Elldor.Info

Agenţie de presă şi ziar online

Fudulia, Revoluția și Averea (2)

Publicat 16:12 | 05 feb. 2013 // Mapamond, România // 1.524 vizualizări
Victor Chivu. Foto: Viorel Patrichi

Victor Chivu. Foto: Viorel Patrichi

Fudulia, Revoluția și Averea (1)

Viorel Patrichi

Tot răul spre… afaceri cu țigănci

Era internat la Spitalul 9 cu unul de la Autobuzul, care își cumpărase un microbuz. La Conțești este zonă legumicolă și Victor s-a gândit să încerce și el ceva. “M-am dus la Autobuzul și am cumpărat un TEVEU. Dar până să iasă legumele primăvara, căram țigănci cu ștevie și urzici. Luam două-trei salarii într-o noapte. Țigăncile stau pe lângă pădure. Le luam 100 de lei pentru un sac. Intrau 15 pe 9 locuri. Sus pe portbagaj puneam 30-40 de saci cu ștevie pe care o duceam la piețe la Sălăjan, la Obor, Râmnicu Sărat, Big Berceni, Miniș. Seara, mă duceam și-i luam înapoi. Mai luam 100 de lei de persoană. O țigancă câștiga 1000 de lei pe un sac. După ștevie, veneau legumele la rând. Ridicam saci cu pepeni pe portbagaj și pe urmă m-am operat și de hernie de disc.

Călușul

Construcția lui, de la pământ, l-a ajutat să scape de necazuri. Orice țăran normal are o condiție fizică de invidiat. Dar dacă a fost la Călușari din copilărie? Cum o fi?
“Eu am dansat de mic. Este aici o bază de folclor autentic. Bunicul meu era vătaf de Căluș în Conțești prin 1963. Era atunci raionul Zimnicea, regiunea București și eu am dansat pe scenă la Televiziune și am luat locul întâi pe țară la Dialog la distanță. Prezentatori erau Ion Mustață, Vasile Tomazian și Mircea Crișan. Am fost și călușar. Sigla noastră pe Căminul Cultural este formată din niște călușari care sar. Profesorul Ion Mustăcioară, cel care era sufletul Călușarilor, a murit de inimă. Am fost filmat de Rusalii de Horia Alexandrescu la Poiana lui Iocan.
Să vedem cine va mai face dansuri după profesorul pierdut…
Eu am patru băieți. Nu știe niciunul Călușul…
Cel care a excelat în dansuri populare este cel mai bun coregraf – Mărin Barbu – dansează la PRO-TV și-i învață pe cei care vin la emisiunea “Dansez pentru tine” – el este colegul meu de grădiniță din Conțești.
Eu îmi iau lăutarii cu mine pe unde merg și-mi cântă ca pe vremuri, cu strigături, pe stânga, pe dreapta, înainte, înapoi… La noi se dansează din bătrâni: hore sărite, hore strigate, cu bătăi, cum este Cârligul sau Bugeacul, Balta, Mocăncuța care-i adusă de ciobanii din zona Sibiului. Conțești este la interferența cu Oltenia. Dansurile noastre se asimilează cu ustemele oltenești iuți. Am studiat doi ani la Școala Populară de Artă, am fost și instructor coregraf…”

“Primul hectar l-am luat pe câteva vedre de vin și de țuică”

