobită?

De ce atunci când suferi faci aceeaşi veşnică greşeală?
De ce mereu cerşeşti mângâiere de la oameni?
Şi mai ales, o ceri tocmai acelora care nu ţi-o pot da, acelora care nu îţi oferă decât insulte, jigniri, priviri pline de ură sau de indiferenţă şi reproşuri?
De ce greşeşti mereu?

Ai promis de nenumărate ori că de fiecare dată când fie sufletul, fie trupul, te va durea, îţi vei îndrepta privirea către Domnul şi vei cere ajutor de la El.
Însă de fiecare dată tu încalci promisiunea aceasta, suflete iubit, te îndrepţi către oameni şi ei, în loc de mângâiere, îţi dau mai multe răni, în loc de un cuvânt cald, aruncă peste tine o ploaie de reproşuri, în loc de o privire blândă, te săgetează cu ura lor.

Nu ţi-a ajuns suferinţa de până acum? Atâta sânge a curs din tine… încă simţi că mai ai putere să mai înduri şi alte răni?

Poţi să-i iubeşti pe toţi oamenii cu aceeaşi dragoste – şi chiar trebuie să-i iubeşti – dar nu aştepta niciodată nimic de la ei, fiindcă în clipele tale cele mai grele vei fi mereu singur.

Mulţi vor fi alături de tine la cele mai mari bucurii ale vieţii tale şi la cele mai impresionante succese, dar aproape nimeni nu va fi lângă tine atunci când vei suferi.

Toate aceste suferinţe îţi sunt trimise spre înţelepţire, pentru a te lepăda cu adevărat de lume şi pentru a nu mai nădăjdui deloc în oameni.

E medicamentul amar, dar folositor, pe care Însuşi Dumnezeu ţi-l dă pentru a te vindeca şi pentru a simţi din nou dulceaţa bucuriei de a fi alături de El şi de a-I dărui Lui toată fiinţa ta.

În afara Lui nu există fericire. El este singura bucurie adevărată, singura hrană a ta, singura apă dătătoare de viaţă care îţi poate astâmpăra setea; Hristos este Împăratul cerului şi al pământului, Prietenul Care niciodată nu te va părăsi, Păstorul cel Bun care întotdeauna te caută atunci când pleci din staul sau te rătăceşti. El este Calea, Adevărul şi Viaţa.

Fii orb, surd şi mut la cuvintele linguşitoare ale oamenilor, la armele cu care ei atât de des te rănesc sau se răzbună, la răutăţile îndreptate împotriva ta, dar să nu fii niciodată orb la minunile pe care Domnul le-a făcut şi le face cu tine, să nu fii niciodată surd la chemările Sale gingaşe, pline de blândeţe şi de milostivire, să nu fii niciodată mut spre a-L lăuda mereu, spre a-I mulţumi şi spre a-I cere ajutor şi îndurare!

I-ai auzit glasul, I-ai înţeles chemarea…ce mai aştepţi pentru a-I dărui totul? Nu eşti condiţionat nici de timp, nici de loc şi nici măcar de alte împrejurări exterioare, cum ai putea crede!

Suflete drag, ce mai aştepţi? Ce te mai ţine încă departe de Dumnezeu?

Tu nu ai ce să-I dai fiindcă toate sunt ale Lui, dar poţi să-I dai tot ceea ce eşti!

Cu dragoste frăţească,
Teodor Ilaş
Crestinortodox.ro

Psalmul 140

1. Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă; ia aminte la glasul rugăciunii mele, când strig către Tine.
2. Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară.
3. Pune Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire, împrejurul buzelor mele.
4. Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc păcatele mele; iar cu oamenii cei care fac fărădelege nu mă voi însoţi cu aleşii lor.
5. Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, iar untdelemnul păcătoşilor să nu ungă capul meu; că încă şi rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor.
6. Prăbuşească-se de pe stâncă judecătorii lor. Auzi-se-vor graiurile mele că s-au îndulcit,
7. Ca o brazdă de pământ s-au rupt pe pământ, risipitu-s-au oasele lor lângă iad.
8. Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu.
9. Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie şi de smintelile celor ce fac fărădelege.
10. Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, ferit sunt eu până ce voi trece.

Psalmul 141

1. Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.
2. Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune.
3. Când lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cărările mele. În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie.
4. Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă cunoască. Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce caută sufletul meu.
5. Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: “Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în pământul celor vii”.
6. Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte. Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decât mine.
7. Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău, Doamne. Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie.

Comentarea e interzisă

Subscribe to our RSS Feed! Follow us on Facebook! Follow us on Twitter! Visit our LinkedIn Profile!