Elldor.Info

Agenţie de presă şi ziar online

Rușii urmăresc atent „lupta ungurilor contra ungurilor din Transilvania”

Publicat 18:22 | 15 ian. 2013 // Mapamond, Opinii, România // 1.267 vizualizări

Alegeri-Romania-2012Viorel Patrichi

Dmitri Semușin face pentru „Regnum” o analiză excelentă a alegerilor parlamentare din lumea ungurilor transilvăneni, așa cum nu am văzut în presa română.

Pe 9 decembrie, au avut loc alegeri parlamentare în România. În acest scop, s-au deschis în ţară 18.500 secţii de votare. În străinătate, au funcţionat 300 de secţii. Erau înscrişi pe liste 18,2 milioane de cetăţeni români. Ei trebuiau să aleagă 315 deputaţi pentru Camera Deputaţilor şi 137 senatori. Adică, un deputat la 70.000 de locuitori şi un senator la 160.000 de locuitori. Pentru cele 452 de mandate parlamentare, s-au confruntat peste 2400 de oameni. Suplimentar, mai sunt atribuite 18 mandate de deputat pentru minorităţile naţionale din România.

„Pe lângă semnificaţia lor naţională, alegerile parlamentare au şi importanţa lor regională în ce priveşte „problema ungurească” din Transilvania, crede Semușin.

Conform recensământului din anul 2011, în România trăiesc 1.237.746 de maghiari, care locuiesc permanent în această ţară. Asta înseamnă 6,5% din populaţia României. Menţionăm că ungurii din Transilvania votează preponderent pe criterii naţionale, adică tot pentru unguri. În acest sens, alegerile din decembrie 2012, au fost un test politic important pentru noua putere politică a provinciei – autonomiştii maghiari, care încearcă să creeze o autonomie în ţinutul lor şi care solicită federalizarea României pe principiul provinciilor istorice. Activitatea autonomiştilor transilvăneni se desfăşoară în cadrul „noii politici naţionale” a partidului Fidesz din Budapesta.

În prezent, liderul informal al autonomiştilor maghiari din Transilvania este Laslzo Tokes, deputat în Parlamentul European din partea României, erou al revoluţiei române din anul 1989. În general, Tokes pretinde să fie liderul naţional al tuturor ungurilor din Bazinul Carpatic, care trăiesc în afara Ungariei actuale. Organizaţia politică a autonomiştilor unguri din Transilvania românească este creată din septembrie 2011 ca un nou partid – Partidul Popular Maghiar din Transilvania (EMNP).
Scopul EMNP este scoaterea din viaţa politică a României a Uniunii Democrate a Maghiarilor din România (RMDSZ, adică UDMR), care, din anul 1989, a fost unicul partid al minorităţii maghiare din această ţară.

Autonomiştii unguri i-au acuzat pe cei din condcucerea RMDSZ (UDMR) de corupţie politică şi de cooperare neprincipială cu românii. Din anul 1990, UDMR participă fără întrerupere la lucrările Parlamentului, iar din 1998, UDMR a intrat periodic şi în Guvernul României. În ultimii ani, acest partid a intrat în coaliţia guvernamentală cu liberalii români de la PD-L. UDMR a ieşit din coaliţia guvernamentală recent – pe 27 aprilie 2012, în urma demisiei Guvernului condus de Mihai Răzvan Ungureanu (PD-L).

În cadrul minorităţii naţionale maghiare, a fost criticată pentru practica politică îndelungată. O expresie a acestei nemulţumiri au reprezentat-o formarea Consiliului Naţional Secuiesc din Transilvania (SZNT) şi apariţia Partidului Civic Maghiar (MPP). Baza acestor organizaţii este în mare parte aşa-numitul Ţinut al Secuilor, unde sunt minoritare.

Alegerile generale parlamentare din România au o semnificaţie dublă pentru minoritatea maghiară din Transilvania. Pe de altă parte, lor nu le pasă ce partide politice româneşti vor câştiga alegerile. Evident, Hunor Kelemen, actualul lider al Uniunii Democrate a Maghiarilor din România, a constatat că partidul lui nu are aliaţi permanenţi şi prieteni în tabăra partidelor politice româneşti. RMDSZ (UDMR) se raportează numai la interesele permanente ale populaţiei maghiare din Transilvania.