Gata cu urzicile țigăncilor, cu ardeii și castraveții. Trebuia să încerce o afacere adevărată.
„Lăngă Primăria Capitalei erau Sindicatele unde închiriase Nica Leon la o firmă de turism. Am luat legătura cu ei. Mi-au dat să fac niște curse cu microbuzul pe la Odessa, pe la Edirne, pe la Istanbul și câștigam în două zile cam 4-5 salarii. Eram cu o grupă din Alexandria și ne-au atacat bandiții pe la Veliko Tîrnovo în Bulgaria. Făceam curse în Polonia, la Varșovia și la Cracovia. La gara centrală. Pe-acolo puteau să fugă mai ușor în Germania. Pe unii îi prindeau și tremurau de foame, de frig pe-acolo și-i luam înapoi, ca balast, că aveam tracțiune numai pe spate. Câștigam 200.000 de lei în 80 de ore dus-întors. Eram eu cu fratele meu pe mașină. Un salariu era 4-5000 de lei. Nu făceam pauză decât pentru toaletă și atât. Aveam niște călăuze. Coada la vamă de la Motișka, dincolo de Liov, era de 15-20 de kilometri.
Cu banii mi-am cumpărat pământ în Conțești. Eu aici m-am născut, vizavi de sediul fermei.
Nu m-a tentat să deschid o afacere în București. Primul hectar l-am luat de la un vecin. I-am dat câteva vedre de vin și de țuică. Acum am 750 de hectare, iar în arendă am luat 2750 de hectare la Conțești, Bragadiru și Gogoșari de Giurgiu. L-am luat de la un francez care mi l-a arendat mie. Îl arendase unui alt francez și nu era mulțumit cu cât îi dădea. Eu i-am mai dat 200 de kilograme la hectar, îi plătesc și impozitul. Pentru el a fost convenabil. Le dau oamenilor 800 de kilograme de cereale boabe.
Am dat la început pământul în arendă. Apoi, mi-am făcut o moară de uruială și de mălai. Tata zice: “Bă, tu nu stai în banii de la uruială. Ia niște tăurași ca să-i creștem.” Așa am început cu zootehnia. El îmi vânduse o vițică. M-am dus la târg la Smîrdioasa și am cumpărat 15 tăurași. Mă mai duc o dată și nu mai găsesc. Mă oprește un moșulică: “Băi taică, ia de la mine, bre, vițica asta! Am baba bolnavă”. Și m-am înduioșat și am luat-o. Eu nu știam nici diferența dintre vițică și tăuraș, în ce ritm crește în greutate fiecare. Am mai luat și altele și am făcut vreo 32 de juninci în 2004. Când să-i dau la mandatari vițeii, nu mi-a primit juninca pentru că era gestantă. Până să le fac stabulația, toate vițelele mele erau gestante și eu nu știam nimic. Și nu le-am dat. Le-am lăsat să fete. Le-am dat furaje la agrozootehnica Chitila, pe Otopeni. Luaseră niște arabi și nu aveau mâncare. Am luat vreo 14 juninci și vaci. În următorul an, am cumpărat Agromecul din Conțești și într-o hală, unde țin caii acum, făcusem un staul de vaci. Am mai făcut o lucrare pentru Agrozootehnica Mogoșoaia, care avea o veche fermă a Partidului Comunist la Gogoșari de Giurgiu. Le-am făcut niște lucrări, le-m dat niște grâu de sămânță și am mai luat vreo 100 de animale în 2005.
Am făcut primul import de juninci din Olanda. Am luat 70 de juninci Holstein din Olanda. Nu aveam spațiu suficient de cazare și am închiriat un grajd de la un fost CAP dintr-o comună vecină. Cu stabulație legată. L-am renovat, i-am introdus apă automată. Am început să dau laptele la Danone. Delegatul companiei mă întreabă dacă nu vreau să iau 66 de vaci Monthbeliard. „Noi vă ajutăm să le luați și ne dați banii peste un an.” Am acceptat. Mi-au dat 50% din sumă pentru un an, fără dobândă. Eu trebuia să le restitui banii în lapte. Am făcut hala mare, tanc de răcire îmi făcusem. Am făcut cu staul frumos. Aveam vacile în trei locuri”.

