Elldor.Info

Agenţie de presă şi ziar online

Alexei Mateevici despre proorocul care ar fi trebuit să se nască la Chişinău

Publicat 15:30 | 21 mart. 2013 // Cultură, Racursiu, Radar // 1.568 vizualizări
Colaj Elldor.Info

Colaj Elldor.Info

La 27 martie 2013 se împlinesc 125 de ani la naşterea scriitorului şi preotului militar Alexei Mateevici, autorul poeziei “Limba Noastră”, odă adusă limbii române, actualul Imn de Stat al Republicii Moldova.

Poetul s-a născut în ziua de 16 martie, calendar vechi, a anului 1888 – un an ce te duce cu gândul la semnul infinitului, dar şi la faptul că 8 este considerat de mistici numărul Omului, iar 888 ar fi, potrivit lor, numărul lui Iisus Hristos (333 este considerat numărul lui Dumnezeu-Tatăl).

Alexei Mateevici (calendar nou: n. 27 martie 1888, Căinari, Căuşeni – d. 24 august 1917, Chișinău) a decedat la numai 29 de ani, dar a rămas în istoria literaturii române drept unul dintre cei mai reprezentativi scriitori români născuți în Basarabia, actualmente Republica Moldova.

„Dacă ar fi trăit, ar fi fost un mare poet. Numai Eminescu a mai ştiut să scoată atâta mireasmă din ritmurile poporane”, scria George Călinescu, în „Istoria literaturii române de la origini până în prezent”.

Alexei Mateevici s-a stins din viaţă din cauza tifosului exantematic, la Spitalul nr.1 din Chișinău, pe data de 13 august, stil vechi, a anului 1917.
Cu o lună înainte de a deceda şi cu o săptămână înainte de a scrie poezia “Limba Noastră” (17 iulie 1917), Alexei Mateevici le-a adresat românilor basarabeni un poem-testament:

Mormântul lui Alexei Mateevici din Cimitirul Central din Chişinău

Mormântul lui Alexei Mateevici din Cimitirul Central din Chişinău

Basarabenilor
Alexei Mateevici
Mărăşeşti, 10 iulie 1917

Să ştiţi: de nu veţi ridica
Din sânul vostru un proroc,
În voi viaţa va seca,
Zadarnic soarta veţi ruga,
Căci scoşi veţi fi atunci din joc
Şi-ţi rămânea făr’ de noroc.

Din cheag de lacrimi, de dureri,
Din trăsnet de mânie sfântă,
Şi din nădejdi şi zbuciumări,
Din năzuinţi şi frământări
El trebui facla să-şi aprindă
Şi-n el pe toţi să vă cuprindă.

Şi-n ţara voastră va purcede
Pe drum de spini şi chinuire
Cu gloata celor cari l-or crede;
Şi duh aprins de înnoire
Va duce-n propovăduire.

El jalea vechilor câmpii
Numa-ntr-o lacrimă va strânge,
Din spic, din strugurul de vii
În stropi va scurge ape vii:
Din spic — sudori, din viţă — sânge
Le va sorbi şi nu-ţi mai plânge,
C-atunci sorbiţii stropi vor arde
Din ţară toată vrăjmăşia,
Clevetitori, duşmani de moarte,
Şi cei cu limbi în două sparte
Atunci vor căuta frăţia
Şi lepăda-vor viclenia.

Şi toţi veţi fi un gând ş-un nume
Şi înfrăţiţi veţi făuri
Un viitor mai bun în lume,
Iar el va şti să vă îndrume
Acolo, unde va zări
C-a voastră stea va răsări.

Dar ştiţi: de nu veţi ridica
De printre voi pe-acest proroc,
În voi viaţa va seca,
Zadarnic soarta veţi ruga,
Căci scoşi veţi fi atunci din joc
Şi-ţi rămânea fără noroc.

Elldor.Info

Comentarea e interzisă

Subscribe to our RSS Feed! Follow us on Facebook! Follow us on Twitter! Visit our LinkedIn Profile!