Elldor.Info

Agenţie de presă şi ziar online

Părintele Arhimandrit Serafim Man, înmormântat la 15 februarie

Publicat 06:11 | 15 feb. 2013 // Mapamond, Radar, România, Spiritualitate // 1.962 vizualizări
razbointrucuvant.ro

Părintele Serafim. Foto: Razbointrucuvant.ro

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Daniel, a adresat un mesaj obştii îndoliate a Mănăstirii Sfânta Ana – Rohia, la slujba de înmormântare a Părintelui Arhimandrit Serafim Man, vineri, 15 februarie 2013.

Părintele Serafim Man a trecut în lumea drepţilor în dimineaţa de 12 februarie, la orele 03:10, la vârsta de 87 de ani.
S-a nascut la 27 noiembrie 1935, în satul Boiereni, de lânga Rohia, şi de la vârsta de 17 ani a intrat în obştea mănăstirii Rohia.
Preacuvioşia Sa a fost cel care în anul 1980 l-a primit pe Nicolae Steinhardt în obştea mănăstirii şi l-a calugărit, relevă Razbointrucuvant.ro într-un amplu articol despre Părintele Serafim.

Arhimandritul Serafim Man – un părinte duhovnicesc, harnic şi misionar

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Cu multă tristeţe am primit vestea trecerii din această viaţă a Părintelui Arhimandrit Serafim Man, de la Mănăstirea Sfânta Ana – Rohia, venerabil şi îmbunătăţit duhovnic, fost stareţ al acestei mănăstiri, gospodar şi jertfelnic.

Într-o perioadă grea pentru Biserică şi pentru slujitorii ei, Părintele Serafim a fost un misionar autentic, „făcându-se pildă credincioşilor cu vorbirea, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinţa şi cu viaţa curată“ (1 Timotei 4, 12).

Dragostea şi râvna părintelui duhovnic Serafim Man au făcut din această mănăstire o oază de viaţă spirituală pentru mulţi credincioşi care i-au trecut pragul.

Toate împlinirile sale misionar-pastorale şi administrativ-gospodăreşti i-au luminat sufletul şi chipul, pregătindu-l pentru ziua întâlnirii sale cu Mântuitorul Hristos, Păstorul cel Bun, Căruia I-a închinat întreaga viaţă.

Duhovnic iscusit, deopotrivă pentru clerici, pentru călugări şi pentru mireni, Părintele Se­ra­fim era un sfătuitor în­ţe­lept şi echilibrat. Inspirat de cu­vintele Sfintelor Scripturi, ale Sfinţilor Părinţi şi de experienţa vieţii sale duhovniceşti, învăţătura sa era în acelaşi timp du­hov­ni­cească şi profund umană.

Blând, paşnic şi doritor de linişte, în mănăstire sau oriunde l-a purtat slujirea, Părintele Arhimandrit Serafim a fost un monah evlavios şi rugător, smerit şi râvnitor, vieţuind în rugăciune, osteneli şi nevoinţe, pe care cu smerenie le păstra tăinuite asemenea părinţilor din Pateric.

Preţuind în chip deosebit minunata lucrare a Părintelui Arhimandrit Serafim Man în ogorul Domnului pe tărâm du­hov­nicesc şi cărturăresc, precum şi bogata sa activitate gospodărească, înălţăm stă­ru­i­toare rugăciune către Hristos Domnul Cel Înviat din morţi să odihnească sufletul său în lumina cea neînserată a Îm­pă­răţiei cerurilor, unde drepţii ca luminătorii strălucesc, să mân­gâie obştea Mănăstirii Rohia şi pe toţi cei care l-au cunoscut şi preţuit.

Veşnica lui pomenire din neam în neam!

1 Comentariu

  1. Stelian Gombos spune:

    In Memoriam: Săvârşirea din această viaţă a Preacuviosului Părinte Arhimandrit Serafim Man de la Mănăstirea Rohia – Maramureş…

    În iureşul timpului şi în vârtejul zilei apucăm să ne mai gândim, din când în când, la viaţa omului şi, mai ales, la moartea acestuia, îndeosebi atunci când, primind un telefon, aflăm că a mai trecut cineva apropiat şi drag nouă dincolo, de fapt unde?… În adevărata viaţă…

    Aşa s-a intâmplat şi în dimineața zilei de 12 februarie 2013, când am aflat că la ora 03 și 10 minute, Preacuviosul Părinte Arhimandrit Serafim Man a trecut în lumea drepților și a cuvioșilor.