Pustiul de bine cu fonduri europene

Nu-i așa că politicienii patriei se zbat pentru ca oamenii de afaceri din România să ajungă la fonduri europene? Seeegur că da! Dar ei, politicienii, ce primesc în schimb? Și dacă nu miști din urechi, nu mai bine să-ți pună bețe în roate? Nu ești eligibil, bă!
„M-au încurcat cu două firme de consultanță. M-a încurcat și Mitrache de la Sapard.
Am câștigat un proiect, dar nefinanțabil. Eligibil, dar fără bani. În 2009, au fost două sesiuni. Banii s-au dat pentru o singură sesiune. Că nu se poate face o tragere pentru două sesiuni, că nu dau voie cei de la Bruxelles. Facem o adresă la Bruxelles. De-acolo primim răspuns: “Puteți să aveți și trei sesiuni, puteți să faceți o tragere pentru fiecare sesiune sau o tragere pentru toate sesiunile”. A venit vidul de putere după ce PSD a abandonat Guvernul. Preluase Berceanu și Ministerul Agriculturii. El nu se pricepea și îl pusese pe Girugea care-i la ADS și care nu prea știa cu ce se mănâncă agricultura. Era și Piticu pe-acolo. El avea 28 de proiecte pe porc și nu intrase niciunul. S-a votat în Comitetul de monitorizare. Piticu și alți doi au votat contra. Ilie Sîrbu nu a făcut nimic fiindcă avea alte interese. A venit ministru Mihail Dumitru – mai bine nu venea! A tăiat frunză la câini opt luni. Nici notificări la Bruxelles nu a făcut.
Ca vicepreședinte al Federației Crescătorilor pe țară, nu am reușit să finalizez un proiect de două milioane și jumătate de euro, pe care l-am câștigat în 2009. Nu are dreptate Traian Băsescu atunci când spune că nu atragem fonduri europene fiindcă avem acolo neprofesioniști? Are. Nu au ce căuta în aceste locuri. Nu se pricep și au și alte interese obscure, de grup, de haită. Nu știu ce să mai zic. Banii au fost transferați la doamna Toncea, sub formă de împrumut, în loc să fie folosiți în cadrul programului… “

De la teroriști la “cei mai mari tâlhari”

