Elldor.Info

Agenţie de presă şi ziar online

Viorel Patrichi: Tragedia necunoscută de la postul Radio Basarabia

Publicat 03:11 | 19 apr. 2013 // Accente Info, Cultură, Republica Moldova, România, Social // 1.617 vizualizări
timetv.ro

Tricolor în PMAN, Chişinău, la 1 decembrie 2012 (timetv.ro)

Viorel Patrichi

Viorel Patrichi

Viorel Patrichi

În 1930, Uniunea Sovietică pune în funcțiune un post de radio în Transnistria. Românii din toată Basarabia, chiar și cei dintre Carpați și Prut, auzeau frecvent de peste Nistru: „Grăiești Tirașpolia!”.

Urmau emisiuni de propagandă sovietică și anti-românească, extrem de agresive, chiar dacă azi ne par naive și comice.

Pentru a contracara influența acestui post, Societatea Română de Radiodifuziune inaugurează, la 8 octombrie 1939, Postul de Emisie Radio Basarabia de la Chişinău.

Primăria Chişinău donase Societăţii Române de Radiodifuziune, în 1937, clădirea fostului Teatru Puşkin (Auditoriul) din strada Carol I pentru a deschide noul post de radio.
„…e bine de ştiut că Radio-Chişinău a fost construit din rezervele de material tehnic ale Societăţii Române de Radio, modificate şi adaptate noii lor meniri. Nu s-au adus din străinătate decât foarte puţine piese noi, strict trebuincioase. Într-o epocă în care fiecare leu contează, economia făcută prin această bună gospodărire este cât se poate de lăudabilă. Odată montarea postului începută, s-au născut o serie de probleme tehnice pe care inginerii noştri le-au soluţionat practic, la faţa locului pentru ca emisiunile noului post să domine perfect regiunea de Nord-Est a ţării până în cele mai ascunse unghere ale ei”, afirma Dan Sărăţeanu, director general între 1937-1940.

Echiparea postului național de 150 kw de la Bod ne-a ridicat și mai mult situația noastră în Radiodifuziunea mondială în acest colț al Europei, unde am fost până acum un an singurul mare post de emisiune pe unde lungi, menit a deservi cu unda directă întreg teritoriul țării, spunea, la 9 noiembrie 1939, profesorul Dragomir Hurmuzescu pentru Radio Universul. Experiența însă a dovedit că sunt încă părți din țară unde emisiunile postului național nu sunt destul de clare. Pentru a completa aceste lipsuri, Societatea Română de Radiodifuziune a instalat un nou emițător de 20kw la Chișinău și va instala altul de aceeași putere la Timișoara”.

Construcția postului Radio Basarabia era deci o lucrare de importanță strategică pentru România. O vor dovedi și programele postului. „Prin punerea în funcțiune a postului Radio-Chișinău, programul românesc de radio își asigură – cu cele 3 emițătoare: Bod, București, Chișinău – supremația asupra a 90% din teritoriul național, iar atunci când va fi posibilă montarea unui emițător la Timișoara, întreg pământul României Mari va fi deservit de emisiunea românească” (Radio Universul, 30 decembrie 1939, Dan Sărățeanu despre „Noul emițător românesc Radio-Chișinău”).

Firma Marconi a instalat la Chişinău emiţătorul de 20 kw, care a devenit cel mai bun din ţară datorită antenei moderne anti-fading care reducea radiaţia şi favoriza propagarea undelor ce călătoresc aproape de suprafaţa solului, scrie Revista Radio Universul 1939.

Lucrările de amenajare ale fostului Auditoriu Puşkin au început în iarna anului 1937 iar contractele pentru refacerea instalaţiilor şi dotarea tehnică au fost atribuite unor firme din ţară, dar şi din străinătate. Măsurătorile efectuate după montarea postului au demonstrat că Radio-Basarabia acoperă cu rezultate foarte bune teritoriul dintre Siret şi Nistru.

Radio Basarabia, condus iniţial de Gheorghe Neamu, a fost inaugurat oficial pe 8 octombrie 1939 prin transmiterea liturghiei de la Catedrala Mitropoliei din Chişinău. Postul avea un program propriu, difuzat la început între orele 14.00-14.45 şi 21.00-22.15, iar puţin mai târziu între orele 14.00-15.15 şi 21.00-23.00. Programul era alcătuit în întregime din emisiuni muzicale şi din radiojurnale în limbile română şi rusă.

Postul avea o antenă amplasată pe 3 piloni, neancoraţi, cu înălţimea de 110 metri, fiecare la o distanţă de 150 metri unul faţă de celălalt. Priza în pământ a antenei era radială şi avea 120 de fire. Puterea sa de emisie putea fi sporită de la 20 kw până la aproape 200 kw, iar recepţia era posibilă până la Moscova sau Leningrad datorită propagării directe a undei.

Invadarea Basarabiei de către armatele sovietice în iunie 1940 a însemnat pierderea postului Radio Basarabia. Cea mai mare parte a materialelor de rezervă, personalul şi arhiva au fost retrase la Huşi, apoi la Iași, dar nu şi emiţătorul de 20 kw.

“Batalioanele de distrugere” intră în acțiune

După cum arată Iurie Colesnic în cercetările lui („Chișinăul în 1941”, Museum, 1996) la 25 iunie 1941, CC al PC(b)M ordonă crearea unor „batalioane de distrugere” (истребительные батальоны), pe lângă secţiile raionale şi orăşeneşti ale NKVD-ului, care aveau misiunea să lupte cu trupele de paraşutişti şi cu diversioniştii inamicului. La Chişinău, în acest detaşament au intrat 480 de comunişti, adică cei mai loiali regimului.

