Elldor.Info

Agenţie de presă şi ziar online

Fericitul este mânat de o manie constructivistă. Nefericitul găseşte de cuviinţă să descompună

Publicat 08:50 | 24 apr. 2013 // Racursiu, Spiritualitate // 979 vizualizări

Ispita nefericirii este rodul întunecat al mândriei şi vanităţii

fotolia/yahoo.com

fotolia/yahoo.com

Ispita nefericitului

Marius Nedelcu

Majoritatea oamenilor sunt condamnaţi căutării neîncetate a fericirii.
Un elan de neoprit şi neostoit îi îndeamnă nevăzut să parcurgă de nenumărate ori drumul atât de îngust şi întortocheat spre fericire.

Fiecare are impresia că este actorul principal dintr-o poveste de succes, crede că este menit pentru lucruri măreţe, că destinul lui se va împlini în viitor când toate se vor dezlega, când valul se va ridica.

Cu toate acestea, nu este dispus să sacrifice nimic pentru el însuşi. Nu pentru el cel de acum, ci pentru el cel de mâine, cel de poimâine.

Deşi se imaginează cum va fi în viitorul apropiat sau mai îndepărtat, sau cum ar vrea să fie, face prea puţin pentru a realiza visurile sau destinul care i se pare hărăzit.

Este o chestiune de timp până când suferinţa se naşte ca o fiară neîmblânzită în sufletul omului care descoperă că ceea ce credea despre sine nu se potriveşte nicidecum cu ce este acum.

În unii oameni vălul se ridică mai devreme. Atât de devreme, că ei cred că s-au născut în această lume sub semnul nefericirii şi al absurdului.
Am spune că sunt ispitiţi de nefericire, că sunt împătimiţi de nefericire.

Idealurile mari nu se nasc întotdeauna în conştiinţele cele mai lucide şi mai cuprinzătoare.
Paradoxal, dezvoltarea nu se datorează vârfurilor minţii umane, ci ea este produsă de piscurile unui podiş nivelator.

Oamenii chinuiţi de propria conştiinţă sunt distructivi la adresa lucrurilor de bun-simţ.
Sunt criticii oricărui fel de confort, nu sunt interesaţi de soarta lumii, nici de dreptate, pentru că în definitiv este de neconceput să lupte pentru dreptate într-o lume pe care o definesc ca absurdă.

Dacă fericitul este mânat perpetuu de o manie constructivistă, de militantisme de orice fel, nefericitul va găsi întotdeauna de cuviinţă să descompună, să fie nemilos de aspru cu idealurile şi planurile cele mai serioase sau banale.

Nefericitul este duşmanul declarat al bucuriilor mărunte, al fericirii cotidiene, al consensului.

Neîmpăcat cu sine, nefericitul este un neizbăvit de propria minte, captivul propriei lucidităţi şi al conştiinţei supradimensionate.
Inamic al înfăptuirii, nefericitul trăieşte într-o clipă toate posibilităţile faptelor sale şi ale întregii lumii, parcurge toate opţiunile, epuizează totul înainte să se întâmple şi refuză din start orice aventură şi acţiune, tocmai pentru că le-a prevăzut înainte ca ele să se întâmple.

Mânat de un profetism întunecat, ispititul de nefericire trăieşte numai în sine şi din sine, iar întâlnirile cu ceilalţi au rolul de a amplifica luptele sale crâncene, exploziile fiinţei sale, cinismul, sarcasmul nimicitor.

Îşi va anihila toate poftele şi toate plăcerile.

Va rivaliza prin asprimea vieţii cu cei mai virtuoşi pustnici, îşi va nega totul pentru a trăi sublimul stării de a fi refuzat de la viaţă, de a fi neizbăvitul unei înţelepciuni incomplete.

Ispita nefericirii este rodul întunecat al mândriei şi vanităţii.

Ziarul Lumina

Elldor_Info-Avansam

Comentarea e interzisă

Subscribe to our RSS Feed! Follow us on Facebook! Follow us on Twitter! Visit our LinkedIn Profile!