Victor-Chivu-Contesti-Teleorman-vaca-vitelulȘi totuși a accesat două fonduri Sapard, de un milion de euro. “Iar acum, trebuie să iau scrisoarea de confort pentru cei 2,5 milioane de euro. Fac un grajd de vreo 500 de animale, o fosă septică mare tip lagună, cu un profilactoriu de 1500 de metri și maternitate. Totul este aprobat. Băncile sunt draconice. Am trecut o dată prin furcile caudine ale DADR și mai trec și pe la ei.
Concret. În 2009, am beneficiat de Ordinul 102 al ministrului, modificat de mine și de doctorul Frânc, președintele Asociației Crescătorilor de la Maramureș, pentru ca acei care aduc genetică, să aducă până în 55 de animale pe fermă. Cei care au primit proiecte Sapard, de două milioane de euro, au primit aprobare. Pentru zootehnie, ni s-a pus condiția – 55 de animale. Frânc are cea mai frumoasă și modernă fermă Holstein – cel mai modern grajd din România, îi bate pe cei de dincolo.
ANSVSA a mers bine cu economistul Zlotea fiindcă le-a cerut să lucreze pentru oameni. A venit Roateș cu clica lui cu tot, care nu a făcut nimic și ne întoarcem la controale aberante. Eu fac parte din Consiliul Consulativ din partea fermierilor. De când a venit Roateș, nu m-a chemat nimeni la nicio ședință. A dat în judecată Guvernul și s-a întors printr-un tertip judecătoresc. Mă mir că Tăriceanu nu dă în judecată statul ca să se întoarcă premier. E clar că lucrează contra lui Boc.
La ordinul ministrului, pe care l-am modificat pentru a permite să cumperi animale cât te țin brăcinarele. Se cerea să nu fii dator la stat, să nu mai fi fost dator la stat, chiar dacă ai plătit. E normal să poată cumpăra oamenii serioși. Cei care nu sunt buni platnici și care au probleme cu Garda Financiară, îi facem serioși și apoi pot primi și ei. Îi mobilizăm pentru ca și ei să ajungă serioși spre a beneficia de niște fonduri. Ca la APIA, unde, dacă te prinde cu prostii cu terenurile, nu mai primești ajutorul. Eu am luat 175 de vaci Holstein din Germania în 2009. M-am dus pe 6 septembrie, mi-am ales vacile și peste două săptămâni am primit primele două transporturi. Aproape că îmi fătaseră toate vacile și eu i-am dat banii omului abia în februarie. Și i-am spus neamțului că le iau pe credit. Am întâmpinat greutăti fiindcă totul am luat cu bani de la bănci. Eu am adus bani în agricultură. Am făcut niște tranzacții imobiliare, am câștigat foarte mulți bani și i-am adus în agricultură. Am vândut terenurile, banii mi-au intrat în cont și i-am scos pentru agricultură.
Până am făcut întabularea, până am făcut proiectele. Cumpărasem animale și nu aveam unde să le țin, m-am apucat să fac grajdurile. Făcusem proiectul. Plătisem autorizațiile, certificatul de urbanism, de construcție, de demolare. M-a luat una la întrebări că de ce am certificat de urbanism, de demolare și de construcție. “Doamnă, este autorizație? Am trecut prin furcile caudine ale sistemului: primărie, urbanism, Consiliul Județean, pe la ISU, la Inspectoratul de Construcții, mi-au dat toate avizele, am plătit niște miliarde de lei pentru aceste autorizații. Iar dumneata îmi spui că…” Am ajuns până la directorul general ANCPI și cadastru pe țară. Întâmplător, ne cunoșteam. Și s-a rezolvat. A semnat altcineva. Nu făcusem tot. Că de ce nu am făcut tot? Pentru că nu mai am bani. Am făcut proiectul pe bucăți și trebuia să-l întabulez. La FADR nu se permite să ai situații ambigue prin fermă. În loc de 8 buncăre de siloz, am făcut 4 buncăre fiindcă nu mai aveam bani. Până la urmă, le-am făcut pe banii mei. Le-am întabulat pe cele pe care le-am construit ca să fie ceva distinct de ceea ce voi construi cu noul program FADR. Că de ce ai făcut așa? Poate le mai fac, poate nu le mai fac pe celelalte 4.