Cu toate acestea, pentru UDMR, ceea ce era de preferat s-a dovedit imposibil – victoria la alegerile din decembrie a Alianţei România Dreaptă (ARD), în componenţa căreia se află partidul liberal românesc PD-L. Cu PD-L, UDMR a colaborat cu succes în cadrul coaliţiei guvernamentale a lui Ungureanu. În cadrul coaliţiei cu PD-L, s-au făcut şi concesii de neimaginat, din perspectiva românilor, pentru minoritatea maghuiară din Trabnsilvania, mai ales în domeniul culturii şi educaţiei în limba maghiară. Pe de altă parte, ungurii din Transilvania au serioase motive să creadă că tandemul Ponta-Antonescu, care reprezintă Uniunea Social-Liberalîă, reprezintîă o linie dură în relaţia cu ungurii din Transilvania. Ungurii consideră orientarea „anti-ungurească” a USL din anul 2012 „fără precedent” în ultima vreme”.

Rivalitatea dintre naţionaliştii maghiari: autonomiştii unguri (de fapt, separatişti ascunşi) din EMNP şi, oarecum, naţionaliştii unguri „progresişti” din RMDSZ (UDMR) au transformat alegerile din Transuilvania românească pentru minoritatea maghiară locală într-o competiţie a ungurilor contra ungurilor.

La alegerile locale din iunie 2012, au participat trei partide naţionaliste maghiare: RMDSZ (UDMR), MPP (creta în 2008) şi EMNP (creat în 2011). Rezultatele alegerilor locale din România pentru partidele ungureşti au fost următoarele: RMDSZ – 5,6%, EMNP – 0,45%, MPP – 0,4%.

Astfel, putem vedea că suma procentuală a rezultatelor este de 6,45% , extrem de apropiată de indicele statistic al minorităţii maghiare din Transilvania – 6,5%. Este foarte puţin acest 6,5%, dar uneori înseamnă foarte mult, cum s-a văzut la referendumul pentru înlăturarea preşedintelui Traian Băsescu, care a avut loc pe 29 iulie 2012. Faptul că ungurii au boicotat acel referendum a făcut să lipsească 4 procente pentru ca rata de participare legală la vot să fie atinsă. Prin urmare, datorită acestor câtorva procente din partea minorităţii maghiare Băsescu este şi astăzi în funcţia de preşedinte al României. Așa crede Semușin.

Lupta pentru aceste 6,5 procente din voturile alegătorilor unguri din România este de fapt miza confruntării interpartinice a maghiarilor din Transilvania. Totodată, trebuie reţinut că, în conformitate cu legea electorală, pragul de trecere în Parlament este de 5%. Astfel, veteranii politici din UDMR luptă pentru acele 5%+ un oarecare număr de voturi din partea alegătorilor maghiari. Adversarii luptă şi ei ca UDMR să nu mai primească aceşti 5%. Hunor Kelemen, preşedintele UDMR, şi alţi conducători din această formaţiune au arătat în campania electorală că, din cauza activităţii subversive a lui Tokes şi a echipei lui, a fost pusă în pericol reprezentarea maghiarilor în Parlamentul naţional din România.

Adversarii UDMR din rândurile Partidului Popular Maghiar din Transilvania (EMNP), în special Tibor Toro, preşedintele acestui partid, au răspuns rezonabil că nu există un pericol pentru reprezentarea în Parlamentul României. Reprezentanţii ungurilor intră în Parlamentul României prin formula 6 la Senat plus 3 la Camera Deputaţilor din cele două judeţe secuieşti Harghita şi Covasna.
Este numărul minim. Cea mai mare cotă de reprezentare a ungurilor din UDMR poate fi de 15 deputaţi şi 7 senatori. După o asemenea confirmare echitabilă, şi reprezentanţii EMNP, şi reprezentanţii UDMR au tăcut, ceea ce ne-a determinat să ne gândim care este obiectivul luptei ungurilor contra ungurilor din Transilvania românească.
În acest sens, este clar că ţinta luată în cătare de autonomiştii unguri este de fapt fracţiunea din UDMR din Parlamentul României, altfel spus, sistemul de relaţii existent dintre vârfurile UDMR şi români la etajele superioare ale politicii din România.