    Preacuviosul Părinte Arhimandrit Serafim (Ștefan) Man, s-a născut la 27 noiembrie 1935, în satul Boiereni, de lângă localitatea Rohia, din Ţara Lăpuşului, judeţul Maramureş. La vârsta de 17 ani, la 23 noiembrie 1952 a intrat în obștea Mănăstirii Rohia, fiind primit de către Părintele Stareț Justinian Chira – actualul Arhiepiscop venerabil al Maramureșului și Sătmarului. După un noviciat de trei ani, la 20 iulie 1955 a fost tuns în monahism primind numele de Serafim. În luna martie anul 1957 a fost hirotonit ierodiacon apoi ieromonah slujind la mănăstire până în anul 1959. Din anul 1959, după Decretul nr. 410, până în anul 1971 a slujit ca preot în parohiile Cupșeni, Băiuț şi Costeni. În anul 1971 a revenit la mănăstirea de metanie, iar în anul 1973 a fost numit Stareț al Mănăstirii Rohia. A condus mănăstirea până în anul 1984 când, din motive de sănătate, cancer la gât, s-a retras. Preacuvioșia Sa a fost cel care în anul 1980 l-a primit pe Nicolae Steinhardt în obștea Mănăstirii și l-a călugărit.

    Părintele Arhimandrit Serafim Man a absolvit Seminarul Teologic din Cluj – Napoca şi a fost licenţiat al Institutul Teologic Universitar din Sibiu, promoţia anului 1979.

    La data de 6 decembrie 1973, de sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae, a fost hirotesit Protosinghel, iar la 15 august 1982, de hramul mănăstirii a fost ridicat la rangul de Arhimandrit, la 27 decembrie 2012 de sărbătoarea Sfântului Mc. și Arhid. Ștefan Preasfințitul Părinte Episcop Justin Sigheteanul i-a acordat în semn de preţuire şi respect „Crucea Voievodală Maramureșană”. De sărbătoarea Sfântului Arhidiacon Ştefan, numele sfântului pe care la primit la botez, a fost ultima data, când a slujit Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie şi a fost împărtăşit de către Preasfinţitul Părinte Episcop Justin Sigheteanu – ucenicul Părintelui Arhimandrit Serafim Man. În luna noiembrie anul 2010, la împlinirea vârstei de 75 de ani a primit titlul de Cetăţean de onoare al Oraşului Târgu Lăpuş.

    Duminică – 10 februarie 2013, s-a mărturisit şi împărtăşit şi apoi după ani de suferinţă, s-a stins ca o lumânare ce a ars cu credinţă jertfelnică, cu dragoste faţă de Dumnezeu, de mănăstire şi de tot poporul cel dreptcredincios, s-a mutat la Iisus Hristos Domnul şi la Maica Domnului pe care a cinstit-o şi iubit atât de mult.
    Un om al rugăciunii şi al cărţii, cu chip de înger: A iubit Biserica, Rugăciunea, Sfânta Liturghie după ce a fost hirotonit a slujit timp de trei ani neîntrerupt şi după aceea iubirea şi bucuria cea mai mare era slujirea Sfintei Liturghii şi la Sfântul Maslu. A fost duhovnicul monahilor şi monahiilor de la mănăstirile: Rohia, Rohiiţa, Lăpuşul Românesc, Căşiel, Habra, Breaza, etc. a sutelor de preoţi şi a credincioşilor din toată ţară, dar mai ales a Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Justinian, care s-a mărturisit la Preacuvioşia sa în urmă cu şapte zile. Cu timp şi fără timp, în plină zi şi în miez de noapte a fost la dispoziţia credincioşilor, tuturor dându-le cuvânt de mângăiere şi întărire în credinţă, exemplu al minuni lui Dumnezeu fiind însuşi Preacuvioşia sa prin modul cum Dumnezeu l-a vindecat şi la ţinut mărturie timp de 30 de ani de cumplita boală de care a suferit.
    A publicat următoarele cărţi: Mănăstirea Rohia, Editura Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, Cluj – Napoca, 1989; Livada duhovnicească, Editura Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului si Clujului, Cluj-Napoca, 1990; ediţia a doua, 2010; Adevăruri trăite, Învăţături folositoare, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, Baia Mare, 1993; Un buchet de pilde şi învăţături creştine pentru tineri, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, Baia Mare, 1995; Crâmpeie de propovăduire din amvonul Rohiei, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, Baia Mare, 1996; Meditaţii duhovniceşti, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, Baia Mare, 2002; Viaşa şi Acatistul Sfântului Serafim de Sarov, Baia Mare, 2004; Rugăciunea domnească Tatăl nostru – tâlcuire, Editura Proema, Baia Mare, 2007. Totodată, a publicat multe predici şi omilii, în revistele teologice.
    Fiind un stareţ gospodar şi jertfelnic, Preacuviosul Părinte Arhimandrit Serafim Man s-a preocupat mereu de îmbunătăţirea stării patrimoniale şi materiale a mănăstirii. Dintre realizările sale amintim: construirea „Casei cu Paraclis”, „Casei Poetului”, „Altarului de vara”, aducţiunea apei la mănăstire, introducerea curentului electric, construirea drumului de acces la mănăstire, zidurile de susţinere din incinta mănăstirii. etc. Pe lângă conducerea lucrărilor, la toate acestea a lucrat efectiv cu mâinile şi braţele Preacuvioşiei Sale…