În sfârșit, s-a rezolvat cu treaba asta. Mă duc la BCR. Am lucrat bine până au venit cei de la ERSTE Bank. În proporție de peste 80%, sistemul bancar din România este străin și fac ce vor. Dacă ERSTEBank a zis că băncile se vor menține la profitul constant, la noi au făcut bani în plină criză. Verificați graficele lor, veți vedea că nu au făcut investiții și sunt pe profit. Eu am cumpărat cu peste trei ani în urmă vaci din Franța,Danemarca, Estonia și din Olanda. Am avut o dobândă negociată de 8%. În 2009, când m-am dus din nou la ei, dobânda sărise la 15,50%, fără să mă întrebe. E adevărat, în contract scria cu litere minuscule că ei pot mări dobânda până la 20%, fără să mă întrebe! Ca să nu vezi ce scrie. EURIBOR (rata dobânzii la creditele în euro, practicată între principalele bănci europene – nota red.) oscilează puțin plus-minus, la care se adaugă marja băncii. Marja băncii era 3-4%. Plus EURIBOR, ajungea la 7-8%. Eu m-am împrumutat în lei sau m-am împrumutat în euro? Era vreo discrepanță așa mare atunci când m-am împrumutat la ei fată de situația de acum? Din contra, EURIBOR s-a micșorat. Prin această micșorare, ei au mărit marja băncii. Pentru ce? Pentru că eu am avut garanții solide. Și anul trecut, la întâlnirea fermierilor cu băncile, am spus că bancherii sunt cei mai mari tâlhari cu acte în regulă. Am făcut cerere și mi-au mai redus dobânda până pe la 11,5%. La mine, nu s-a diminuat cash flow (diferența dintre încasările și plățile curente într-o firmă pe o anumită perioadă de timp – nota red.). Dimpotrivă, eu am făcut investiții care ridică firma la niște cote și ei nu au ținut seama de asta. Când m-am dus la ei, mă întreabă cu ce garanție vin pentru 254.000 de euro. Și le zic: am un apartament pe Bulevardul Decebal din București, care este evaluat la 135.000 de euro și cu ce am în fermă. Au venit cu un evaluator și mi-au pus 765.000 de lei pentru sala de muls, un grajd mare făcut de mine, un fânar și 4 buncăre noi. Adică, ofeream o garanție de 40 de miliarde de lei vechi pentru un împrumut de 10 miliarde. Bine, accept. “Dar nu puteți veni și cu cash colateral 100%?” Voi sunteți nebuni? Eu am pus destul, ați adus evaluatorul vostru. Dacă aveam banii mei, nu plăteam eu, frățioare, mai veneam aici?
Eu le-am luat în virtutea inerției fiindcă fermierii care aduc genetică în țară, cu peste 7500 de litri pe vacă la o lactație, adică atât să aibă mama fiicei, iar bunica să aibă peste 6500 de litri, dacă mă împrumut la bancă cu o dobândă subvenționată de 4%, peste 2-3 ani, fac dovada că nu am întâziat la bancă, fac apoi dovada, ca atunci când am luat creditul, că nu am întârziat la bugetul statului, atunci Direcția Agriocolă îmi dă 50%.
N-au vrut să-mi dea. Le-am dat o analiză pe un grup de 5 firme. Am mers pe una cu 5% mai puțin. Era 2009, an de criză. Nu am dosare penale, nu am întârziat la leasing, la impozite și taxe, nimic. Mă duc la BRD. Ei mi-au pus ferma de la 765000 de euro, cât evaluase BCR, la 1.183.000 de euro. Cu același evaluator! Deci discrepanța era enormă. Nu este o nebunie? Care a greșit? Cei de la BRD m-au forțat să aduc un cash colateral de 127.000 de euro. Să vedem: 1.183.000 euro / 137500 de euro apartamentul din Centrul Civic, 127.000 cash colateral. Eu am asigurare totală la vaci, dar BRD m-a pus să cesionez contractele de asigurare în valoarea lor. Îmi venea să-i strâng de gât. Până la urmă, a trebuit să garantez cu 1.700.000 de euro pentru 254.000 de euro. Cine poate să-mi spună dacă mai am eu posibilitatea să mai fac niște investiții? Să presupunem că nu aveam aceste valori, că nu întâlneam – din întâmplare – un om cunoscut în sistem. Nu puteam să fac nici întabularea pentru ceea ce făcusem, nu era din nisip.
Cu dobândă la împrumuturi în euro de 13-14% , cu 22-28% la lei, ce investiții să mai facă fermierii noștri? Când a ieșit în 2009 ministrul Ilie Sîrbu și a promis că le dă țăranilor 4 milioane de lei pentru un hectar, ca ajutor, când azotul costa 9500.000, ureea ajungea la 15 milioane tona, cu tot cu TVA, plus transport. Auzind că se vor da 4 milioane la hectar, dealerii au blocat tot fiindcă sunt mână în mână cu Guvernul, cu producătorii de îngrășăminte. Cum să facem agricultură în acest mod? Avem cecurile date, avem casele puse gaj, avem linii de credit, ce să mai facem?

Fudulia, Revoluția și Averea (3)

 

Comentarea e interzisă

Subscribe to our RSS Feed! Follow us on Facebook! Follow us on Twitter! Visit our LinkedIn Profile!