Aceasta este şi intriga principală contra UDMR, a cărei sursă de fapt se află în Ungaria vecină, în guvernul de la Budapesta.

Pentru radicalizarea ungurilor din Transilvania, trebuie smulse vârfurile din UDMR din contextrul vieţii politice din România la nivel naţional. Partidul autoniomiştilor din Transilvania, care se confruntă cu UDMR,trebuie să ia voturile alegătorilor locali astfel încât UDMR să nu mai poată intra în Parlamentul României. Acest lucru va rupe vechea legătură a elitei politice din Transilvania cu politica mare din România. O asemenea situaţie va crea noi condiţii de joc pentru Budapesta în Transuilvania, îi va da speranţa să reorienteze total spre ea viaţa politică a ungurilor din această provincie.

După cum arată alegerile locale din 10 iunie 2012, voturile adversarilor UDMR s-au redistribuit între cele două partide ungureşti – MPP şi EMNP.

De la începutul anului, liderii EMNP au încercat zadarnic să-şi unească forţele cu MPP. Bazinul electoral al Partidului Civic Maghiar (MPP) este predominant aşa-numitul Ţinut al Secuilor. Şi tocmai această regiune din Transilvania devine centru de aplicaţii pentru forţele autonomiştilor unguri din EMNP şi din Consiliul Naţional Secuiesc (SZNT).

Însă, în calea unirii forţelor adversarilor UDMR, aceste formaţiuni s-au izbit de ambiţiile personale ale liderului MRR, Jenő Szász. El nu a vrut să ocupe o poziţie secundară, subordonată faţă de conducerea EMNP. La începutul lunii octombrie 2012, Jenő Szász a fost eliminat din viaţa politică din Transilvania într-un mod extrem de ciudat. Premierul ungar Victor Orban a avut o întâlnire personală cu el. După care s-a aflat că lui Jenő Szász i s-a propus să conducă Institutul de Strategie Naţională din Ungaria. Pe 13 octombrie, Jenő Szász şi-a dat demisia din funcţia de preşedinte al MPP. Fără el, partidul a fost dezorganizat. Cu toate acestea, în ajunul alegerilor, Jenő Szász însuşi a făcut un apel la ungurii din Transilvania să voteze pentru UDMR, iar nu cu EMNP. Astfel, alegerile parlamentare din Transilvania românească au devenit frontul de luptă pentru voturile ungurilor din zonă nu pentru trei partide, cum era în vară, ci pentru două partide ungureşti. În aceste condiţii, EMNP, un novice în politica din România l-a atacat furibund pe hegemonul absolut – UDMR. Toro Tibor, preşedintele EMNP, a declarat că nu vede nimic îngrozitor dacă ungurii nu vor intra în Parlamentul de la Bucureşti. În 2016, ei vor reuşi acest lucru, a spus el.

Eurodeputatul Laszlo Tokes, liderul informal al autonomiştilor unguri, a confirmat înainte de alegeri că votul din anul 2012 va rezolva soarta României, va decide dacă această ţară va merge pe drumul „post-comunismului” sau va opta pentru schimbarea sistemului post-comunist. În acest sens, Tokes a spus: „Eu văd două alternative în politica europeană din centrul şi estul Europei. O cale, reprezentată de România, este reorganizarea post-comunistă, pe care îl urmează tandemul Ponta-Antonescu. Altul este drumul Ungariei. Aici, după alegerile din 2010, se continuă schimbarea sistemului. Se înţelege că UDMR urmează modelul românesc, iar EMNP oprează pentru calea ungară de schimbare a sistemului”.

