Elldor.Info

Agenţie de presă şi ziar online

De ce Biserica Ortodoxă binecuvântează înhumarea, dar nu incinerarea

Publicat 20:10 | 09 ian. 2013 // Opinii, Social, Spiritualitate // 1.137 vizualizări

Au apărut o mulţime de articole pe tema că Biserica Ortodoxă este învechită, obtuză, de vreme ce nu e capabilă să iasă din tiparele Tradiţiei şi să oficieze slujbă celui incinerat.
Acestora le vestesc că Biserica nu îşi impune credinţa şi ritualurile ei celor străini de ea.
Şi nici nu este datoare să transforme o opţiune după bunul plac într-un act bisericesc.

Înhumare versus incinerare

crestinortodox.ro

crestinortodox.ro

Adrian Cocoşilă

(…) Biserica binecuvântează înhumarea şi nu incinerarea pentru că vede în cel decedat un adormit. Îi numeşte pe cei trecuţi în viata de dincolo „adormiţi”, termen care are înţelesul de stare din care te poţi trezi.
Ea nu vorbeşte de trecere într-o stare de nefiinţă, ci de trecere dintr-un mod de existenţă în alt mod de existenţă.

Când Mântuitorul ajunge în casa lui Iair, a cărui fiică, de numai 12 ani, de abia murise, spune: „Nu plângeţi; n-a murit, ci doarme” (Luca: 8,52).
Din acest motiv ea nu poate binecuvânta incinerarea. Dacă ar face acest lucru ar însemna să fie de acord să îl arda pe acela despre care are sentimentul că doarme.

Punerea în mormânt este expresia iubirii şi a preţuirii faţă de cel decedat.
În cultura seculară se evită cât se poate de mult contactul vizual cu cel decedat.

Dorinţa de a fi înhumat sau incinerat stă în strânsă legătură cu atitudinea noastră faţă de moarte. Dacă dorim să uităm de ea, este firesc să eliminăm orice legatură cu ea sau care aminteşte de ea şi să preferăm incinerarea. Cu ajutorul ei, moartea trece sub tăcere.

Biserica cere să fim înhumaţi din respect faţă de trupul omenesc, chemat împreună cu sufletul să fie părtaş vieţii dumnezeieşti. Pierdem din vedere că trupul acesta omenesc este atât de important pentru Dumnezeu, încât Fiul Său Şi l-a făcut propriu pentru veşnicie.

Respectul pe care Biserica îl are faţă de trup chiar şi după trecerea la cele veşnice se poate observa şi din faptul că este privegheat trei zile şi trei nopţi şi aşezat la slujba de înmormântare în mijlocul bisericii, nu în pridvor sau în afara ei.

Ar fi minunat dacă am înţelege că “porunca dumnezeiască de a nu ucide are referinţă şi faţă de trup. Nimic din ce este omul n-avem voie să ucidem. Precum n-avem voie sa ucidem sufletul, aşa n-avem voie să distrugem trupul, ci să lăsăm legea naturală să-şi urmeze cursul ei după plecarea sufletului”, după cum afirmă părintele Dumitru Stăniloae.

Au apărut o mulţime de articole pe tema că Biserica Ortodoxă este învechită, obtuză, de vreme ce nu e capabilă să iasă din tiparele Tradiţiei şi să oficieze slujbă celui incinerat.
Acestora le vestesc că Biserica nu îşi impune credinţa şi ritualurile ei celor străini de ea. Şi nici nu este datoare să transforme o opţiune după bunul plac într-un act bisericesc.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

 

Comentarea e interzisă

Subscribe to our RSS Feed! Follow us on Facebook! Follow us on Twitter! Visit our LinkedIn Profile!