Elldor.Info

Agenţie de presă şi ziar online

Nemaipomenitul Crăciun din 1914 şi un film ce merită văzut

Publicat 19:30 | 08 ian. 2013 // Accente Info, Cultură, Racursiu, Radar // 4.078 vizualizări

Nou: Lecția de iubire creștină din drama primului război mondial

Craciun-fericit-film-Joyeux-Noel-razboi-1914Este o întâmplare adevărată, o lecţie de omenie şi frăţietate creştină dată de bărbaţii Europei în Ajunul Crăciunului din 1914, în timpul Primului Război Mondial:
în mai multe locuri de-a lungul liniei frontului, soldaţii au lăsat armele în tranşee, au făcut paşi unii către alţii, şi-au strâns mâinile, au făcut schimb de ţigări sau ciocolată şi şi-au dorit unii altora „Crăciun Fericit!”.

Manualele de istorie din Europa trec sub tăcere acest eveniment, dar zeci de milioane de europeni au aflat despre el dintr-o producţie cinematografică.

Întâmplarea emoţionantă a fraternizării făra precedent între “inamici” este povestită în filmul „Joyeux Noel” (“Crăciun Fericit”) realizat în 2005, o dramă de război regizată de Christian Carion, o coproducţie Franţa – Germania – Marea Britanie – Belgia – România.

Costin Neagoe, un tânăr din România, a prezentat foarte reuşit acest film pe blogul său:

Incredibilul Crăciun din 1914

Film-poster-Craciun-Fericit-2005Se apropie Crăciunul şi este un motiv pentru a scrie despre minunile întâmplate în preajma Sărbătorii Naşterii Domnului din 1914 pe fronturile din Ypres – Belgia şi până în Alsacia.
Nu demult am vizionat filmul “Joyeux Noel” al lui Christian Carion, apărut în anul 2005. Film care m-a incitat să citesc mai mult despre cele întâmplate atunci şi să scriu aceste rânduri.

În urma atentatului de la Sarajevo din 28 iunie 1914 începuse Primul Război Mondial, Războiul Tranşeelor. Toţi cei implicati considerau că războiul se va încheia în câteva luni, cel târziu înainte de Crăciunul aceluiasi an; din păcate nu avea să se întâmple aşa…

24 decembrie 1914: pe fronturile alsace luptau nemţii contra francezilor care erau susţinuti şi de britanici. Toţi soldaţii erau cu moralul la pământ, erau obosiţi de această luptă oarbă, stăteau în tranşee alături de camarazi morţi înotând într-un amalgam de noroi amestecat cu excremente, de câteva luni deja.
Credeau că totul o să se termine foarte repede şi, de fapt, nu înaintaseră măcar un metru.

Şi unii, şi alţii se ascundeau în tranşee şi din când în când trăgeau câte o rafală de glonte înspre inamic. Toţi aşteptau Crăciunul şi sperau într-o minune: sfârşitul războiului şi sărbătorirea Crăciunului alături de familii – însă aşteptau în zadar.

Cunoscând starea soldaţilor şi faptul că se apropie Crăciunul, nemţii au hotărât să le ridice moralul oamenilor lor trimiţând brazii împodobiţi pe front.

Şi au avut dreptate! Brazii au ajuns în tranşee şi în seara de 24 decembrie 1914 nimeni nu mai trăgea…
Brazii împodobiţi i-au pus deasupra tranşeelor. Privind la ei, s-au văzut parcă dintr-o dată cuprinşi de febra Sarbatorii Păcii şi au început să cânte „Stille Nacht, Heilige Nacht” , „O Tannenbaum” şi altele.

Un englez îi scrie surorii lui că soldaţii britanici nu înţelegeau germana, numai câţiva dintre ei, dar „John ne-a tradus: Silent Night, Holly Night”.

Craciun-fericit-film-Joyeux-NoelTranşeele erau apropiate, se auzeau unii pe altii. “După concert”, britanicii au început să aplaude şi să răspundă cu colindele lor… Fancezii priveau nedumeriţi!

Germanii au început atunci să cânte „Adeste fideles” (Apropiaţi-vă, credincioşi). Astfel, acest imn, împreună cu celelalte colinde, i-a apropiat pe inamici, i-a făcut pe locotenenţii acelor plutoane să se întâlnească pe „no man land’s” şi să încheie un Armistiţiu pentru o zi – pentru ziua în care Hristos se năştea cu 1914 ani înainte în Bethleemul Iudeii – în care, să mănânce, să bea şi să petreacă împreuna acest Crăciun.

Se pare că în următoarea zi, ziua Crăciunului, şi-au îngropat morţii care erau întinşi fie prin „no man land’s”, fie prin tranşee, pentru ca apoi să continue petrecerea începută cu o seară înainte; au jucat chiar şi fotbal.

Un-Craciun-fericit-1914-Joyeux-NoelŞi-au dat seama că toţi sunt oameni având aceleaşi valori şi interesul niciunuia dintre ei nu era reprezentat prin acest război.

După ce au petrecut o zi împreună, însă a trebuit să revină la locul lor pentru ca ulterior să se atace din nou…
Însă puteau oare să tragă acum în cei cu care au petrecut Crăciunul?… Deşi pe front nu trăgeau unii în alţii, ci numai în aer, pentru a consuma numărul de cartuşe destinat fiecărei zile, ba mai mult, se ascundeau în tranşeele inamice când artileria bombarda…
De necrezut, am spune: poveşti de adormit copii…

Superiorii au aflat însă de acest Armistiţiu tacit şi au amuţit, nu le venea să creadă… Au ascuns totul, pentru a nu tulbura opinia publică şi i-au trimis pe cei care au petrecut pe cele mai aprige fronturi, împingându-i în prima linie. Majoritatea au murit nemaiavând cale de întoarcere, însă după un Crăciun cu adevărat fericit!

Astfel Crăciunul din 1914 i-a prins fraternizând pe soldaţii de pe fronturile franco-germane, aproape peste tot, însă anul următor nu avea să mai fie la fel…

În nicio carte de istorie, nici din Franţa, nici din Marea Britanie, nici din Germania, nu se vorbeste încă de acest Armistiţiu de Crăciun de pe fronturile Franţei de Est, însă filmul lui Carion l-a adus cu adevărat în faţă, arătând ce înseamnă să fii OM de Crăciun.

Elldor.Info

 

Comentarea e interzisă

Subscribe to our RSS Feed! Follow us on Facebook! Follow us on Twitter! Visit our LinkedIn Profile!