Cu toate acestea, uniunea europarlamentară – Partidul Popular European (EPP), în cadrul căruia intră şi EMNP al lui Tokes, şi UDMR, l-a susţinut pe ultimul. pe 6 decembruie 2012, Wilfried Martens, preşedintele Partidului Popular European,. a declarat că va susţine în alegerile din România alianţa ARD şi UDMR. În ce îl priveştre pe Tokes, este evident că eşaloanele europene nu au sprijinit EMNP. Cei de la Bruxelles şi Strasbourg îşi demonstrează cu toată claritatea dorinţa de stabilitate în cazul Transilvaniei, la fel ca în Catalonia, vor stabilitate în Europa. Şi asta, în ciuda faptului că premierul român Victor Ponta nu este pe placul celor de la Bruxelles.

UDMR a avut în Parlamentul de la Bucureşti o reprezentare solidă: 9 senatori şi 21 de deputaţi. În programul electoral, UDMR a inclus solicitările minorităţii maghiare de modificare a Constituţiei României, de schimbare a sistemului electoral al ţării, de reorganizare în interesul minorităţii maghiare a României pe regiuni şi realizarea reformei administrative. Noutatea din programul EMNP a fost propunerea lui Laszlo Tokes pentru federalizarea României după regiunile ei istorice: Valahia, Moldova, Transilvania, Dobrogea etc.

În ce priveşte rezultatele alegerilor parlamentare, pentru politica ungurilor din Transilvania, remarcăm, înainte de toate, că alegerile din decembrie din România s-au caracterizat printr-o prezenţă la urne extrem de scăzută. Rata de partzicipare din Transilvania a fost chiar mai redusă, decât media pe toată România, care a fost de 41,72%. În Transilvania, în judeţul Bihor, au votat 36,82% din alegători, în Harghita secuilor – 36,51%, în Covasna secuilor – 33,31%, în Mureşul pe jumătate secuiesc – 34,93%, în Satu Mare – 32,05% şi în Sălaj – 35,55%.

Zsolt Nemeth, secretar de stat pe probleme externe din Ungaria, coordonatorul politicii ungare din Transilvania, a făcut apeluri către unguri să iasă la vot, dar nu a ajutat la nimic. Cauza prezenţei slabe la alegeri au fost condiţiile meteorologice dificile. Ninsoarea a îngreuiat circulaţia. Nici preşedintele Traian Băsescu nu a putut să se întoarcă la timp în capitală dintr-o staţiune montană. Au căzut liniile electrice şi 80 de secţii de vot nu au putut să-şi înceapă activitatea.

În dimineaţa de 10 decembrie 2012, se ştia că UDMR a câştigat o victorie răsunătoare contra autionomiştilor din EMNP în judeţele secuieşti Harghita şi Covasna. Kelemen Hunor, preşedintele UDMR, a luat 80% din voturi în colegiul Felchike, iar Toro Tibor, preşedintele EMNP, a pierdut în colegiul lui „lupta pentru prestigiu” cu Marko Attila de la UDMR.

Acum, partidele de opoziţie din Ungaria vor sărbători din nou şi se vor bucura pentru eşecul „noii politici naţionale din Transilvania” a liderului autoritar al ţării Victor Orban. „Tentativa de radicalizare a politicii ungurilor din Transilvania a eşuat. Victor Ponta a anunţat imediat că vrea să facă alianţă cu UDMR. Iar UDMR a câştigat alegerile din Transilvania chiar dacă trei politicieni influenţi din această formaţiune sunt acuzaţi de corupţie – Borbelly Laszlo, Zsolt Nagy şi Attila Marko.

Tokes rămâne să ponegrească pe mai departe „restauraţia postcomunistă” din România. Este greu de spus că această situaţie le prieşte autorităţilor de la Budapesta. Relaţiile cu UDMR s-au stricat de tot, iar Victor Orban e prea mândru ca să mai recunoască un eşec evident în Transilvania românească”, a concluzionat Dmitri Semuşin.

 

Comentarea e interzisă

Subscribe to our RSS Feed! Follow us on Facebook! Follow us on Twitter! Visit our LinkedIn Profile!