Dar în iulie 1941 misiunea acestora nu s-a limitat doar la prinderea diversioniştilor, ci batalionul a avut drept obiectiv şi distrugerea clădirilor oraşului.
Astfel, Directiva din 29 iunie 1941 către organizaţiile de partid din zona frontului prevedea în mod tranşant ca „inamicului să nu-i fie lăsat niciun tren, niciun vagon, niciun kilogram de pâine, niciun litru de combustibil. Toate bunurile de preţ… care nu pot fi evacuate, trebuie, obligatoriu distruse”.

Exact în aceiaşi termeni s-a exprimat şi Stalin, în prima sa apariţie publică de la începutul războiului, în data de 3 iulie 1941. Acest ordin deschidea calea demolărilor. A doua zi, autorităţile sovietice moldoveneşti adoptau decizia de evacuare a populaţiei şi a întreprinderilor industriale.

Printre numeroasele clădiri aruncate în aer atunci de „istrebiteli” conduși de comisarul I.A. Muhin a fost și Teatrul Pușkin, care găzduia postul Radio Basarabia.

Cercetările ulterioare au arătat că oamenii găsiți acolo au fost mitraliați și aruncați într-o fântână. Informația este însă insuficient investigată și necesită mai multă aprofundare. Nu avem încă suficiente date referitoare la ceea ce s-a întâmplat după revenirea armatei române la Chișinău, iar Arhivele Armatei Române încă nu aduc elemente în plus.

Într-un interviu acordat lui Octavian Silvestru de la Arhiva de Istorie orală a S.R.R., la 18.04.1997, tehnicianul Gheorghe Crisbășanu evocă starea în care se afla antena stației: „După ce am terminat cu ocuparea Chișinăului, a doua zi am luat doi soldați înarmați cu mineși ne-am dus, ne-am orientat după un pilon, că un pilon era minat și un pilon însă era în picioare. Și se vedea de pe dealul unde am fost noi, pilonul. Și am plecat pe jos până acolo și am găsit stația minată, dar nu stricată complet și casa intactă și am anunțat printr-un motociclist care venea la București, la Statul Major, printr-o scrisoare, pe directorul general ca să vie cu mașinile să ridice stația și piesele care au mai rămas. La vreo patru zile, venise directorul general Lulu Ionescu, cu patru camioane și două turisme, cu oamenii necesari. „Demontați stația!”. Eu m-am retras înapoi la unitate și am plecat în urmărirea rușilor spre Odesa…”.

Această mărturie atestă două lucruri: stația a fost demontată de români, dar tehnicianul Gheorghe Crisbășanu nu s-a dus la sediul postului din Teatrul Pușkin, care fusese aruncat în aer. Prin urmare, el nu știa de tragedia celor rămași la post.

Istoricul Dinu Poștarencu reproduce opinia arhitectului Valentin Mednec, care făcuse parte din batalioanele de „istrebiteli” ai lui I.A. Muhin: „În 1941 în toate oraşele şi orăşelele din Moldova au fost create batalioane de distrugere a clădirilor. Eu cu mâna mea am aruncat în aer Banca de stat din Bender. La Chişinau a fost deteriorată strada Lenin. Pe locul unde acum se află clădirea Comitetului Securităţii de Stat, pe atunci se înălţa cea mai frumoasă casă din oraş – liceul doi pentru băieţi. A fost dărâmată Casa eparhială, vestită prin faptul că în sălile ei au concertat Enescu şi Şaleapin. Au fost ruinate gara şi clădirea în care se află în prezent sediul Comitetului Executiv orăşenesc de deputaţi ai poporului (e vorba de clădirea primăriei municipale – D.P.) ş.a.m.d. Astfel se îndeplinea ordinul lui Stalin de a distruge totul în calea duşmanului. În timpul războiului, Chişinăul a fost puţin bombardat, dar, în pofida acestui fapt, a apărut o versiune oficială precum că oraşul a fost distrus de bombele inamicului.

Totul trebuia aruncat asupra armatei române. Mărturia lui Mednec reprezintă o dovadă indirectă și pentru distrugerea postului Radio Basarabia.

Presa de limbă română la Chișinău – un imperativ strategic

Au trecut peste 70 de ani și nimic nu s-a schimbat radical pe Nistru. Dimpotrivă, presa de limbă rusă sau ucraineană este mult mai numeroasă și mai agresivă. Mai precis, Moscova finanțează peste 70% din media de la Chișinău.

Contractele de publicitate, chiar și pentru firmele din România, se dirijează prin Moscova pentru apariția pe posturi de televiziune în limba rusă, iar nu în română.
Cu efecte corespunzătoare asupra vorbitorilor. Orientând publicitatea spre anumiți clienți de presă, Moscova dorește să inducă anumite politici anti-românești în Republica Moldova.

Atacurile contra României au devenit zilnice nu numai la Tiraspol, dar și la Chișinău. Fie că este vorba de opțiunile euro-atlantice ale țării noastre, fie că se discută despre interesele noastre economice.

Clișeele staliniste au revenit în forță: limba moldovenească diferită de limba română, popor moldovenesc, refacerea Moldovei istorice și dezmembrarea României, pierderea Transilvaniei în schimbul Basarabiei, apariția românilor în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, dar nu și în Basarabia etc.

Prin înființarea postului Radio Chișinău, Radio România a făcut un pas decisiv în combaterea efectelor nocive ale propagandei neostaliniste, cultivarea limbii române literare fiind un obiectiv prioritar.
Este și o oportunitate pentru continuarea cercetării circumstanțelor în care s-a produs tragedia din 1941.

Elldor_Info-Avansam

Comentarea e interzisă

Subscribe to our RSS Feed! Follow us on Facebook! Follow us on Twitter! Visit our LinkedIn Profile!