    Ce să mai zic într-o astfel de situaţie: că în ultima vreme am petrecut destul de mulţi părinţi duhovniceşti, mai cu seamă în ultimii doi ani şi iată acum a sosit ceasul să facem acelaşi lucru şi cu Părintele Arhimandrit Serafim Man – care va rămâne în amintirea şi în conştiinţa noastră cu multe învăţături şi fapte minunate, printre care, la loc de frunte stă aceea că a încurajat şi ajutat o mulţime de tineri teologi să se pregătească pentru apărarea şi promovarea credinţei ortodoxe în anii grei ai dictaturii comuniste, şi care astăzi sunt preoţi şi slujitori destoinici ai Bisericii strămoşeşti. A fost în acelaşi timp un bun păstrător al Tradiţiei şi un păstor receptiv la noile probleme apărute în societate. Era elegant şi ordonat, ospitalier şi erudit. Un preot distins al cultului ortodox şi un om al culturii înţelepte, un slujitor al Bisericii şi al poporului român.

    Apoi mai rămâne în sufletul nostru prin caracterul, onoarea şi demnitatea lui, apoi vocea sa caldă dar în acelaşi timp hotărâtă şi fermă; după aceea cultura teologică şi nu numai cu care a fost înzestrat datorită muncii şi tenacităţii Preacuvioşiei Sale; luciditatea şi spiritul său critic, însoţit de foarte multă înţelegere, smerenie, blândeţe şi condescendenţă; pe urmă spiritul de disciplină, în primul rând cu el însuşi, de rigoare duhovnicească şi morală, doctrinară, liturgică şi canonică revelată cu fiecare slujire a sa ori cu fiecare predică sau cuvântare, susţinute într-un mod foarte coerent şi elevat în diferite împrejurări şi cu diferite ocazii; comportamentul, felul său de a fi şi de a se raporta la semenii săi, la fiecare în parte într-un mod deosebit şi unic, fiind foarte respectuos, accesibil şi deschis, toate acestea ducând la descoperirea în persoana sa a eticii bunului simţ, pe care a cultivat-o de-a lungul întregii sale vieţi şi care astăzi o întâlneşti tot mai rar!…

    Părintele Arhimandrit Serafim Man a mai avut şi calitatea de a fi un om de o sinceritate, discreţie şi modestie ieşite din comun, care mi-au inspirat foarte multă încredere, confort sufletesc şi dragoste faţă de valorile perene ale spiritualităţii şi culturii noastre autentice!…

    Eu personal, mă simt foarte onorat pentru faptul că am avut fericitul prilej şi marea şansă de a-l întâlni şi (de) a-l cunoaşte pe Părintele Arhimandrit Serafim Man – mare personalitate a culturii, duhovniciei şi spiritualităţii acestor ţinuturi şi nu numai, având convingerea şi nădejdea că vom şti cu toţii pe mai departe, să ne cinstim înaintaşii, potrivit meritelor şi vredniciilor fiecăruia, cu toate că în aceste vremuri, preţuim mai mult pe alţii de oriunde şi de aiurea, căci ni se par a fi mai exotici, mai spectaculoşi, mai senzaţionali!… Însă, rămânem convinşi de faptul că ce este nobil rămâne iar ce este ieftin, apune!…

    Altfel spus, cuvintele noastre sunt puţine şi neputincoase pentru a putea spune cât bine a făcut Părintele Arhimandrit Serafim Man, datorită ţinutei sale morale şi preoţeşti, a echilibrului şi înţelepciunii sale, a preocupărilor sale teologice şi cărturăreşti, a dragostei sale faţă de Dumnezeu şi (de) oamneni, a ataşamentului său faţă de ţara aceasta şi de Biserica strămoşească!…

    Se cuvine aşadar, să-i aducem prinos de cinstire şi de recunoştinţă rugându-ne lui Dumnezeu să-l răsplătească cu harul şi cu dragostea sa cea nemărginită acolo, în locaşurile cele cereşti, în lumina cea neînserată a Slavei Sale!…

    Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească!
    Veşnică să-i fie pomenirea! Amin!

    Cu aleasă preţuire şi deosebită recunoştinţă,
    Stelian Gomboş

Subscribe to our RSS Feed! Follow us on Facebook! Follow us on Twitter! Visit our LinkedIn Profile!