Elldor.Info

Agenţie de presă şi ziar online

Zeci de mii de europeni emigrează din estul şi sudul UE

Publicat 22:12 | 16 ian. 2013 // Mapamond // 1.083 vizualizări
rador.ro

rador.ro

Articol din “El Pais” (Spania), semnat de Jordi Vaquer:

Criza se intensifică, iar mass-media din Europa aduc în discuţie tot mai multe poveşti ale celor care pleacă, zeci de mii de europeni emigrează din estul şi sudul UE.
Emigraţia se accelerează în ţările baltice, mediteraneene, în Europa Centrală şi Irlanda şi continuă să fie ridicată în România şi Bulgaria.

Odată cu emigranţii, se duce şi o bună parte din talentul profesional de care vor avea nevoie toate ţările pentru a regăsi calea creşterii economice, dar şi ieşirea din şomaj. În acest sens, nu lipsesc analizele economice pro şi contra. Dar nu trebuie să uităm factorul politic: creşterea mobilităţii, mai ales în sectoarele cu cei mai mulţi tineri, îi scot din mediul lor pe mulţi care ar putea transforma societăţile de origine, subminând şansele de a crea masa critică esenţială pentru impulsionarea schimbării şi pentru regenerarea politică de care ţările noastre au atâta nevoie.

În unele state, aceste plecări aduc cu ele memorii ale unor vremuri mai rele: în 2012, de exemplu, au fost mai mulţi portughezi instalaţi în Angola decât în timpul colonizării; aproximativ 3.000 de irlandezi care au ieşit în fiecare lună din ţara lor au presupus cel mai mare ritm de emigrare de la la marea foamete dintre 1845-1852; şi Ungaria şi-a văzut cetăţenii plecând într-un număr fără precedent de la lunile de după invazia sovietică din 1956 şi până în prezent.
Emigraţia a atins segmente extinse ale populaţiei, mai ales tineri cu vârste între 20 şi 35 de ani, care reprezintă între 50% şi 60% dintre cei care pleacă.

Aproximativ 10% din populaţie a abandonat Letonia natală în ultimii ani şi, numai în 2010, unul din cinci slovaci s-au instalat în Marea Britanie. În toate aceste ţări, emigraţia contribuie la descurajarea generală şi adânceşte senzaţia de criză în rândul populaţiilor tot mai îmbătrânite.

În sudul Europei, lumea s-a obişnuit cu plecarea oamenilor de ştiinţă şi a celor mai buni manageri către alte destinaţii, dar actuala criză atinge noi cote, în special în ceea ce-i priveşte pe profesioniştii calificaţi, precum medicii greci, inginerii portughezi sau arhitecţii spanioli.

De la Riga şi Bucureşti până la Cork şi Oporto, tineri şi nu la fel de tineri pleacă în căutarea unor salarii mai bune, a unei cariere profesionale mai promiţătoare sau, pur şi simplu, în căutarea unui loc de muncă pe care în ţările lor de origine nu-l găsesc.

Mai pleacă – să nu uităm! – şi din motive care ţin de pieţe de muncă închise, de discriminare sexuală, pentru că trebuie să disimuleze sau să-şi ceară scuze pentru modelul lor familial, pentru viaţa lor sexuală, pentru modul cum se îmbracă sau pentru opinii. Motiv pentru care oraşele lor devin mai omogene, mai puţin tolerante şi, adesea, încă şi mai opresive faţă de cei care nu pot sau nu vor să plece. Avântul naţionalism-populismului conservator şi esenţialist care traversează Europa Centrală şi Orientală va fi dificil de frânat dacă cei care apără valori progresiste şi pledează pentru societăţi mai deschise optează pentru a se instala în Londra, Berlin sau Stokholm, în loc să lupte pentru societatea la care aspiră în oraşul lor de origine.

Europa de Sud se află în pericolul de a continua un drum comparabil, asemănător, cu cel pe care l-a parcurs deja Irlanda, unde problema emigrării a contribuit timp de mai mulţi ani la a face din această naţiune celtă unul dintre colţurile de Europă cele mai consevatoare. Iar ţări precum România sau Bulgaria, unde importante părţi din populaţie disperă în încercarea de a putea schimba situaţia în ţările lor, deşi visează să poată realiza acest lucru, întâmpină tot mai multe dificultăţi pentru a facilita, din interiorul societăţii, esenţiala regenerare politică.

Libera circulaţie a persoanelor este, fără îndoială, una dintre marile realizări ale Europei unite. Într-un context de criză şi de dezechilibre, mobilitatea, mai ales a celor mai tineri, este aproape inevitabilă, are efecte economice pozitive şi deschide posibilităţi personale şi profesionale pe care generaţiile anterioare nu ar fi putut să le viseze.
Însă uşurinţa de a abandona locul de origine se dovedeşte a fi letală, dacă cei care pleacă iau cu ei voinţa de a transforma, de a reforma societatea şi ţara căreia-i duc dorul.

Spania, în trecut, sau Polonia în prezent, demonstrează că întoarcerea este posibilă, că există cale de întors. Dar atâta timp cât acest moment nu soseşte, trebuie să se profite de facilitatea pe care o oferă mijloacele de comunicare actuale, pentru a-i menţine activi şi prezenţi – politic şi social – pe cei care emigrează, pentru ca plecarea lor să nu fie o renunţare, ci începutul schimbării acestei societăţi care le-a refuzat şansa de a progresa.

Traducerea: Veronica Popa
Rador.ro

 

Comentarea e interzisă

Subscribe to our RSS Feed! Follow us on Facebook! Follow us on Twitter! Visit our LinkedIn Profile!