Elldor.Info

Agenţie de presă şi ziar online

Irodul de astăzi, pruncii de mâine

Publicat 18:52 | 29 dec. 2012 // Racursiu, Social, Spiritualitate // 1.093 vizualizări

Nu numai doctorul care face avortul are mâinile pline de sânge, ci şi părinţii ce cu uşurinţă decid soarta unui suflet!
Doctorul este asemenea soldatului care a primit ordin de la Irod pentru a ucide, nu are importanţă ce crede, trebuie să execute!…
Vai mamei şi tatei care vor fi judecaţi de sufletele copiilor ce i-au refuzat!!! Căci după cum mărturisea un Părinte, nu Hristos îi va judeca pe aceştia, ci vor sta în faţa copiilor lor dând socoteală.

Foto: Pixdaus.com

Foto: Pixdaus.com

Arhim. Siluan Vişan

Naşterea unui copil este întotdeauna o mare bucurie pentru o familie, o minune vizibilă prin care se poate vedea rodul dragostei ce există între cei doi. Copilul poate fi sprijin, ajutor, împlinirea visurilor avute; sau mai mult decat atât, prilejul de a învăţa să ne jertfim, să slujim şi să iubim.

Pentru a creşte un copil aşa cum este bineplăcut lui Dumnezeu este nevoie să-l creştem în dragoste, dar după cum spunea şi Pr. Vasile Gavrilă: „Copilul nu are nevoie numai de dragostea părinţilor, ci şi de dragostea dintre ei”.

Bucuria, nevinovăţia copilăriei şi dragostea cu care te îmbrăţişează un copil sunt bogăţia fără de preţ pe care o are un părinte. Chiar şi sărac, se simte ca un rege în casa lui; trăieste iubind şi dăruind, se jertfeşte nădăjduind…

Cu mare mâhnire în suflet aflu din presă şi mărturisiri că există oameni care s-au împotrivit unei asemenea bucurii. Bîneînţeles că au avut o scuză, dar nu este suficient pentru a te îndreptăţi în faţa oamenilor şi a lui Dumnezeu!

Oare Irod nu a avut o scuză pentru că a omorât 14000 de prunci?… I-a fost teamă să nu-şi piardă regatul şi a recurs la acest masacru fără scrupule. Nu i-a fost milă, a ordonat uciderea lor orbit de putere. Nu acelaşi lucru fac şi cei ce avortează?… „Vor să-şi trăiască viaţa spun, „a fost o greşeală”!

Cum pot să fiu atât de liniştit când ştiu că pe această moarte eu îmi construiesc „fericirea”? Cum pot ucide un prunc atât de nevinovat şi curat, singurul lui păcat fiind faptul că a venit când nu era aşteptat!
Sau mai bine zis, căutăm să-l ucidem înainte de a ne uita în ochii lui şi a-i spune: „Tu eşti de vină! Eu doar am vrut să-mi trăiesc dragostea…”

Poate că pentru Irod a fost o întâmplare nefericită faptul că Hristos s-a născut atunci, pe vremea domniei lui. A încercat să îndrepte această „greşeală” prin crimă, dar singurul lucru pe care l-a reuşit a fost să rămână în istorie ca un ucigaş fără milă, obsedat de putere.

A omorî pe cineva care ţi-a făcut rău, iar tu orbit de suferinţă nu ţi-ai mai putut păstra mintea limpeda, se poate întâmpla, dar prin pocăinţă poţi avea şi iertarea lui Dumnezeu;
un copil mic, nevinovat şi bucuros că trăieşte, cum îl poţi omorî?…

Femeie-porumbel-geamSe caută tot felul de motive ştiinţifice prin care să-şi liniştească conştiinţa cei ce recurg la avort pentru a-şi „continua” viaţa. Săracii…
Oare nu trăiesc după aceea într-un iad ce nu-i lasă să fie oameni normali? Nu sunt distruşi pe viaţă, fără a putea să uite crima făcută?

Au împiedicat un suflet să se bucure de viaţă, l-au jertfit ca să rămână regi peste o impresie falsă de stăpânire.

Nu numai doctorul care face avortul are mâinile pline de sânge, ci şi părinţii ce cu uşurinţă decid soarta unui suflet!
Doctorul este asemenea soldatului care a primit ordin de la Irod pentru a ucide, nu are importanţă ce crede, trebuie să execute!…

Mi se sfâşie inima de durere că în timp ce pomenesc la Sfânta Proscomidie, nu pot scoate particică şi pentru aceste suflete (deoarece numai cei botezati pot fi pomeniţi în cadrul Sfintei Liturghi, eu îi pomenesc în puţina rugăciune personală).

Rămân suflete chinuite de lipsa rugăciunii noastre, de dragostea noastră şi de uitarea celor mai mulţi dintre noi…

Vai mamei şi tatei care vor fi judecaţi de sufletele copiilor ce i-au refuzat!!! Căci după cum mărturisea un Părinte, nu Hristos îi va judeca pe aceştia, ci vor sta în faţa copiilor lor dând socoteală.

Dacă este adevărat că în România se fac aproximativ un million de avorturi pe an, suntem mai răi decât Irod! Suntem mai vinovaţi decât el, căci nu a ştiut cine este Hristos, dar noi ştim! El nu putea trăi fără putere, noi nu putem să trăim fără plăcere! Vai nouă!!!

Sufletul apare în clipa în care viaţa începe prin fecundaţia produsă şi oricât de mic ar fi embrionul, se aud bătaile inimii cu aceeaşi intensitate ca şi după naştere. Primul organ care se dezvoltă va fi inima, primul simţ – auzul; pentru a creşte trăind dragostea ce-o poate cunoaşte prin cuvântul auzit.
Un suflet mic ce vrea să cunoască, să traiască, să iubească…

Nu există cuvinte prin care să descrii suferinţa, nu există scuze pentru a-ţi motiva decizia, nu exista putere care să-ţi dea dreptul să ucizi!
Singurul lucru pe care-l avem este libertatea de a decide, pentru noi şi nu pentru alţii!
Ne mântuim prin jertfa noastră, nu prin jertfa altor suflete!…

“Aşa zice Domnul: „Glas se aude în Rama, bocet şi plângere amară. Rahila îşi plânge copiii şi nu vrea să se mângâie de copiii săi, pentru că nu mai sunt” (Ierem. 31, 15).
Să plângem toţi, căci numai lacrima mai poate stinge văpaia iadului, lacrima plină de pocainţă…

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Comentarea e interzisă

Subscribe to our RSS Feed! Follow us on Facebook! Follow us on Twitter! Visit our LinkedIn Profile!